R : Începem cu întrebarea clasica, cine ești tu?
ME : Sunt un simplu om care a făcut din fotografie o pasiune și un stil de viata, în viata de zi cu zi lucrez ca și contabil, deși am și alte specialități psiholog și asistent medical.
R : Fotografia-marea ta pasiune? Cum ai început?
ME : Nu știu dacă se poate spune ca am început, ca practic m-am născut cu un laborator foto acasă improvizat de tata. Făcea procesare pe hârtie cum era la vremea aceea,cautam hârtie de la Azo Mureș și substanțe pentru ca nu se găseau, uneori le prepara singur făcând rost de substanțele necesare. Tata făcea poze la serbări, la nunti cum era pe vremuri, întâi fotografie alb negru, apoi color. Apoi eu m-am angajat la un centru foto, procesam tot pe hârtie, pe un Gretag, am trecut dacă pot spune asa la “mai modern” decât băgatul mâini în substanțe și stricatul de multa hârtie pentru a scoate culorile.
Am avut o pauza foarte mare între vremurile de atunci și ceea ce fac azi. Dacă atunci învățăm și făceam fotografia clasica, azi caut partea artistica a fotografiei, partea de creație. Deci a fost atât meserie cât și pasiune pe care o continui și azi încercând sa abordez cât mai multe stiluri, sa învăț cât mai mult de la oricine!
R : Ce îți place sa fotografiezi?
ME : Nu pot spune ca am un stil, fotografiez ce “apuc”, am început cu macro, apoi peisaj, după am trecut la portret, acum am descoperit still life-ul datorită Corneliei Ilie pe care o admir si care scoate și din urat ceva frumos. Deci fotografiez “ce prind” dacă pot spune asa.
R : Daca ar fi sa poți alege, ce personalitate a lumii ți-ar plăcea sa fotografiezi?
ME : Sincer nu m-am gândit până acum, dar nu cred ca as face diferența, însă la mimica și gesturi și as încerca sa surprind cât mai multa expresivitate, la indiferent cine ar fi de pozat. Însă dacă admir pe cineva, îl admir pe patinatorul Evgeni Plushenko, omul spectacol care exprima totul foarte bine din punct de vedere artistic.
R : Și dacă ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi într-o anumita locație , care ar fi aceea?
ME : Mi-aș dori să ajung în Thailanda sa fac fotografie localnicilor în rutina lor zilnica; mi se pare o țară cu foarte mult potențial artistic.
R : Ce crezi, reușita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simțul artistic, de talentul fotografului?
ME : Nu contest ca aparatura contează, dar degeaba ai aparatura buna, dacă nu ai simt artistic și dramul de noroc necesar, mai ales în fotografia de wild; acolo ai nevoie și de răbdare, dar și de noroc, sa fii la momentul potrivit, în locul potrivit.
R : Totusi un procent din reușita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce conține rucsacul tău de fotograf? Ce ți-ai mai dorii în completare?
ME : Da, aparatura contează după cum am spus, fără, nu poți face fotografie; în rucsacul meu am 3 aparate un Canon 800 D, Canon 5d mark 1 și Canon 6 d mark 2. Ca obiective am un Canon 70 200 mm f 4, Canon 10-18 mm f 5, 6, Canon 24 105 mm f 4, Canon 50 mm f 1,8, Sigma 24 70 mm f 2,8 și câteva obiective vintage.
E, asta cu doritul, este dorința oricărui fotograf, nu cred ca ne vom opri din cumpărat obiective. Îmi doresc un Sigma 105 mm f 1,4 am văzut poze făcute cu el mi se par wow.
R : Cam cât de mult crezi ca trebuie sa fie procesata o fotografie?
ME : Nu prea sunt adepta modificărilor în fotografii, lumina este totul și depinde doar de fotograf sa o folosească asa cum trebuie ca să scoată ce este mai bun din cadrul acela. Eu merg pe partea naturală și cine m-a învățat pe mine fotografie mi-a spus următorul lucru :Dacă nu ai acel ceva care sa diferențieze o fotografie bună de una simpla, nu ai nimic, este doar o fotografie și atât și aici îl citez pe George Onete, omul care m-a învățat fotografie și pe care l-am” torturat” zilnic cu cadre mai puțin bune, pana într-o zi a zis da uite acum este bine.
Nu poți face o fotografie reușită dacă nu ai un element cheie și elementul acela este lumina. Al doilea element este compoziția. Sa faci o poza doar de dragul de a o face nu înseamnă că ai un cadru reușit. Ai un cadru reușit când ai o compoziție.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu în bani pentru fotografie, în ce ai investii bănuții? În aparatura, în cursuri de perfecționare în arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii?
ME : Cred ca o hârtie nu te ajuta prea mult, nu te face sa devii mai bun fotograf, deci nu m-as duce sa îmi iau o diploma de fotograf, as merge la un master pe arte vizuale, da asta as face-o, pentru ca mi-ar arăta o alta perspectiva.
R : Daca te-ai întoarce în timp ce sfat ți-ai da ca și fotograf începător?
ME : Nu cred ca as face lucrurile diferit, de ceea ce am făcut deja. Pentru mine fotografia a însemnat exercițiu, am făcut zilnic fotografii pana am ajuns sa fac ceea ce fac azi. Fotografia înseamnă repetiție, pana iese ce trebuie, înseamna autocorectie, ca să înveți sa știi tu singur ce ai greșit atunci când te uiți la o poza, înseamnă autocritica și nu în ultimul rând perseverență și sacrificiu. Nu te scoli la 12 și vrei sa faci peisaj, te scoli la 3, 4 dimineața ca să ajungi unde trebuie, ca atunci când răsare soarele tu sa faci cadrul perfect.
R : Care este cea mai mare realizarea a ta, în domeniul fotografiei?
ME : Nu am premii câștigate în fotografie, am avut 2 expoziții în care am fost prezenta cu câteva cadre. Pentru mine fotografia nu înseamnă prestigiu, poate sa fie cel mai urat cadru care a ieșit, dacă fotografia aceea reprezintă un moment din viata mea, atunci este cea mai mare realizare.
R : Strict din punct de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani? Altfel spus planuri de viitor?
ME : Îmi doresc sa fac fotografie compozitionala, deși este foarte greu, deoarece necesita loc implicare, modele și multe altele. Sper sa îmi realizez visul cândva.
R : Ai avut vreo experiență neplăcută la vreo ședință /tura foto?
ME : La sedințelefoto, tu ca fotograf trebuie sa îți aduci modelul în starea de relaxare naturală, dacă vrei sa iasă ceva ok . Am fost în câteva ture foto, mai bine zis întâlniri între fotografi, unele ad-hoc, altele organizate, nu am avut neplăceri. Fiecare dintre noi vede fotografia altfel, chiar dacă, pozeaza același lucru. Stiluri diferite, caractere diferite….
R : Dar una hazlie?
ME : Da, au fost destule și hazlii. Una din cele hazlii a fost când am urcat 1 ora în munte sa facem poze la un lac ce numai exista.
R : Mai ai și un alt Hobby?
ME : Da, fac creații hand made, tablouri cu nisip, cu pietre, diverse.
R : Un gând pentru conasi?
ME : Dragilor, va urez sa nu va schimbați niciodată felul de a fi, fotografia face parte din voi; suntem o mare familie cu o pasiune ce ne-a unit și ne uneste, unde am legat prietenii pe viata. Sa aveți lumina bună oriunde ați merge și sa nu uitați sa faceți fotografii cu inima deschisa !
Fotografia este o bucățică din viața și din sufletul nostru care va dainui peste timp !