Un conas deosebit, cu fotografii pe masura. Va invit sa descoperiti cateva franturi din viata de fotograf (si nu numai) a conasului Mario VPhotos.
R : Începem cu întrebarea clasică, cine ești tu ?
MVP : Vă salut cu mare drag, stimați conași, stimate conițe! Sunt onorat să fiu invitatul rubricii ” Tableta Conașului”, mulțumesc din suflet Angela Codrina!
Eu sunt Mario Văsioiu, Mario VPhotos, un om simplu, cu ceva ani de viață în spate, dar și de practică fotografică, soț și tată al unui băiat.
Mulțumesc pentru aceasta ” întâmplare” fericită care, în ceea ce mă privește, reprezintă enorm. Sunt un om obișnuit, așa îmi place să spun, un gălățean de 54 de ani, un berbec, care, în spatele aparențelor de “fioros”, ține ascuns un suflet cald, sensibil.
“Nu pot să cânt, să pictez și nu știu să scriu ce simt, așa că nu îmi rămâne decât fotografia, pentru a-mi exprima sentimentele. Fotografia este arta de a fura timpului o firimitură de clipă.” (Andreea Trifu) Acest citat mă caracterizează foarte bine și explică, oarecum, atracția pentru fotografie. Sunt o îmbinare norocoasă romano-italiană, de aici prenumele Mario.
Nu îmi place să spun foarte multe despre mine, consider că fotografiile sunt cele care pot reflecta foarte bine sufletul meu.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
MVP : Fotografia este, într-adevăr pasiunea mea, care s-a strecurat demult în sufletul și în viața mea, din vremea adolescenței, când am realizat fotografii alb negru, apoi color, pe care le developam într-o cameră obscură improvizată in baie.
Fotografia a fost și continuă să fie, în ceea ce mă privește, ca o poveste fără sfârșit, cu serii de episoade, urmate de întreruperi cauzate de factori, de cele mai multe ori, subiectivi, un foileton, sper, cu happy end. Primul contact cu fotografia datează din adolescență; atunci am cunoscut familia de fotografi ai Universității Galați, care mi – au făcut câteva cadre pentru un album, la rugămintea mamei, care lucra acolo și le era prietenă. Mi-a plăcut enorm ce am văzut în atelierul lor și, curios, am inceput să caut, să mă documentez…de, autodidact!
La 17 ani am achiziționat primul aparat foto, cu ajutorul părinților. Am făcut cu el foarte multe fotografii, la început timid, apoi am prins aripi, fiind recomandat din vorbă în vorbă de colegi de liceu, de prieteni. Baia devenise atelier pentru developat fotografii. Ani buni am realizat cadre alb – negru in majoritate, dar și color pe la diverse evenimente – petreceri, majorate, banchete, cununii civile, dar și așa, pur și simplu, am confecționat amintiri în imagini pe film atât de prețioase.
Între această etapă frumoasă și rodnică și următoarea a fost o pauză de vreo 17 ani. Aveam în casă vreo 2 aparate Canon digitale pe care le foloseam ocazional in concediu sau pentru a surprinde diverse momente in familie, dar numai atât.
Prin 2013 soția mi-a făcut cadou de ziua mea un Nikon 3200 pe care l – am folosit destul de des, dar fără a fi descoperit multe dintre secretele unui DSLR. Am realizat fotografii pe modul automat in concedii, in natură, mai ales, dar acelea îmi par acum lipsite de strălucire. La cativa ani după această, am achiziționat un Nikon 7200 D. Pot afirma cu sinceritate că simțeam nesiguranță și confuzie în utilizarea acestuia, de aceea am inceput să mă gândesc din ce in ce mai serios că mi-ar prinde bine să urmez un curs foto. Am incercat de unul singur să citesc despre arta fotografică, să urmăresc diverse tutoriale, însă nu eram cu adevărat mulțumit de cadrele obținute. In toamna lui 2020 am luat taurul de coarne și m-am înscris la un curs ce avea să se desfășoare online. A fost o experiență necesară, in urma căreia am acoperit lacunele ce îmi dădeau bătăi de cap.
Mai târziu, am hotărât sa fac trecerea, pentru a fi în pas cu moda, către un mirorless, așadar am ales NIKON Z 6.
Să nu credeți cumva că peste cele două DSLR-uri s-a așternut praful.
Inițial, băiețelul meu, care avea vreo 11 ani, m-a rugat să îi dau lui unul dintre aparate. A început să îl folosească, din prima, pe modul manual, lăsându-mă fără reacție ….apoi, el mi-a explicat că a profitat și a tras cu ochiul și cu urechea la cursul online pe care eu îl frecventam. In prezent face și el fotografie, anii au trecut, dar la fotografie nu a renunțat ….
Pasiunea pentru fotografie nu l-a cuprins doar pe băiat, virusul acesta s-a răspândit în toată casa, așa că în prezent suntem trei iubitori de artă fotografică.
