Selectați pagina

Povesti despre fotografie cu fotografi din Romania! Vol.1

Povesti despre fotografie cu fotografi din Romania! Vol.1

Incepem astazi un proiect mai indraznet, cunoastem  ca in aceste tipuri, fotografia a luat amploare in toata lumea! Cu aparate de fotografiat profesionale, entry level, compacte sau telefon, este o explozie de fotografii bune sau mai putin inspirate!

Vom cauta fotografi din Romania, chiar sunt stabiliti in alte tari si vom incerca sa aflam povestile din spatele fotografiei create de ei!

Vom incerca sa descoperim cat mai multi fotografi romani!

 

Adriana Ceausescu

Fotografia este realizata intr-o zi mohorata si ploioasa de ianuarie  2019 in Lisabona.

A fost prima mea vizita in acesta metropola fascinanta si imi doream sa profit maxim de fiecare moment petrecut aici. Frigul si umezeala nu prea se potriveau cu planurile mele, dar nu m-am dat batuta si am pornit pe jos de-a lungul raului Tego. Desi traversam o zona central, erau putin trecatori , din cand in cand cate un biciclist grabit. Telegondola nu functiona , cabinele de otel atarnau  incremenite deasupra podurilor, apa era netulburata decat la suprafata de ploaia marunta si rece.

Am vazut de la distanta cu pilonii  simetrici de metal oglinditi in rau si in clipa aia am stiut ca am nevoie sa treaca cineva. Am avut noroc as putea spune, cei doi trecatori care goneau unul spre celalat au fost singurii pentru o buna bucata de vreme. Am scos aparatul pe care il tineam pitit de ploaie sub haina si am declansat. In timp ce-i asteptam sa ajunga la o distanta potrivita aproape ca le vedeam prin obiectiv aburii respiratiei.

Mai tarziu a venit si titlul: “Confruntarea”.  Deocamdata este singura dintre fotografiile mele pe care am printat-o si o tin expusa in casa mea.  Uneori , cand dau cu ochii de ea, nu ma pot opri sa nu ma intreb care e povestea celor doi trecatori care s-au intersectat pentru o secunda, pe un pod, intr-o zi ploioasa de iarna.

Aparatul folosit Nikon D5600, Obiectiv Nikkor 70-300mm, setarile au fost: f/5.6, 1/4000s, ISO 1000Adriana Ceausescu resize

 

Valentin Munteanu

Am tras cu un NIkon D4 si ob 24-70/2.8 tot Nikon. ISO2000, F3.2, viteza declansare 1/25 s din mana. Nu este nimic aranjat, stateam acolo in spatele catedralei La Seu din Barcelona si ascultam muzica lui. Vocea, acompaniata de chitara, si atmosfera din jur m-au facut sa raman mult timp cu privirea atintita pe chipul lui si al persoanelor care stateau relaxate rezemate de pereti sau pur si simplu pe jos. Au trecut rand pe rand si eu tot priveam relaxat pana cand a aparut acea doamna cu carutul. In acel moment am privit scena prin aparat si am declansat de cateva ori. Acasa, in fata calculatorului, am descoperit imaginea pe care cu drag am postat-o pe fb ca sa v-o arat si voua.

Valentin Munteanu‎ resize

 

