O altă zi, o altă poveste …. Și ce poveste ….
O vom cunoaște cât de cât mai bine pe Petronela – Vali Slavu, o doamnă deosebită.
Din 1988 este învățătoare, una devotată profesiei. Mai nou, profesor pentru învățământ primar, dar are și o licență în management. În urmă cu nouă ani a ales să fie „doamna din Colonie”, un cartier mărginaș din Petroșani. Soarta nu a fost prea generoasă cu mulți dintre elevii săi, dar lumina din ochișorii lor îi oferă bucurie mai mare decât orice performanță școlară.
R : De ce fotografia?
PVS : Când eram mică, mă temeam de fotografi. Părinții mei nu ratau nicio ocazie să-și fotografieze minunea, adică pe mine, un copil foarte dorit și mult așteptat.
Am fotografii începând de la câteva luni (nud, cum era pe atunci trendul), dar și multe fotografii realizate în studio. Acolo trăiam un adevărat coșmar. Trebuia să stau nemișcată, să zâmbesc într-un anumit fel, să privesc într-un anumit loc… Și când credeam că am scăpat, o luam de la capăt, că nu se vedea ba ceasul de la mână, ba o fundiță, ba rochița făcuse o cută… chestii din astea grave.
Așa că nu mi-am dorit niciodată să ajung fotograf. Nici n-am ajuns, dar îmi place să fotografiez tot ce e frumos sau interesant în jur.
R : Mai ai și alt hobby?
PVS : Am multe hobby-uri. La început a fost enigmistica. Am început ca „edip” – dezlegător de cuvinte încrucișate și am continuat ca „sfinx” – compunător, mai ales pentru elevi, dar nu numai. Am reușit chiar să obțin premiul I la un festival de rebus, la compunere criptografii.
Apoi a urmat tricotatul. Îmi plăcea să tricotez lucruri originale, fără să mă inspir de undeva. Nu am mai pus mâna pe andrele de vreo două decenii.
De câțiva ani, colecționez farfurii de perete. Am adunat peste 800, una mai frumoasă decât alta, iar casa mea începe să semene cu un muzeu.
Aș spune că marea mea pasiune, actuală, este scrisul, dar cred că a devenit mai mult decât atât. Din 2010 sunt membră a Uniunii Epigramiștilor din România, laureată la peste o sută de concursuri de creație literară. Scriu cu mare ușurință și plăcere și poezii pentru copii, dar și fabule, poezii umoristice, proză. Tot ce am scris până acum s-a așternut în nouă volume de autor, dar și în zeci de volume colective, culegeri, antologii și auxiliare didactice. Sunt coautoarea unuia dintre manualele de Comunicare în limba română, pentru clasa I, câștigătoare la licitația de anul trecut, dar și a Abecedarului din care învață copiii din Republica Moldova.
R : Ce îți place să fotografiezi?
PVS : Cândva mă fascinau copacii crescuți pe clădiri, dar îi fotografiam „după ureche”, fără să cunosc reguli de bază. Din 2018, de când mă joc de-a fotograful, am aflat multe din secretele acestei arte, dar și mai multe au rămas nedescifrate. Nu am peisaje de care să fiu mândră, nici portrete. Ador să fotografiez insecte și flori, majoritatea din grădina și livezile mele. Trăind într-o zonă rece, am o colecție bogată de fotografii cu flori, frunze sau fructe „pudrate” cu gheață. Cunoscându-mi pasiunea, vecinii, prietenii sau chiar elevii mei capturează diferite insecte și mi le aduc pentru ședința foto.
R : Ce aparat/ obiectiv ai și ce ți-ai dori să ai?
PVS : Am un aparat Sony HX400V, de care sunt foarte mulțumită și mi-aș dori… să nu se strice niciodată. Nu mă văd umblând cu buzunarele pline de obiective și cu un aparat pe care abia să-l car după mine. Nu fac precum vulpea care nu ajunge la struguri, Pentru o amatoare ca mine, dragul meu Sony e perfect. În casa noastră au existat aparate mai performante, fiica mea cea mare fiind adevărata artistă a familiei, absolventă de arte. Le-am folosit ocazional, dar nu am fost tentată să-mi cumpăr vreunul.
R : Crezi ca aparatura din dotare face fotografia sau experiența si simțul tău artistic?
PVS : Contează și aparatura, și ochiul celui care fotografiază. Dar e foarte important și să-ți iasă în cale subiecte deosebite pe care să le fotografiezi.
R : Cât la sută consideri că trebuie prelucrată o fotografie?
PVS : N-aș putea da un răspuns exact. Fotografiile mele nu suferă mari modificări, la editare. Decupez ce consider că este în plus și dau mai multă strălucire culorilor.
R : Dacă ar fi să câștigi un premiu în bani pentru fotografie, în ce ai investi bănuții ? În aparatură, în cursuri de perfecționare în arta fotografică sau într-o excursie din care să revii cu cardurile pline de noi fotografii?
PVS : Câștig destule concursuri literare, doar n-o să mă apuc să vă suflu și premiile la fotografie! Dacă s-ar întâmpla, totuși, aș cheltui banii în excursii.
R : Dacă te-ai întoarce in timp, ce sfat ți-ai da ca fotograf începător?
PVS : Nu mi-aș da sfaturi, pentru că deprinderile cele mai trainice sunt cele pe care le dobândești greșind, reparând sau „furând” meserie. Așa că aș lăsa-o pe începătoarea Vali Slavu să învețe prin descoperire.
R : Un gând pentru conași
PVS : Mă bucur că fac parte din acest grup de oameni frumoși, făuritori de frumos! Sunt mândră că am participat alături de voi la întâlnirea de la Olănești și la câteva expoziții. Pentru o amatoare înseamnă foarte mult!
