Gabriela Vochescu este deja un nume pe scena artei fotografice. O parte dintre noi am cunoscut-o la ultimele evenimente ale Conacului, iar astazi va invit sa descoperim cateva ganduri ale Gabrielei cu referire la pasiunea noastra comuna, fotografia.
R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
GV : Sunt o persoana creativa si ambitioasa dornica sa invat si sa evoluez, intrucat consider ca perseveranta, tenacitatea si entuziasmul sunt baza oricarei reusite. Sunt o mama dedicata familiei, incerc sa ofer cat mai mult timp de calitate copilului meu si sper ca voi reusi sa-i transmit din valorile mele. Sunt medic neurolog, imi practic cu pasiune profesia de peste douazeci de ani si, nu in ultimul rand,imi place sa fac performanta, sa ma autodepasesc, sa-mi analizez obiectiv rezultatele si sa nu renunt niciodata la ceea ce mi-am propus.
R : Fotografia – marea ta pasiune ?
GV : A inceput in anul 2019 dupa ce un prieten mi-a pus in mana un aparat de fotografiat. Atunci m-am decis sa urmez un curs intensiv de fotografie, in cadrul fotoclubului „Mihai-Dan Calinescu”din Craiova, sub indrumarea d-lui col.Mircea Anghel, cel care mi-a deschis fereastra sufletului catre fotografie.
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
GV : In primul rand natura, mediul in care imi gasesc linistea interioara si imi reincarc de fiecare data bateriile. Apoi imi place sa surprind oamenii cu ocupatiile lor ,cu mediul in care traiesc, cu traditiile si obiceiurile specifice locului. Sunt atrasa si de fotografia de portret atat in studio cat si in natura.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
GV : Ar fi o experienta interesanta, as profita de oportunitate, insa nu as putea preciza ce personaliate as alege in acest moment.
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi intr-o anumita locatie, care ar fi aceea?
GV : Ma vad mereu calatorind, visez la multe locatii. Anul acesta imi doresc sa ajung in Bruges ,Belgia.
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului ?
GV : Simtul artistic, talentul, experienta si apoi aparatura . Se spune ca un fotograf experimentat stie cand sa nu apese pe buton.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
GV : In trusa mea foto se regasesc un aparat Sony A7III cu obiectivele 16-35mm , 24 -105 mm si 70 -200 mm. Momentan imi sunt suficiente.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
GV : Nu este vorba de cat de mult sau de cat de putin sau de cat timp acorzi procesarii. Procesarea nu este doar o tehnica fotografica, ci este o gandire a intregului proces de editare. Trebuie sa stii ce doresti sa evidentiezi intr-o imagine, sa vizualizezi mental imaginea finala si sa incerci sa ajungi la rezultatul dorit.
R : Daca ar fi sa castigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi banutii ? In aparatura, in cursuri de perfectionare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
GV : Jumatate in cursuri de perfectionare, jumatate in calatorii.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
GV : Sa am rabdare, sa nu „ard”etape evolutive, sa fiu mai increzatoare, pentru ca orice rezultat vine cu timpul, la momentul potrivit.
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor ?
GV : Peste 5 ani ma vad avand deja o expozitie personala. Imi doresc sa-mi privesc fotografiile actuale si sa-mi spun zambind: „S-a meritat efortul!”
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto ?
GV : Da, am avut. Am plecat dimineata la un rasarit de soare neechipata corespunzator. Erau minus 18 grade. M-am intors in camera in 10 minute. Bineinteles, fara fotografii.
R : Dar una hazlie ?
GV : Eram in zona Lacului Sf.Ana, la un observator de ursi. Toti eram tacuti, cu aparatele in mana, asteptand. La un moment dat, am realizat ca plecasem fara baterie in aparat. O lasasem la incarcat peste noapte. Noroc sau ghinion, cert este ca nu am avut parte in acea zi de aparitia ursului.
R : Mai ai si un alt hobby ?
GV : Patinajul artistic, hoby-ul copilariei mele…
R : Un gand pentru conasi ?
GV : Sunt mandra ca fac parte din aceasta comunitate minunata. Imbratisez conasii si le doresc sa se bucure in fiecare moment de fotografie ! Lumina buna !