Tatiana Ivan – Bucuresti

Cred ca ma cunosc chiar si cei pe care eu nu ii stiu , dar sa ma prezint totusi 🙂 Ma numesc Tatiana Ivan si desi unii au impresia că nu stau in țară… asta pentru ca sunt mai mult plecata si putin dusă.. ori invers … nu mai stiu nici eu exact ordinea :))) locuiesc în   București -Romania . Nu ma consider fotograf și încă nu am o pagină speciala pentru cadrele mele , postez in special pe Conac si pe pagina mea de facebook, foarte rar pe alte grupuri , asa ca pot sa spun ca e doar o pasiune destul de costisitoare dar frumoasă . La pozarit si spun pozarit pentru ca nu întotdeauna am camera la mine , mai folosesc si telefonul si nu cred ca este o rusine , tin mereu cont de ceva ce mi-a rămas întipărit în minte , dintr-un articol pe care l-am citit cândva pe F64 si anume sa ma uit mereu în spate ca s-ar putea sa pierd cel mai bun cadru si incerc spre deosebire de alții sa nu reproduc un cadru ci sa am unul diferit .Cei care ma cunosc stiu ca daca plecam mai multi la pozarit eu sunt mereu în partea opusă grupului. Ca gen de fotografie sunt atrasă de instantaneele de strada si de cele mai multe ori nu le-am căutat ci pur si simplu le-am ochit ..eu pe ele sau ele pe mine:) Cadrul ales de voi pentru revista este facut pe 10 august 2018, la mitingul Diasporei,  o altă manifestație la care românii sperau să schimbe ceva . În ziua aia trebuia sa ne întâlnim mai multi conasi însă comunicarea a fost aproape imposibilă,  pentru ca telefoanele au fost bruiate ” ca in orice tara democratica” ca de “prezentau un adevărat pericol” românii care și-au rupt cârca atâția ani prin tari straine si care trimit acasa o grămadă de bani , sa faca Guvernul si Parlamentul burta mare , iar atunci ar fi vrut să schimbe ceva , sa revina acasa. Ajunsă la fața locului impreuna cu un bun prieten , conas si el , stabilit în Belgia .. da ati ghicit , este vorba de Valeriu Alexandru după ce am recunoscut cateva “personaje ” care stiu cu ce se ocupa mi-am dat seama ce urma să se întâmple și ca toata vuiala făcută de mas-media pregătise terenul pentru ce aveau băieții ăștia de facut , asa ziși “manifestanți ” . Valeriu avea aparatul la el , eu il lăsasem acasa pentru ca initial schimbasem planul dar nu ne-am putut abtine asa ca am ajuns la miting. Eram mai mult observator în mulțime,  însă nu am mai răbdat si am inceput sa fac poze cu telefonul . La un moment dat am observat ca “băieții in civil” de care am pomenit si-au facut semne între ei iar apoi atât forțele de ordine cat si pompierii si salvarile au început să dea înapoi,  mărind astfel aria pentru manifestanți, asa ca am luat si noi distanta si ne îndreptăm către una din ieșiri .. ceva urma să se întâmple. Era liniște,  lumea era pașnică , copii desenau pe asfalt … era liniștea dinaintea furtunii… si atunci  am privit în urma … asa m-am ales cu acest cadru , în anumite locuri deja începuseră să dea cu gaze lacrimogene asta pentru ca “baietii in civil” au simulat un asa zis atac asupra forțelor de ordine special ca acestea sa reacționeze. Asa ca , din pacate nu pot sa ma laud cu un exif,  este o poza facuta cu telefonul si editată în Snapseed. Consider că degeaba ai o aparatură buna daca nu ai un “ochi” bun sau macar noroc de un cadru bun . Cam atât ca v-am plictisit destul :))) Mulțam de selecție și lumina buna tuturor indiferent cu ce pozati sau cum ar spune cei mai fitosi… fotografiati !

Tatiana Ivan resize

 

Vali Cotofirea – Iasi

Vali Cotofirea este născut în Botoșani si acum locuieste în Iași.  Fotografia a fost facuta la Comanesti, jud. Bacau, in data de 30 dec. 2017 cu un canon 7d + 85mm (nu mai stiu exiful si am prostul obicei de a sterge datele la export) Acest cadru a suferit ceva mai multa postprocesare in Lr si apoi PS,(dodge&burn, smudge, lucrat pe culori…nu mai tin minte exact dar cred ca am facut-o initial alb negru si apoi am optat sa fac o colorizare :)).Nu stiu daca pot spune ca a fost un cadru premeditat, am plecat la Comanesti cu singurul scop de a face portrete (asta imi place cel mai mult sa fac cand vine vorba de fotografie) drept urmare toata ziua am stat numai cu 85-ul pe aparat. Despre mine ce pot sa spun? Am descoperit fotografia in decembrie 2015 cand am achizitionat primul dslr, desi eu cautam un compact mai bun pentru concedii :))) In primul an am pozat tot ce mi-a iesit in cale si am reusit sa inteleg destul de repedel si sa prind cateva taine din vastul univers al fotografiei.

https://www.facebook.com/pg/MemoriesbyValiCotofrea/posts/

Vali Cotofrea‎ resize

 

Alex Ristoiu

Ma numesc Alex Ristoiu, m-am nascut in perioada ceausista, la poalele Capelei din Ramnicu Valcea si am stat acolo pana la examenul maturitatii, care credeam ca e BAC-ul. Dupa hopul asta, am fost atras ca de un magnet de Bucuresti si multa vreme nu am inteles de ce, pana cand mi-am intalnit jumatatea, alaturi de care am si format o frumoasa familie.

