Codrin Anton….sunt atat de multe de spus….Mai bine il lasam sa ne povesteasca singur despre realizarile lui in domeniul artei fotografice si nu numai.
R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu?
CA : Tată și fotograf 24/24, inginer 8/24 și 5/7.
Ca tată am ajuns la majorat, în profesie l-am depășit, doar ca fotograf nu cred că voi ajunge vreodată să fac majoratul pentru că mereu îmi doresc să învăț să cresc.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
CA : Mă uit în calendar și e prima dată când îmi dau seama că am început în urmă cu aproape 18 ani. 18? Când au trecut? Am început cu un eșec. Mare. Dar care s-a reparat repede.
La nici o lună de când îmi cumpărasem, în rate, primul aparat de fotografiat pentru a-mi fotografia fetița de 1 anișor pe atunci, aparatul a rămas într-o seară într-o parcare. Eșec, durere, frustrare pentru că abia plătisem prima rată și urmau multe altele. Un prieten l-a găsit și mi l-a înapoiat în aceeași seară. Pentru că așa a fost voia lui Dumnezeu. Și nu am mai încetat să fotografiez de atunci. Tot cu voia Lui.
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
CA : Aș fi vrut inițial să fac o listă cronologică cu ceea ce îmi place să fotografiez, dar nu o voi face pentru că e mult mai simplu: fotografierea peisajelor Bucovinei și fotografia de sport sunt prefaratele mele.
Am fotografiat la nunți, dar nu o voi mai face pentru că….motive subiective și obiective, nu detaliez. Dar mai fotografiez, rar, doar evenimente mici și nu pot spune că îmi displace.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
CA : Islanda (are o personalitate aparte 🙂)
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi intr-o anumita locatie, care ar fi aceea?
CA : Tot Islanda.
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului ?
CA : 40/60 și am testat asta de-a lungul anilor. Și nu doar am testat, am trăit alături de mulții prieteni fotografi pe care îi am. Unii talentați. Rău. Alții doar cu aparatură bună. Cea mai bună.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
CA : Caut să mă descurc mereu cu ceea ce am în tolbă. Un obiectiv 16 mm f2.8, unul care nu m-a trădat niciodată – 35-ul cu f 1.4, un 85 mm 2.0 și o ”namilă” 150-600 mm e tot ceea ce am în materie de obiective.
Aparate mirrorless, ușoare și versatile. Două. Și 2 blițuri pe care le folosesc doar la nevoie (a de citi ”rar”).
Mi-aș dori altceva? Nu. Nu cred. Ba da. Spațiu în care să pot să fac zoom ”din picioare” cu aparatura pe care o am. Și sănătate.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
CA : Încerc să fac fotografia perfectă direct din aparat. Mai mereu. Dar nu întotdeauna îmi iese. Crop, un preset în lightroom și nu mai mult de 2 minute la o fotografie deja bună. Pe celelalte nici măcar nu le ”developez”. Asta în cazul meu. Sunt de părere, însă, că fiecare își are propriul workflow și dacă funcționează așa cum îți dorești, urmează-l, chiar dacă asta înseamnă procesarea unei fotografii 10-20 sau 21 de minute.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
CA : In aparatura deja sunt mulți bani investiți, nu ar fi prioritar să mai investesc aici. În cursuri și workshopuri nu e niciodată timpul să te oprești să investești, asta e ceea ce cred cu tărie și le spun tuturor care îmi cer sfatul. Aici trebuie investit pentru că apoi sigur vei găsi și timpul și resursele financiare să ajungi și în locațiile de unde să vii cu cardurile pline de fotografii faine. Rău de faine.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
CA : Invață mereu din greșelile făcute deja de alții, nu ai timp să faci tu toate greșelile în viață!
Deci învață! Învață! Învață! Alege un mentor care îți poate da sfaturi la orice întrebare ai, așa vei afla, de exemplu, dacă prima ta investiție trebuie să fie în aparatură scumpă sau în cursuri de perfecționare.
R : Care este cea mai mare realizare a ta, in domeniul fotografiei ?
CA : Cea mai mare e mereu ultima pe care am trăit-o. Iar ultima a fost fotografierea la Campionatului European de Fotbal din Germania: 3 săptămâni, 4 stadioane, 9 meciuri, 40.000 de fotografii….așa cum îmi place să numesc ultima realizare, deci cea mai mare. A fost un vis. Împlinit. Urmează altele, deci alte provocări, alte realizări.
