O poveste frumoasa, cu fotografii pe masura…. Nu imi gasesc alte cuvinte pentru a va prezenta invitatul meu de astazi, Adrian Grigoroiu.
R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
AG : Nici nu stiu cu ce sā încep. Imi vine în minte ora de limba Romana de la scoala generala. Sa incepem cu inceputul.
Nascut in perioada decreteilor din parinti care nu-si mai doreau un al treilea copil. Dat spre adoptie unei alte familii care din motive medicale nu puteau face copii. Crescut si educat in mediu rural, undeva între Muntenia si Moldova. Parintii mi-au implantat valorile morale puternice, adanc înradacinate în traditia de odinioara,valori ce cred ca ma definesc ca om.
Inca de mic am fost o fire curioasa si uneori nonconformista, mereu in cautare de cunoastere si intelegere a lumii înconjuratoare. Imi place sa cred ca sunt o persoana care încearca sa combine pasiunea pentru tehnologie si electronica cu dragostea pentru arta si creativitate.
Spiritul meu competitiv ma motiveaza sa îmi depasesc limitele si sa explorez noi orizonturi în fiecare domeniu în care ma implic. Însetat de cunoastere încerc mereu sa îmbin aspectele practice cu cele artistice pentru a aduce contributii unice în lumea în care traim.
Am plecat în pribegie în 1995 cu gandul sa maā întorc dupa un an de zile. Am ajuns în 2024 si tot pe afara imi petrec veacul.O sa ma întorc eu mai devreme sau mai tîrziu.
Casatorit cu Nicoleta, cea de pe profilul facebook. Tata de baiat nascut tot aici printre straini. Are 20 de ani de acum si ne mandrim cu el. Am avut numai bucurii de la el, cel mai bun din scoala, studiiaza la o facultate de prestigiu,la stat nu la privat, peste cateva zile începe munca la Quirinale(un fel de casa poporului la Roma) pentru presedintele Italiei.
R : Fotografia -marea ta pasiune? Cum ai început?
AG : Cred ca a început din curiozitate si ambitie. Imi placea cum aratau cadrele la nivel profesional si mi-am zis… trebuie sa fac si eu asta! Cred ca fotografia are multe în comun cu pictura de care sunt pasionat înca din copilarie. Primul aparat a fost un Canon new entry apsc care m – a vrajit iremediabil. Fotografiam orice cadru mi se parea diferit, care te punea pe ganduri. Nu am facut niciodata cursuri de fotografie. Tehnica am învātat – o din mers. Cateva cadere au avut multe aprecieri si de acolo am început sa prind curaj si sa îndraāgesc din ce în ce mai mult fotografia.
R : Ce îti place sā fotografiezi?
AG : Cel mai mult îmi place fotografia de peisaj si arhitectura. Este fascinant cand unele cadre te duc cu gandul în trecut, tocmai de aceea Roma ramane orasul meu preferat de fotografiat.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar place sā fotografiezi?
AG : Cred ca mi-ar plācea sa am o discutie de la om la om cu Keanu Reeves. Acea discutie preliminara sedintei fotografice.
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi într-o anumita locatie, care are fi aceea?
AG : Ar fi multe locatii interesante, dar cred ca cel mai mult mi-as dori sā prind cateva cadre de peisaj urban/street din Tokyo.
R : Ce crezi, reusita unei fotografici este asiguratā de aparatura de calitate sau de simtul artistic,de talentul fotografului?
AG : Buna întrebare! Cum spuneam mai devreme, fotografia are multe în comun cu pictura clasica. Aparatul reprezinta un instrument care sa te ajute sa reproduci ceea ce vezi în acel moment. Caut cu rigurozitate o compozitie placuta, nu neaparat corecta. Aparatura nu conteaza foarte mult. Te ajuta sa te misti mai repede în anumite contexte.
Paradoxal, cu aparatura performanta, calitatea fotografiei în ultimul timp a scazut considerabil. Traim în era vitezei, trebuie sā producem cat mai mult si cat mai repede. Cred ca cel mai important este modul în care alegi sa vezi luminile si umbrele si dispozitia de a-ti sacrifica serile si diminetile în cautarea luminii perfecte, naturale.