Microbul asta cu fotografia nu imi amintesc exact de unde l-am luat, nu pot sa imi dau seama ce m-a facut sa imi cumpar un DSLR. Cred ca o oferta de Black Friday. Cum necum, mi-am luat un Canon 700D si incet-incet, cam toate obiectivele Entry level. Ah, pe langa microbul fotografiei, sufar si de sindromul GAS (Gear Acquisition Syndrome), ca niciun obiectiv nu e ca altul si nici un producator ca altul. Asa ca de la Canon am trecut la Nikon D7000 cu 70-300 Tamron. Asta chiar m-a rascolit complet, ca am descoperit wildlife-ul si totodata libertatea si linistea pe care o pot trai pe camp sau in padure (de unde mi se trag si reprosuri cum ca as fi paduret). Dupa ceva vreme, am inceput sa stramb din nas si la NIkon, care incepuse sa scuipe niste ulei pe senzor, asa ca am trecut la Sony mirrorless. Am zis ca asta e viitorul, ca revolutionez fotografia. Dupa cateva luni cu fixele 19mm, 30mm si 60mm mi-am dat seama ca imi lipseste teribil de mult un teleobiectiv capabil si cum Sony nu avea niciunul la un pret de bun simt, am schimbat din nou pe Canon DSLR, prima dragoste. De data asta un D cu Canon 100-400L. Asta m-a transformat de-a dreptul intr-un paduret, cu echipament de camuflaj din cap pana in picioare, ranita, cort etc. Dupa Canon am trecut la Fuji, ca cica are culorile de Fuji, domne’… Intr-adevar, au simularile de film cu niste culori dragute, calitate optica foarte buna la 100-400, dar la autofocus e putin peste telefonul meu inainte de update-ul de software la camera. L-am schimbat, bineinteles si acum sunt pe Nikon din nou, dar sincer sa fiu, tot la culorile de la Canon tanjesc. Daca am invatat ceva in tot acest timp e ca in aparatura trebuie sa investesti atat cat iti trebuie, nici mai mult, nici mai putin. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama cat imi trebuie.

Ca gen fotografic, imi place foarte mult sa fac wildlife si peisaj, pentru ca, dincolo de rezultatele obtinute in aparat, momentele traite facand asta sunt esentiale pentru mine. Sunt o gura de aer de care nici nu stiam ca am nevoie. Am cochetat si cu fotografia de evenimente, dar nu am simtit aceeasi placere, asa ca am renuntat. Admir foarte mult portretele expresive si sunt putin invidios pe cei care le reusesc, pentru ca imi dau seama cat de inzestrati si creativi sunt.

Referitor la fotografia cu mainile, aceasta e facuta intr-o zi de dumminica, in timp ce ma plimbam cu familia prin Bucuresti. Am ajuns intamplator la muzeul Taranului Roman, unde era un targ de produse romanesti. Aici am gasit un sculptor cu o suba de oaie si o barba alba superba, ca de Mos Craciun, dar si cu niste maini muncite si expresive, care dadeau forma la o bucata de lemn. Eu traiesc cu impresia ca daca ii cer cuiva acceptul sa ii fac o fotografie, ii raman dator cumva si nu am cum sa il rasplatesc (pentru ca o rasplata materiala as considera-o jignitoare, iar la vorbe bune pe spontaneitate sunt jalnic). Asa ca intre barba si maini, am ales varianta cea mai accesibila mie: fotografie de produs (chipurile :D). Doar ca domnul m-a vazut si m-a intrebat: Mi-ai facut poza? Doar la maini, ii zic eu. Apoi el imi zice: Mai bine, noi ne ducem repede, important e sa lasam ceva in urma.

Fotografia a fost facuta cu Sony A6000 si cu Sigma Art 60mm f2.8, 1/800, ISO 400.

Alex Ristoiu resize

 

Ilie Vasile Daniel

Mă numesc Ilie Vasile Daniel, fotograf amator. De vreo 4 ani m-a prins febra fotografiei, dar cu ceva intreruperi cam mari…per total cred că am fotografiat mai…”intens” cam un an de zile, și din acest motiv mă bucură enorm faptul că unele din fotografiile mele sunt apreciate de persoane mult mai experimentate decât mine și țin să le mulțumesc pe această cale!