R : Ce iți place să fotografiezi ?
MVP : La început, am surprins persoane, apoi peisaje. Astăzi realizez fotografii diverse, de la portrete outdoor la close-up-uri la flori și insecte.
Mă tentează fotografia culinară în legătură cu care mai am multe de învățat, dar și cea de eveniment pe care am avut ocazia să o exersez. Cel mai mult îmi place natura. Sursele mele de inspirație continuă să fie NATURA și NATURA UMANĂ.
Sunt de părere că imaginea fotografică ne transmite emoție și mesaj asemenea unei picturi sau unei poezii. De aceea, peisajul și portretul au cea mai mare putere de sugestie.
Consider că fotografia este un domeniu extrem de vast și că permanent apare ceva nou, fie legat de tehnică, fie legat de stiluri sau viziuni. Am experimentat și fotografia de fine art și pot spune că mă atrage în mod deosebit, dar în egală masură, mă interesează fotografia still life, fotografia de studio și multe altele.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
MVP : Orice om este o personalitate, iar rolul fotografului este de a dezvălui ceea ce subiectul are mai frumos și mai expresiv.
R : Și dacă ar fi să ai ocazia să fotografiezi într-o anumită locație, care ar fi aceea?
MVP : În mod cert, mi-ar plăcea să fotografiez în Santorini, la apus, îmi închipui deja cum ar arăta niște portrete făcute soției, pe celebra insulă grecească.
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului ?
MVP : Nu cred că există o rețetă pentru reușita unei fotografii. Fiecare aspect enumerat în cadrul întrebării iși are rolul aparte, cum nu pot spune că aș elimina un aspect dintre cele de mai sus. Contează viziunea, inspirația, simțul artistic cu care este înzestrat fotograful, dar și aparatura avută la dispoziție poate fi de ajutor în scopul realizării unei imagini sugestive, de impact, care să declanșeze emoții și să transmită un mesaj.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
MVP : Sunt nikonist convins. Aparatul pe care îl folosesc este Nikon Z 6, iar în ceea ce privește obiectivele … dețin câteva, nu le voi enumera pe toate, cel mai mare este un teleobiectiv de 200-500 mm, iar cel mai mic este cel de 16 mm.
Visez la un Nikon Z 8, iar la capitolul obiective, mi-ar plăcea să mă joc cu un lensbaby.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
MVP : Depinde de fotografie. Mă străduiesc să realizez fotografiile cât mai bine din aparat, iar editarea să fie simplă.
Nu neg faptul că, odată așezat în fața laptopului la editat, uit de multe și încerc să experimentez.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
MVP : Cu banii câștigați in acest mod, as investi în dotarea studioului pe care am inceput să îl amenajez, dar și în aparatură.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
MVP : Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș ști că informația trebuie mai întâi filtrata și abia apoi pusă în practică, iar fotograf nu înseamnă pozar, fotograful își creează o viziune artistică, ce reflectă personalitatea sa.
R : Care este cea mai mare realizare a ta, in domeniul fotografiei ?
MVP : Cea mai mare realizare este faptul că am reușit să îmi amenajez minimal un studio.
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus , planuri de viitor ?
MVP : Peste 5 ani mă văd fotograf de eveniment full time.
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto ?
MVP : Nu a fost cazul de experiențe neplăcute, totul a decurs bine, clienții declarându-se mulțumiți.
R : Dar una hazlie ?
MVP : Intâmplări hazlii au fost în toate tururile la care am participat.
Imi amintesc o asemenea poveste destul de recentă; mă aflam împreună cu alți colegi pasionați de fotografie și urma să facem o poză de grup, cu aparatul pe trepied.
Toată lumea era pregătită, aparatul setat la 10 secunde pentru declanșare, am făcut clic și numărătoarea inversă a început : 10, 9, 8 ….In acest timp, o doamnă curioasă din fire, care se plimba prin zonă, s-a dus la jumătate de metru în fața aparatului și a început să privească spre acesta cu mult interes. In secunda 2, se aude o voce de lângă mine, din grup, strigând la ea:
“- Alo, mamaie, ai pierdut semnalul GPS? …”
Bineînțeles, vocea inconfundabilă era a băiatului meu, necăjit că doamna a stricat poza.
Operațiunea a fost repetată și fotografia de grup reușită. 🙂
R : Mai ai si un alt hobby ?
MVP : Da, mașinile, dar nu pot face colecție de mașini reale, că mă va pedepsi soția, voi mânca doar conserve, pe preș, în fața ușii.
In privința fotografiei, am fost norocos, că a cuprins-o și pe ea această patimă, suntem o echipă dacă vine vorba de un proiect, de un eveniment.
Dar, la capitolul mașini, nu am nicio șansă.
R :Un gand pentru conasi ?
MVP : Mult succes, lumină bună și să își urmeze pasiunea!!
Viață lungă Conacului Fotografilor, grupul pe care îl apreciez și îl simt atât de aproape de suflet!
