L-am cunoscut la vernisajul expoziției “Mesaj peste timp” de la Salina Ocnele Mari. Un tânăr extraordinar. Îl voi lăsa să își spună singur “povestea” și sper să vă placă mult de tot.
Salutare, sunt Robert Istodor-Iocșa, născut la sfârișitul anului 1992 în Timișoara. Sunt inginer și lucrez în domeniul transporturilor, mai exact în logistică. Coordonez transporturi de marfă în toată Europa, mă asigur că marfa ajunge la locul și la timpul potrivit. Pe lângă transporturi mai asigur oamenii, adică sunt Borker de asigurări.
Cel mai important, în timpul liber sunt fotograf, această pasiune sper că pe viitor să devină și locul meu de muncă. Fotografia este singură care face parte din mine, ea a fost mereu lângă mine, încă de mic. Împreună cu părinții mei plecam destul de des în excursii, tatăl meu avea o cameră cu care filma toată excursia și pe lângă aceasta mai avea și un aparat foto pentru a realiza clasicele poze de familie. De cele mai multe ori insistam să fac și eu poze, să îmi dea și mie aparatul să știu că am făcut și eu poze.
Nu am avut aparatul meu foto până în clasa a noua, pe care l-am câștigat la un concurs de scurtmetraje. Deci da, înainte de fotografie a fost video. În primul an de liceu aveam o gașcă, cu care făceam tot felul de scurtmetraje și le încărcăm pe Youtube, asta făceam aproape zilnic după școală. Eu participăm că și “actor” pentru că nu aveam încă idei suficiente că să concep un scurtmetraj și nu aveam nici aparatura necesara.
Îmi amintesc, primăvară anului 2008 când tatăl meu mi-a cumpărat un telefon cu camera videoș eram foarte fericit că pot să filmez și eu, dar problema mea era că nu aveam nici o idee ce să filmez. Nu au trecut mai mult de câteva zile și ideea a venit, mi-am sunat 2 prieteni să mă ajute și cu telefonul am filmat primul scurtmetraj gândit și regizat de mine pe care l-am trimis la “homemade”, un concurs de scurtmetraje pentru tineri difuzat în weekend la Prima TV. Am așteptat cu nerăbdare să vină weekendul, uimirea mea a fost că nu doar că s-a difuzat scurtmetrajul meu în cadrul emisiunii, dar am și câștigat un premiu. Premiul consta într-un Canon A550 cu care am continuat să fac scurtmetraje, dar am început să și fotografiez. Aveam în sfârșit camera !
În primăvară anului 2008 m-am apucat de Parkour si foloseam aparatul pentru a filma antrenamentele și să facem poze de grup când ne strângeam mai mulți. În 2019 am suferit o operație de hernie ombilicală care m-a pus doi ani pe tușa, nu am avut voie să fac efort deloc; asta m-a dărâmat deoarece parkourul făcea parte din mine, aveam o disciplină care o dată cu operația a dispărut. Inițial, cu soția mea a cumpărat un aparat foto care să o ajute la job, un Canon 2000D, dar când l-am văzut și m-am jucat puțin cu el mi-a venit ideea să mă apuc din nou de scurtmetraje. Așa că la finalul anului 2019 am revenit, din nou pe YouTube.
