R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
NG : Sunt fotograful amator tipic. Timisorean, inginer, acualmente pensionar in Arad, autodidact in fotografie de la varsta de 10/12 ani (acum fac 77), fara pretentii, cu multa bunavointa. Ca si coristul care nu a avut niciodata ambitia sa ajunga solist, dar invata toate ariile …
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
NG : Nu stiu daca e „marea pasiune”, dar e o pasiune constanta de-a lungul timpului. Am inceput de copil, cu fel si fel de aparate care acum sunt „vintage” si fac obiectul colectiilor. Am trecut prin Rollfilme de 6 cm pe aparate cu burduf, trecute pe hartie prin „copie contact”, apoi filme 24×36 pe tot felul de aparate, cu aparatul de marit Krokus de rigoare, diapozitive (asta era procedura cea mai simpla de a face color in anii 70), si in final, fotografie digitala. Si aici am inceput cu o Mavica, care nu avea card de memorie ci inregistra pe discheta! Am ramas la digital din comoditate pentru ca nu mai am rabdare sa duc la capat procesele umede de developare/marire ale fotografiei pe pelicula, si nici nu m-ar mai lasa cineva sa acaparez baia ore intregi pentru organizarea laboratorului. Si, in definitiv, cine ar mai renunta la placerea de a vedea rezultatul declansarii in urmatoarea secunda?
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
NG : Totul. Ca un amator ce sunt, predomina fotografia de calatorie si cadrele „furate” fara stiinta subiectilor. Din pacate, cu inaintarea in varsta si aparitia unor probleme de mobilitate, paleta subiectelor s-a redus mult.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
NG : In studentie, cele mai importante personalitati pe care le-am fotografiat au fost trupa PHOENIX cu care m-am amestecat in spatele scenei la un spectacol prin 1966/67 si am tras vreo 2 filme. Trebuie sa mentionez ca blitzul se alimenta dintr-o geanta de umar cu baterii care avea vreo 4 kg. Spre ghinionul meu, fotografiile alea s-au pierdut, (ca si o parte din membrii trupei, din pacate!). Nu am alte mari personalitati in vizor….
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi intr-o anumita locatie, care ar fi aceea?
NG : Acum vreo 10 ani am avut ocazia sa calatoresc prin Norvegia, pe care o consider un “rai” pentru orice fotograf. Oricand m-as intoarce acolo….
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului ?
NG : Sigur ca si aparatura trebuie sa fie decenta, dar reusita unei fotografii este dependenta exclusiv de ochiul si inspiratia fotografului. Si de un pic de cultura in domeniul artelor vizuale.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
NG : Intotdeauna am avut aparatura relativ modesta, incadrabila la “entry level”. Astazi am un SONY ALPHA 6000, cu cateva obiective, care ma satisface pe deplin. Pe langa zoom-ul de 18/200 care sta montat pe el in permanenta, mai am cateva obiective fixe si luminoase de: 35, 50, 85 mm foarte utile, dar mai rar folosite, cateva inele intermediare pentru close up si inelele de adaptare la montura SONY pentru vechile mele obiective manuale. Mai am si trepied (tot simplut) si un display digital extern mai mare, foarte util daca te mai lasa vederea, mai ales cand folosesti obiectivele manuale fara auto-focus, dar incomod de folosit in teren.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
NG : Cat este nevoie. Unele mai mult, unele mai putin si cateva, daca ai noroc, de loc.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
NG : Cred ca in cursuri. Niciodata nu esti prea batran ca sa mai inveti ceva.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
NG : Principalul sfat ar fi: Nu fii comod! Ia aparatul cu tine, oriunde mergi, deschide ochii si profita de moment!
R : Care este cea mai mare realizare a ta, in domeniul fotografiei ?
NG : Acum vreo 15 ani, nevasta-mea impreuna cu un nepot, mi-au facut o surpriza de ziua mea si au organizat, fara macar sa banuiesc, o expozitie pe un hol al teatrului din Arad. Mi-au intrat in fisiere, au furat poze, le-au dus la marit, au cumparat rame, au facut afis, au apelat la „pile” sa obtina spatiu de expunere si tot tacamul. In realitate, m-au luat ca din oala, nu am banuit nimic. Cand m-au dus acolo, am ramas traznit…
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor ?
NG : Sunt hotarat sa raman activ si peste 5 ani. Chiar daca ma apuc si de alte teme mai potrivite pentru varsta si posibilitatile mele (Still life, close up, etc).
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto ?
NG : Acum mai multi ani am fost intr-o excursie in Madeira. Locuri frumoase, flori exotice, vulcani stinsi, etc. Sigur ca am umplut cateva carduri. Pe atunci aveam un NIKON D40. La intarcere acasa, am constatat ca majoritatea cadrelor aveau pistrui, pete, fire de praf, semne de manipulare neatenta a obiectivului. Cu munca multa am scos petele de pe cadrele mai importante, dar am ramas cu invatatura de minte… Pe urma am aflat ca la NIKON ar fi ceva destul de obisnuit.
R : Dar una hazlie ?
NG : Sigur ca n-am scapat de bancul cu: „Ai film in aparat?”. Atat ca eu aveam film dar se deteriorasera perforatiile asa ca rotita nu mai tragea. Si am tras vreo 30 de cadre suprapuse….
R : Mai ai si un alt hobby ?
NG : Am mai avut multe hobby-uri, dar nici unul nu a fost de asa lunga durata ca fotografia. Imi place si astazi sa lucrez cu lemnul, ca e dulgherie sau cioplit. Sculptura e mult spus…
R : Un gand pentru conasi ?
NG : Sunt de-a dreptul indragostit de grupul conaselor si conasilor. Imi da liniste si pace si ma descarca de anxietati si tensiuni de cate ori intru in grup. Va rog sa ramaneti asa cum sunteti: uniti prin pasiune comuna, talentati, entuziasti dar disciplinati, cu bun simt dar si cu umor, fara fite sau apucaturi veleitare. Si nu uitati sa apreciati munca dezinteresata (dar eficienta) a adminilor si ajutoarelor lor.