R : Poveste-ne experienta ta la Campionatul European de Fotbal din Germania. Cum a fost?
CA : Voi răspunde așa cum răspund tuturor de când m-am întors: mai vreau! Da, mai vreau, pentru că a fost atât de fain, cele 3 săptămâni au trecut atât de repede și atât de intens, cu carduri pline și o experiență de neegalat.
A fost, cine știe, poate singura ocazie și nu am ratat-o. Asta mă bucură cel mai mult, că am reușit să fiu prezent acolo. Cele 40.000 fotografii făcute au fost, apoi, un bonus. M-am bucurat zilnic de meciuri, iar când nu aveam meciuri de fotografiat, m-am bucurat de orașele vizitate. M-a surprins foarte plăcut orașul în care a stat naționala României, Wurzburg. Merită să îl vizitați!
Cred cu tărie că e o experiență ce trebuie trăită de orice pasionat de fotografie de sport, chiar dacă dosarul ”cu șină” pe care trebuie să ți-l aprobe UEFA e destul de stufos. Îl rezolvi tu cumva, dacă îl faci din timp. Am avut onoarea, plăcerea, surpriza să pun mâna și ”să mă joc” cu un Canon R1, cu mai bine de o lună înainte de a fi scos oficial pe piață. Și acum am emoții când mă gândesc la acele momente. La toate momentele trăite în Germania, de altfel. O poveste frumoasă ce merită trăită de orice fotograf este și posibilitatea ca la astfel de evenimente mari să poți pleca de acasă fără aparatura ta și să fii așteptat la stadioane de firmele de aparatură foto care te invită să împrumuți gratis, doar pe semnătură, aparatura de ultimă generație.
Am avut la fiecare meci în mână Canon R3 + Canon 100-300mm f2.8, deci am semnat de 9 ori pentru câte 18.000 euro pe care trebuia să-i înapoiez, evident, după meci, în aceeași stare. Nu vă povestesc că după primul gol al României dat Ucrainei , nu am reușit să fotografiez bucuria jucătorilor nostri pentru că pur și simplu a trebuit în acele momente de euforie a publicului aflat în spatele meu, să mă arunc peste aparat ca să nu fie stropit ”din cap până-n picioare” cu berea din sutele de pahare cu bere care zburau peste noi. Apoi mi-am învățat lecția și am avut cu mine pelerina pe care o puneam pur și simplu peste aparat și obiectiv și reușeam să fotografiez în continuare bucuria de nedescris, încusiv pe cea din tribune. Sunt multe povești, multe povești pe care mă gândesc serios să le public. Cândva. Probabil, dar și posibil.
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor ?
CA : Pas cu pas îmi doresc să îmi îndeplinesc următorul vis: accesul în FIAP (Federația Internațională de Artă Fotografică). Asta în viitorul foarte apropiat. Iar peste 5 ani să fiu mândru de ultima realizare: fotograf la Olimpiada din 2028.
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto ?
CA : Mi-am pierdut aparatura foto chiar în prima zi la EURO, anul acesta. Dar am recuperat-o, la fel cum am făcut și în povestea spusă mai sus (în chiar primele clipe ale mele ca fotograf pasionat). Iar acum am simțit din nou că e un nou început. Pentru că așa vrea Dumnezeu.
R : Dar una hazlie ?
CA : Eram impreună cu alți 3 prieteni fotografi pe dealurile Bucovinei în căutarea cerbilor pentru a-i fotografia. Ne-am despărțit pe un deal și nu eram departe unii de alții. La un moment dat în fața mea la nici 100 de metri apare un cerb frumos. Ies de la locul de pândă, fără a face vreo fotografie încă, și merg tiptil câțiva metri ca să le fac semn amicilor să vină să vadă cerbul. Îi aștept și mergem toți la locul de pândă. Pregătim aparatele foto, dar când să facem click, un telefon din buzunarul unuia dintre noi sună atât de frumos încât sperie cerbul, dar și aparatele foto care nu reușesc să vadă nici măcar coada cerbului care se ascunde în desiș.
R : Mai ai si un alt hobby ?
CA : Bicicleta, dar spre rușinea mea, anul acesta e pe pană, nu am scos-o din garaj.
R : Un gand pentru conasi ?
CA : Să fim în continuare Conacul ăsta atât de fain! …și ieșiți la fotografiat ori de câte ori aveți ocazia!