In principal pozez cam tot ce prind…îmi plac toate… Postez mult…mult prea mult probabil… 🙂 dar cel mai mult imi place fotografia alb-negru, in general stradal si portrete, un alt motiv pentru care povestesc despre această fotografie, pe care am numit-o “…(no) mirror..” Este făcută in data de 28 septembrie 2019, în Gara de Nord din Bucuresti. Am plecat de acasă cu gândul să fac poze la trenuri, aducandu-mi aminte de câteva cadre ale lui Octav Dragan. Am zis să încerc și eu să vedem ce iese, fiind prima ieșire in gara…

Doar că am ajuns acolo, și am cam uitat de trenuri la inceput… M-au atras persoanele de pe peron…am tras cateva cadre nu foarte reusite, apoi m-au atras coloanele metalice ale peroanelor…m-am gândit să găsesc ceva subiect interesant să le pun în evidență și am plimbat de cateva ori camera în stânga și in dreapta, până când a rămas “blocată” pe acest cadru… Am fixat stabilizatorul cât am putut, am dat un pic de zoom, am focalizat nici nu știu unde și am tras o rafală de 3…cam atât pentru că imediat un tren a tăiat cadrul…M-am uitat pe display și imaginea părea destul de promitătoare, dar mai avusesem multe surprize alte dați în situații similare, când descarcam pozele acasă. Am mai fotografiat niște trenuri apoi, dar nimic ieșit din comun…

Fotografia este trasă color și adaugat filtru b&w la procesare. Datele tehnice sunt f 5.6, 1/80, iso 100, 50 mm.

Aparatul este bridge, FUJI FINEPIX HS20 exr.

Ilie Daniel resize

 

Plaino Marian – Bucuresti

La finalul turei foto la Lofoten, dupa o saptamana destul de buna cu 3 aurore, eram in Boazovazzi, o localitate aproape de aeroport (pregatindu-ne a doua zi pentru sa luam avionul destul de dimineata). Aveam cer senin si ne-am zis de ce sa nu profitam daca este posibil de o ultima aurora. Ne-am pregatim si am asteptat 2 ore in frig cu aparatele pregatite pe trepied fara a avea ceva palpitant. Am mers la culcare undeva la ora 23 cand deodata, agitatie in toata cabana. Fiecare isi desfacea bagajul, alerga pe scari sa prinda minunea. Am tras ce am putut pe mine, am scos trepiedul din bagajul deja aranjat si am fugit pe pozitie (cadrul il aveam deja gandit in cele 2 ore petrecute mai devreme). In rest, natura m-a rasfatat ce a putut mai bun. Aparat Nikon D850, Nikkor 16-35/f4 ISO 2000, 5 Sec (obiectivul nu era foarte luminos). Martie 2018, Norvegia Ma numesc Marian Plaino. Pasiunea pentru fotografie am descoperit-o in 1997 cand eram student in ultimul an de facultate. Fost profesor de matematica si pasionat de calatorie, am deschis prima firma de suveniruri din Romania, folosind fotografiile mele. Trecerea de pe film la digital m-a speriat si asta m-a facut sa evoluez un pic mai greu. De cand ma stiu calatoresc oriunde e posibil si imposibil. Aceasta se imbina foarte bine cu fotografia si cu afacerea pe care am dezvoltat-o. Din 2013 am inceput sa ma ocup mai serios si de prelucrat fotografii. De 3 ani particip la concursuri international. Am obtinut peste 100 de premii in mai mult de 25 de tari. Cele mai importante au fost “Fotografia de nota 10” la Nikon unde am castigat aparatul Nikon D850, locul 3 la Fotograful anului, locul 2 Fotogeografica si de 3 ori Fotograful Salonului (ultimul in Spania). Sunt la Conacul Fotografilor din decembrie 2018 si membrul clubului Varadinum Foto Club din Oradea tot din acelasi an. Pasiunea mea ramane fotografia de calatorie, unde am posibilitatea de a descoperi diferite culturi, oameni, stiluri de viata si totul este nou si nepregatit.

Plaino Marian resize

 

Jeno Major – Sibiu

Cadrul a fost facut in Fundatura Ponorului,si fac iesiri acolo de vreo cativa ani,in ultimii ani de vreo 7-10 ori pe an. Trebuie sa mergi des daca vrei sa prinzi un cadru bun,lumina buna,etc.In acest cadru lumina nu e cea mai buna,dar consider compozitia si grafica ok. Eram instalat pe dealul de vis-a vis si asteptam sa coboare cineva pe drumul acela.Asteptarea mi-a fost rasplatita,coborand nu una,ci doua carute,pe care le-am prins in cadru chiar in puctele de forta. Folosesc un Canon 5 Dsr,si acest cadru a fost realizat cu obiectivul Canon 70-200 f/2.8. Nu pot spune ca a fost premeditat dar nici intamplator.Pur si simplu de pe acel deal am evaluat situatile posibile care ar putea interveni,si am ales sa ma invart in acea zona pana apare ceva pe drum. exiful acestui cadru este Iso 500,f/5,1/800 s la 175 mm. Sunt din Sibiu

Jeno Major resize

Sorin Tudorica – Bucuresti

Povestea acestei fotografii este una simplă dar care are o morală!

