R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
ID : Îmi place să cred că sunt un tip obișnuit, simplu, direct.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
ID : Fotografia este evadarea mea din cotidian. Am găsit în ea un mod extraordinar de a mă relaxa, dar în același timp este și o provocare continuă.
Am început să caut informații mai multe despre dslr-uri după ce m-am hotărât să-mi iau un aparat mai performant, în locul aparatului foto, de concedii, stricat, pe care îl aveam.
Și când să iau dslr-ul, cei de la Panasonic au lansat micuțul, dar senzaționalul aparat bridge FZ1000 cu un senzor de tip MOS de 1 inch.
L-am studiat cu mare atenție și l-am luat.
Cu el am inceput să învăț fotografie. Am putut să abordez mai multe tehnici și să mă perfecționez.
Am descoperit pe internet tot felul de tipuri de fotografie pe care micuțul meu FZ1000 le putea face.
Le-am încercat, cred eu, pe toate.
În paralel am început să învăț editare, accesând tutorialele de pe YouTube.
Așa am inceput.
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
ID : Cam totul, dar un loc aparte în inima mea o au răsăritul și Calea Lactee.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
ID : Pe Maia Sandu.
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi intr-o anumita locatie, care ar fi aceea?
ID : Sakura – Japonia in martie/aprilie , când cireșii sunt în floare.
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului .
ID : Cu siguranță că simțul artistic este secretul unei fotografii reușite.
Aparatura performantă poate ajuta pe oricine, dar nu este suficient.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
ID : Cum am zis, rucsacul meu a început cu Panasonic FZ1000.
După ceva ani, am luat un Panasonic S1 cu un obiectiv Panasonic 24-105mm f4 și un Panasonic 50mm f1.4 absolut genial, apoi un Sigma 105mm f1.4.
Recent, mi-am tratat nebunia cu un incredibil Panasonic S5IIX, un Sigma 14-24 f2.8.
Nu sunt complet vindecat 🙂
Clar!
Pe viitor mă gândesc la un teleobiectiv, dar nu m-am hotărât încă la care să mă opresc.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
ID : Atât cât trebuie.
Consider că nu trebuie exagerat .
Chipurile oamenilor sunt cel mai greu de editat
Prefer tenul natural, cu mici corecții ale defectelor pielii.
Nu-mi plac ,,fețele de plastic”, cu aspect de vinilin.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
ID : Dacă e premiu, să fie petrecere mare!
La munteee!
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
ID : Nu te opri !
R : Care este cea mai mare realizare a ta, in domeniul fotografiei ?
ID : Când sunt mai mulți care spun că un anumit lucru este imposibil, ADN-ul meu nu-mi permite să accept asta fără să verific.
Așa sunt eu.
Nu am acceptat că este imposibil să fotografiezi Calea Lactee la Costinești.
După luni bune de studii și încercări , am reușit să iau cadrele necesare pentru o panoramă făcută noaptea la Calea Lactee, la epava Evangelia de la Costinești.
Imposibilul, uneori este posibil.
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor ?
ID : Mi-aș dori să încep o mică afacere în domeniul fotografiei, dar schimbările dese ale legislației fiscale îmi taie elanul.
Văd cât de greu este pentru majoritatea fotografiilor.
Cine știe, poate o să reușesc .
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto .
ID : Da.
Am plecat să încerc o Cale Lactee undeva în Dobrogea.
Era beznă și un cer perfect.
Vedeam galaxia clar.
Doar ce instalasem aparatul pe trepied, lângă mașină. Făceam primele reglaje, când am auzit un lătrat de șacal, nu prea departe.
La scurt timp acesta primea răspunsuri de la alți doi șacali. Au lătratul lor specific.
Comunicau între ei.
Am realizat că lătrăturile lor se apropiau repede de mine.
Nu am stat pe gânduri. Am aruncat trepiedul cu aparatul pe bancheta din spate și m-am urcat la volan.
Am așteptat un pic.
Aveam toate simțurile în alertă.
În mașină eram în siguranță.
Șacalii s-au apropiat mai mult. Îi auzeam, dar nu îi vedeam.
Dacă n-aș fi fost singur, poate că ar fi păstrat distanța.
Și acum văd acea fantastică Calea Lactee. Îmi pare rău că n-am apucat să iau nici un cadru.
Asta e !
R : Dar una hazlie ?
ID : Iarna trecută am fost să fac niște filmări prin târgul de crăciun, ca să învăț să lucrez cu noul S5IIX pus pe un gimbal.
Lume multă, înghesuială, copii mici și mari, tineri, bătrâni. Era atât de frumos.
Un grup de jandarmi, adunați într-o zonă mai puțin luminată, socializau între ei .
La un moment dat, unul dintre ei a văzut că mă apropiam .
Nu filmam, dar săracul a crezut că erau prinși în flagrant.
Și-a alertat colegii care s-au împrăștiat instantaneu, pierzându-se în mulțime..
A fost nostim.
Am fost sperietoare de jandarmi.
Lentilele obiectivelor au putere
R : Mai ai si un alt hobby ?
ID : Îmi plac drumețiile, călătoriile.
R : Un gand pentru conasi ?
ID : Dragi conași,
Continuați !
Să fiți sănătoși și veseli !