Tableta Conasului a trecut granitele Romaniei si a ajuns in indepartata Spanie. Aici am intalnit –o pe conita Madalina Basarman.
R : Cu ce te ocupi aici, Madalina ?
MB : Pe usa scrie ”fotograf” insa mai curand as spune director de marketing si vanzari, editor, secretara si administrator caci, paradoxal, din momentul in care transformi pasiunea de fotograf in profesie te intalnesti mai rar cu camera foto. Cred ca ”liber profesionist” se numeste acela care face de toate pentru a fi liber in a-si urma visul, insa se prinde la un moment dat ca a visa nu este chiar o profesie si prin urmare devine un om foarte ocupat.
R : De ce fotografia ?
MB : Asta este o intrebare dificila. Fotografía face parte din mine si m-a insotit dintdeauna. De ce ? Habar n-am. Primul aparat foto al meu l-am avut la 10 ani, insa nu m-a prins pasiunea camerei obscure in egala masura, desi acum iubesc partea de editare. Eu provin dintr-o familie de filologi cu simt artistic. In afara de mine toti au talent la desen si pictura. Eu am insa o sensibilitate pe care daca nu o exprim, cred ca as ajunge la implozie. Multi ani am scris si inca o mai fac uneori, insa anumite proiecte fotografice imi satisfac aceasta nevoie de exprimare si fotografiind ma simt completa.
R : Mai ai si alt hobby ?
MB : Cum sa nu ! Interactiunea umana si calatoriile. Am o fire curioasa, imi place sa descopar si sa cunosc suflete, sa aflu povesti din alte culturi si medii. Felul meu de a fi ma ajuta si in lumea mea de lumini si umbre, caci eu cred ca reusesc sa fotografiez suflete, nu doar trupuri.
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
MB : Ma regasesc cel mai bine in fotografía de portret. Imi place foarte mult sa lucrez cu copiii, in primul an dand frau imaginatiei mele, iar cu cei mai mari, jucandu-ma cu a lor. Copiii sunt grozavi! Au acea energie nealterata. Ei au instinctele primare si o pofta nesfarsita de joaca. Copiii sunt autentici chiar fiind implicati in proiecte creative. Ce ar putea un fotograf sa-si doreasca mai mult? In egala masura imi place sa lucrez cu femei – ma inspira.
R : Ce aparat / obiectiv ai si ce ti-ai dori sa ai ?
MB : De-a lungul anilor am adunat multa aparatura. Insa voi mentiona ce folosesc cel mai des: aparatul meu principal este un Nikon D850 cu ”sfanta triada” 2.8 si un 50mm – singurul fix cu care chiar lucrez. M-am obisnuit asa. Ca vorbeam mai devreme de pasiuni, am dat de anul trecut in patima dronelor si am si achizionat una pro, care desigur vine la pachet cu o intreaga alta lume. E posibil sa fi jucat prea mult Mario pe TV in copilarie, caci imi place grozav sa o pilotez.
Ce mi-as dori? Imi doresc de mult timp un macro bun dar mai are de asteptat.
R : Crezi ca aparatura din dotare face fotografia sau experienta si simtul tau artistic ?
MB : Eu vad o stransa legatura intre cele 3 in realizarea unui cadru reusit. Fara simt artistic, pozele vor fi ”de buletin”, aparatura – daca o si cunosti si o intelegi, ne duce de mana in punctul in care ne dorim, iar experienta cu siguranta ajuta atunci cand esti pus in situatia de a anticipa sau de a lucra in medii in schimbare. Nu cred insa ca o experienta de 50 de ani ca fotograf iti da automat titlul de artist sau ca cea mai performanta aparatura iti garanteaza cadrul. Ba din contra. Mai e un aspect pro experienta : cand ai deja o baza, intelegi schimbarile mai usor si alegi ce iti e útil din informatie si cred ca ai si o alta conduita profesionala.
R : Cat la suta consideri ca trebuie prelucrata o fotografie ?
MB : Prelucrez atat cat simt ca este necesar si nu trec acea linie fina. Asta e varianta rápida a raspunsului. Am fotografii unde reglez doar lumina – contrast – culoare si altele care devin fruct al imaginatiei mele, nu al AI.
Eu fac anumite proiecte unde editez masiv insa nu alterez subiectul. Imi place sa ma joc adaugand sau eliminand elemente din fundal, lumini, umbre si contraste sau retusand imprefectiuni ale pielii fara a exagera. Acum e nebunia asta cu AI, insa eu prelucram inca de acum 15 ani si mai bine in batranul Corel Draw cam aceleasi elemente pe care le editez si azi. Unul dintre motivele pentru care editez este cel de a ”scurta suferinta” modelului. Copiii mici si femeile insarcinate sau cele care au nascut de cateva zile nu au putere sa stea pentru cadrul perfect cat este necesar si nici nu este in intentia mea ca sedinta lor foto platita sa le ramana in minte ca un cosmar interminabil.
R : Daca ar fi sa castigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi banutii ? In aparatura, in cursuri de perfectionare in arta fotografica sau intr-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
MB : Categoric in formare profesionala. Sunt atat de multe lucruri inca de aflat in domeniul asta si atat de multi geniali care sunt dispusi sa imparta din stiinta lor.
R : Daca te-ai intoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf incepator ?
MB : Sa gandesc mai bine inainte de a baga mana in buzunar si cand o fac sa o fac de-a binelea. Da, am cumparat si o groaza de inutilitati cu ani in urma. S-au devalorizat nefolosite, caci nu m-am ocupat la timpul potrivit sa le vand.
R : Un gand pentru conasi
MB : Conacul pentru mine este locul in care indragesc oamenii pentru lucrarile lor, pentru felul in care interactioneaza unii cu altii. Am senzatia ca va cunosc pe unii dintre dumneavoastra. E o oaza de frumos pentru care sunt recunoscatoare. Poposesc si admir fotografii care ma poarta in lumea lor sau inspre o lume a mea de demult, trezindu-mi amintirile locurilor copilariei mele. Eu fac parte din multe grupuri foto insa acesta este singurul unde ma opresc cu drag, din toata inima. Datorita voua, conasi, mai trimit din cand in cand acasa cate un ravas despre tresaririle inimii mele de aici, in expozitiile organízate de voi. Multumesc.
R : Si noi iti multumim si nu neasparat pentru raspunsurile tale , ci pentru toate fotografiile pe care le postezi, pentru incantarea noastra.