Eram anul trecut în vacanța la Barcelona și mai erau parcă vreo două zile până când trebuia să ne întoarcem în țară,  că deh, concediul nu poate ține la infinit. Hălăduiam fără țintă prin oraș când deodată Elena vede un magazin de țoale cunoscut, un brand care e și pe la noi în toate mall-urile, dar vezi tu  “parcă mai buna e mâncarea la vecina, decât acasă” cum ne spuneau bunicii pe vremuri! Vă dați seama că ne-am îndreptat glonț către “ținta” cu 2 sau 3 etaje, nu-mi mai amintesc, că nu dau atâta importanță la detalii.

Ca orice bărbat aflat într-o astfel de împrejurare mi-am găsit un colțisor unde să stau liniștit până cand scumpa mea soțioară va trece în revistă toate raioanele, cu atenție să nu-i scape nimic, va compara prețurile și va încerca o infinitate de produse să vada cum îi stă cu ele. Am stat eu cât am stat, m-am mutat pe rând de la parter la etajul unu, apoi am ajuns la etajul doi și într-un final la etajul trei (Uff!) . Aici încercam din răsputeri să nu stau în calea unor domnisoare vânzătoare mereu cu zâmbetul pe buze, ce se agitau într-una cu tot felul de haine în brațe în jurul unei doamne mai pretențioase. Și uite așa, nu știu cum, am ajuns eu în dreptul acestei frumoase scări în spirală ce făcea legătura între etaje.  Bătând darabana cu degetele în mâna curentă mi-au trecut o data prin fața ochilor niște imagini asemănăoare cu scări, văzute și aici pe Conac dar și la alți fotografi mai “străinezi”.

Problemă mare acum, aparatul era prin camera de hotel cu acumulatorii la încărcat așa că am zis să încerc să fac o poză cu telefonul că nu degeaba am fost eu de mai multe ori la workshop-uri de facut poze cu mobilul. Zis si făcut! Scot Iphone-ul XS Max, deschid aplicația ProCamera, să potrivesc totul pe Manual și incep să trag cadrele, unul după altul cu mai multe tipuri încadrări. Mă straduiesc să țin telefonul cu o singură mână, fix deasupra scării, pe mijloc. Deja vânzătoarele trăgeau cu coada ochiului la mine de parcă descoperisem eu America și nu Columb al lor! 🙂 M-am oprit curând mulțumit oarecum de imaginile capturate și am inceput prelucrarea in SnapSeed. Ce vedeți în poză e rodul câtorva minute de inspirație, orelor petrecute pe la Wokshop-uri dar și meritul nevestei că dacă nu mă ducea ea forțat acolo nu mai aveam eu ce să povestesc acum!

Sorin Tudorică resize

 

Donea Razvan – Adjud

Numere meu este Donea Razvan, poreclit de prieteni Zullu. Sunt nascut in Adjud, in timpul facultatii de TCM am stat in Brasov dupa care m-am intors acasa.O perioada de vreo 7-8 ani am lucrat in vanzari de piese auto si utilaje industriale si de ceva timp sunt intr-un atelier de tuning auto unde sudez si confectionez tot felul de chestii . Ca si hobby-uri care ma fac fericit sunt lucrurile handmade (gen cutite sau diferite lucruri confectionate din lemn sau metal), iesirile in natura si monitorizarea faunei, de aici si pasiunea pentru fotografie. Fotografia cu egreta a fost facuta pe langa Adjud dupa multe incercari nereusite undeva pe malul raului Siret dintr-un blind improvizat….mai exact pe burta in stuf cu 3 crengi de salcie pe care le-am infipt in noroi si am pus o plasa de camuflaj deasupra . Ca si aparatura am folosit un canon 7d mark II impreuna cu tamron 150-600 g2 sprijinite pe o bucata de polistiren cat sa nu le fac de noroi dar in acelasi timp sa fiu si la nivelul apei. Ajutat de o dimineata foarte insorita am setat aparatul la iso 250, f/6.3 , 1/500s si zoom la 450mm.