Reusita unei fotografii bune este inspiratia care nu vine atunci cand vrem noi, abilitatea de a vedea cadrul în minte chiar înainte de a scoate aparatul din geanta. Se spune ca un fotograf complet este acela care are radacini în era analogica. Parerea mea, si Photoshopul poate fi considerat un fel de camera obscura. Un alt capitol ar trebui dedicat abilitatii de a printa. De obicei, daca nu ai experienta, pe hartie nu iese ceea ce vedem pe monitor.
Un cadru reusit devine complet doar atunci cand este printat cum se cuvine. Uneori încerc sa emulez senzatia de a vedea cadrul pe hartie aplicand acea rama alba cu umbra laterala.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tāu de fotograf? Ce ti-ai mai dori în completare?
AG : Folosesc un Panasonic l-mount full frame cu adaptor pentru obiective Canon EF. Am schimbat multe aparate crezand ca pot obtine calitate mai buna, dar într-un final am înteles ca nu tigaia scumpa face dintr-un bucatar mediocru un bucatar bun.
Obiective folosite: 24-70. 70-200 f/2.8 serie L Canon. Un stativ/tripod mai de doamne ajuta. Doua filtre cu filet pcl si degradant. Telecomanda. Baterie de rezerva.
Mi-as mai dori un obiectiv specializat pe arhitectura, 24mm tilt &shift Canon.
R : Cam ca de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie?
AG : Încerc sā fac posibile reglajele în camera ca si cum as vrea sa trag doar în jpeg. Personal folosesc doar negativul digital(RAW). La procesare pornesc de la imaginea flat, excluzand corectiile auomate din program. Asa reusesc sa vad imaginea exact asa cum era în realitate. Folosesc Capture One, mi se pare mai flexibil în comparatie cu celelalte. Salvez cadrul în format TIFF 16bit Pro Photo RGB. Pentru alte modificari de culoare, contrast si persoectiva folosesc Nik Collection. Imaginea în format RGB poate sa para mai spalacita, ar trebui convertita în format sRGB.
R : Daca ar fi sa castigi un premiu în bani pentru fotografie, în ce ai investi bānutii? În aparaturā, în cursuri de perfectionare în arta fotograficā sau într-o excursie din care sā revii cu cardurile pline?
AG : Daca ar fi sa castig un premiu în bani cred ca as investi într-o calatorie din care sa ma întorc cu cardurile pline.
R : Daca te-ai întoarce în timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începator?
AG : Ca începator nu as mai investi în aparatura performanta, ci doar în niste cursuri.
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani? Altfel spus, planuri de viitor?
AG : Considerandu – ma un fotograf amator, pasiunea mea a fost, este si va ramane la nivel amatorial, chiar daca evoluat. Atunci cand o pasiune pe care o practici din placere devine o meserie retribuita, vin si obligatiile. Ai chef, sau nu trebuie saā faci ce ti se cere. Nu mi se pare cazul meu, cu tot respectul pe care îl am pentru toti cei care traiesc din asta. Pentru mine fotografia e un fel de terapie antistress. Planuri de viitor? Ma las dus de val, nu fac planuri.
R : Ai avut vero experienta neplacuta la o sedinta foto?
AG : Am uitat sa încarc bateriile. Am uitat cardul în calculator.
R : Dar una hazlie?
AG : Un porumbel si-a fācut nevoile pe lentila în timp ce trageam cu expozitie lunga. A iesit un cadru de exceptie.
R : Mai ai un alt hobby?
AG : Normal!. Chiar daca sunt strans legate de fotografie, Off Road, Tir Sportiv cu arbaleta de precizie, trekking ,Arhitectura, tehnologie.
R : Un gand pentru conasi?
AG : Va doresc sa descoperiti mereu noi perspective si sa explorati limitele creativitatii voastre. Sa calatoriti prin lumea fotografiei cu curaj si sa transformati fiecare imagine într-o opera de arta personala. Cu drag! Adrian
