Cand spui George Alexandru, spui bine. Mult bine . Extrem de mult bine facut oamenilor, neconditionat. Uneori ma intreb de unde are atat de multa putere ? De unde are atat de multa rabdare sa gaseasca resursele financiare necesare.
Cand spui George Alexandru, spui zambet. Mereu pus pe glume, este imposibil sa nu te faca sa razi cu lacrimi atunci cand il intalnesti.
Cand spui George Alexandru, spui RAW Meteo, fulgere, furtuni, nori, ploaie, fenomene extreme 🙂
R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
GA : Nume și Prenume Alexandru George. Am două pseudonime folosite de apropiați: Benny sau Gheo (acesta fiind un apelativ dat de grupul de prieteni de la Cluj).
Fotografia a evenit un mod de viata pentru mine, nu doar o pasiune. In prezent lucrez cu echipamente de uz veterinar.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
GA : De ce fotografia? Nu voi spune clasica poveste prin care am fost preocupat de fotografie încă de când eram mic sau că talentul meu la desen mi-a îndrumat pașii spre această artă. Soția mi-a pus primul DSLR în brațe, cadou de Crăciun, cu foarte mulți ani în urmă, și de atunci fotografia a devenit o continuă căutare, o pasiune care, cu fiecare an, mai adaugă ceva bagaj de informații și de cunoștințe.
R : Mai ai și alt hobby?
GA : Călătoria, goana după furtuni, activități (sau hobbyuri) care se îmbină armonios cu fotografia. Desigur, atât călătoriile, cât și “vânătoarea de furtuni” presupune informații temeinice, mai ales dacă vrei să vizitezi locuri sălbatice sau dacă te expui unor pericole.
R : Ce îți place să fotografiezi?
GA : Mi-au plăcut întotdeauna fotografiile pe timp de noapte, fie că vorbim de peisaje ori de mediul urban. De aici a plecat și pasiunea pentru fulgere și pentru fenomene severe. Însă, dincolo de aceste nișe, mi-a plăcut să surprind emoții. Nu, nu să fiu un fotograf de eveniment. E ceva ce nu mă atrage. Dar, să fiu în umbra evenimentului și să surprind esențialul și trăirile, mi-a plăcut întotdeauna. Mi-am dorit să redau fiecare trăire, fie a mea, fie a celor pe care i-am întâlnit în călătoriile mele sau în alergătura mea constantă după furtuni.
R : Ce aparat/obiectiv ai si ce ti-ai dori sa ai?
GA : Ei, bine, întrebarea aceasta îmi amintește de cum mi s-a furat întreg echipamentul foto în anul 2021, cadou de Crăciun. Dar, nu uit și nu voi uita vreodată efortul tuturor oamenilor dragi care mi-au făcut surpriza de ziua mea luându-mi un aparat foto nou. Datorită lor am acum un Nikon D780 cu 20mm-35 mm și 70-200 mm. Mi-aș dori, pe viitor, să completez trusa cu un 200-500 mm sau cu 80-400 mm.
R : Crezi că aparatura din dotare face fotografia sau experiența și simțul tău artistic?
GA : Cred că aparatura te limitează cu mult mai puțin decât te poți tu însuți limita. O încadrare și o compoziție sunt date de ochiul fotografului. Degeaba ai o aparatură performantă dacă încadrările tale lasă de dorit ori dacă setările nu sunt corecte. O limitare a unui echipament foto se poate depăși prin utilizarea a diferite artificii sau “trucuri”. Însă, dacă fotograful se autolimitează, atunci degeaba întreg echipamentul performant deținut.
R : Cât la sută consideri că trebuie editată o fotografie?
GA : Există acum tendința de a transforma fotografia într-o artă “picturală” sau “fantezistă“. Nu critic! Acest lucru presupune multă muncă, multă editare și multă imaginație. Însă, sunt nișe ale fotografiei în care aceste “supra”editări merg și altele în care devin o exagerare. În tematici fantasy, SF, de epocă, DA, gradul mare de editare ajută transpunerea perfectă a poveștii și a mesajului. Dar, în tematici precum: fotografia de furtuni, de nuntă, de exemplu, nu putem merge cu editarea până într-acolo încât tot sezonul din an, de fulgere să îl cuprindem într-un singur cadru, așa cum nu putem șterge orice rid de expresie de pe chipul miresei, astfel încât să i se mai vadă doar culoarea și o oarecare formă a ochilor, așa cum vedem adeseori pe Facebook sau Instagram la diferite persoane din afara ariei fotografilor. Prin urmare, trebuie să fim atenți cât și cum edităm un cadru, în așa fel încât să nu transformăm arta în kitschi. Editarea ideală pentru cadrele care se vor a fi realiste, ar trebui să cuprindă un procent minim de editare, să zicem un 10%.
R : Dacă ar fi să câștigi un premiu în bani pentru fotografie, în ce ai investi bănuții?
GA : Orice premiu câștigat a fost investit în proiectele noastre, ale echipei, ale oamenilor dragi. Pentru restul există brațe, picioare și un cap pe umeri care ne asigură un loc de muncăși implicit cele necesare. Prin urmare, orice leu s-ar duce către Raw Meteo, proiectul nostru fotografic dedicat surprinderii de fenomene severe în fotografie și către comunitățile de suflet, care ne-au primit și care au un loc special în inima noastră.
R : Dacă te-ai întoarce în timp, ce sfat ți-ai da ca și fotograf începător?
GA : În evoluția mea ca fotograf, din toți acești ani, nu aș schimba absolut nimic dar, mi-aș da un sfat și pentru atunci ca și pentru acum: “Nu face din frustrările oamenilor un subiect de atenție! Timpul de calitate se regăsește doar în ceea ce faci, nu în părerile altora. E ușor să critici neconstructiv, e mai greu să te implici sau să acționezi.”
R : Un gând pentru conași?
GA : “Fotografia unește oameni!”, comunități, grupuri, prieteni oricând, oriunde, sub orice rază de soare. Să fiți la fel și peste zeci de ani, să fiți uniți, voioși, sănătoși și să ne vedem cu bine la fiecare reuniune!
DA – “Fotografia unește oameni!”, are dreptate conașul George Alexandru. Felicitări pentru răbdarea și reușitele în fotografierea momentelor de furtună! Mult succes mai departe!