Fotografia s-a instalat din nou în vara anului 2020, când pe acea vreme, primarul nostru de pe atunci a organizat un concurs de poze. Soția mea mi-a zis că nu ar trebui să ratez ocazia și să încep să fac poze. Așa am și făcut! Într-o după-masă am fost sunat și mi s-a spus că trebuie să particip la festivitatea de premiere pentru că mă aflu printre câștigători. Am primit mențiune, nu eram pe podium, asta m-a determinat să trag tare și anul următor să fiu pe podium. Dar din păcate au venit alegerile, s-a schimbat primarul și concursul nu s-a mai ținut. Așa că am rămas cu acel Canon 2000D și un Canon 250D pe care l-am luat că “făcea poze mai bune”. Am zis că nu are rost să mă las acum și am început să aprofundez fotografia. Inițial fotografiam orașul, apoi am început să fotografiez tot ce mi se părea mie interesant, până într-o zi când am vrut să fac poză la o statuie și mi-am dat seama că nu pot să-i văd bine detaliile pentru că obiectivul meu de 18-55mm nu era suficient. Am căutat pe OLX ceva mai cu “zoom” și mi-am cumpărat un 55-250mm. Am început să fotografiez apoi porumbeii din centru și lebedele de pe baltă. Încet, încet mi-a crescut interesul pentru partea de Wildlife, și la scut timp mi-am dat seama că asta îmi place să fac. Am început să mă interesez apoi de un obiectiv și mai mare, am găsit varianta de la Sigma 150-600mm, era un vis pentru mine să am un obiectiv super tele, dar era peste bugetul meu. Am strâns cureaua, am economisit fiecare leu și în primăvară lui 2021 am pus comandă. Viață mea s-a schimbat din acel moment. La început de călătorie în wildlife foloseam Canon 250D + Sigma 150-600mm, dar în nevoia de un a 2-lea corp am cumpărat un Canon 750D de la un amanet. Într-o zi mi-a venit ideea să văd cum se comportă Sigma 150-600mm cu Canon 750D și am fost uimit. De atunci această e combinația de corp + lentilă pe care le folosesc pentru wildlife, asta până o să apară în geantă mea foto un Canon R7. Dar până acolo mai e puțin drum de parcurs.
Pentru poze de peisaj, portret și diverse folosesc Canon 250D + Sigma 24-105mm.
Anul 2023 a fost o mare provocare pentru mine, am reușit să duc la capăt “ 365 Photo Challenge” adică o poză pe zi timp de un an (pozată, editată si postată în aceeași zi). Am învățat enorm de mult despre fotografie în 2023 încât pot să zic mândru că sunt Fotograf. Înainte când mă întreba cineva: Ești fotograf?, eram ușor timid, acuma o zic cu voce tare și sigur pe mine. În final am ajuns la concluzia că nu contează așa mult aparatură pe cât contează experiența. Poți scoate poze superbe cu aparate vechi și simple. Aparatura scumpă și nouă nu am cum să zic că nu este bună, dar parcă face poză pentru ține, nu te mai chinui să prinzi focusul acela bun, nu ești atent să nu ai ISO prea mare că apare zgomot de imagine și parcă nu mai ai senzația aia de bucurie când ai reușit acel cadru mult dorit. Nu sunt împotriva generației noi de camere, și eu îmi doresc una, dar fă răi din ce ai, toate vin la timpul lor.
Editarea pozelor o fac în Lightroom și Photosop, încerc să editez cât mai puțin. In fotografia wildlife trebuie ca totul să rămână cât de natural se poate. Editarea trebuie făcută fin și cu bun simt. La fel procedez și în restul genurilor de fotografie, editez puțin, cât să arate bine și cât mai natural.
Dacă ar fi să câștig un premiu mare în bani cu una, sau mai multe din fotografiile mele ,cu siguranță că aș investi în cursuri, mult doritul Canon R7 și un obiectiv super tele fix, 600mm.Cu banii rămăși, cu siguranță aș pleca cu soția mea în diverse țări spectaculoase pentru a le fotografia și a-mi crește portofoliul.
Dacă aș reuși să mă întorc în timp, în momentul când am început fotografia, nu aș zice nimic, aș sta și aș observa, pentru că dacă mi-aș spune ceva, orice mic sfat, poate nu mai ajungeam unde sunt acuma. Toți avem mersul nostru în viață, alții își îndeplinesc visele mai devreme, alții mai târziu, contează experiența și emoția prin care trecem ca să ajungem fiecare unde ne-am dorit.
Acesta este gândul meu pentru voi, nu va grăbiți, toate vin la timpul lor și când nu te aștepți! Mereu după furtună vine soare!