Donea Razvan resize

Gina Bochis – Bihor

Perioada/Locatie: Februarie 2015, Dumesti (Jud. Alba)

EXIF: f/11, 1/500 sec., ISO 200, 18 mm

Autor: Gina B., nascuta/crescuta in capitala, stabilita de 13 ani in Bihor, pe langa Oradea

Adrese web: https://www.facebook.com/gina.bochis; https://www.instagram.com/gina_bochis; https://500px.com/ginabochis

De atatia ani de cand bat drumurile Dumestiului (cu sau fara viza de la primar 😀 ), a fost prima data cand m-am incumetat sa urc in zona iarna. Nu pot sa-mi asum mari merite pentru acest cadru deoarece elementele naturii s-au aliniat atat de frumos si eu n-am facut altceva decat sa ma aflu in locul potrivit, la timpul potrivit. Am cautat doar un punct de statie potrivit pentru a putea cuprinde toate elementele pe care le doream in realizarea unui cadru minimal de efect (linii conducatoare, punct de interes, lumina, culori, atmosfera, echilibru). Singurul mare efort (pe care nu o sa-l uit niciodata) a fost sa parcurg tot acest drum pe jos, deoarece nu aveam prea multi cai putere si nici conditii meteo exceptionale pentru a urca cu masina. A meritat? A meritat ce-i drept!

Aparatura folosita: un Nikon D3300 (un aparat entry-level de exceptie dupa parerea mea, pe care il recomand tuturor incepatorilor), usor ca un fulg (desi la urcus toate imi pareau extrem de grele). Cred cu tarie ca un aparat sofisticat si performant nu te poate face fotograf. Pana cand ajungi sa te impiedici de limitarile unui aparat entry-level mai este cale lunga, iar cand se va intampla asta, inseamna ca ai evoluat si este timpul pentru un upgrade. Atatat timp cat exista viziunea artistica, idee, creativitate, talent, atentie pentru detalii, fotografia va reusi sa surprinda.

Cand ies in natura, umblu hai-hui, nu planuiesc nimic ci imi indrept atentia si obiectivul catre ceea ce ma emotioneaza. Ma poate inspira orice: un copac, o piatra, un loc, un zambet sau o lacrima. De data asta a fost un loc, un loc mirific care reuseste sa ma incante si sa ma fascineze in orice anotimp si unde ma intorc cu mare drag ori de cate ori am ocazia.

Gina Bochis resize

 

Vlad Vladau – Cluj Napoca

Cadrul a fost surprins in timpul Campaniei daruim de Craciun. Campanie desfasurata pentru ajutorarea oamenilor izolatii din Muntii Apuseni – Salciua. Nu a fost nimic premeditat am incercat sa surprind momentul in care acei oameni izolati de lume se bucurau la vederea colindatorilor deoarece trebuie mentionat ca pe langa darurile duse a fost si o trupa de colindatori lucru care de cele mai multe ori a avut valoare mai mare. Deoarece acele case sunt izolate de vatrele satelor la ei cetele de colindatori nu ajung

Imaginea a fost realizata cu un Canon 6d si obiectiv tamron 24-70mm F2.8. Exif: Iso 100 / 70mm / f 2.8 / 1/250sec prelucrare in LR si PS dar basic

Ardelean get-beget si mai bine spus Cluuujean de 43 de ani, de meserie Inginer agronom. In momentul de fata lucrez la o multinationala iar in timpul liber socializez cu colegii de pasiune si incerc sa fac poze

Vladau Vlad resize

 

Adria Grigoroiu – Italia

Microbul fotografiei a aparut prin 2014, cind am cumparat un Canon550 cu obiectiv kit. Autodidact(nu am facut niciodata cursuri de fotografie) 48 de ani. Stabilit in Italia, la Roma din 1995.Pe atunci foloseam Canon 6D. Acum folosesc Sony(a6000/a7ll). Gasisem o ocazie sa-mi cumpar un 14mm Samyang si eram nerabdator sa-i testez calitatile. Exif: Canon6d Samyang 14mm F/5.6 1/250 ISO100

I-mi place foarte mult sa fotografiez peisaje. Mi se pare ca atunci cind unii se duc la pescuit(te ajuta sa te eliberezi de tensiunea acumulata)

Adrian Si Nicoleta Grigoroiu‎ resize

 

Ovi Marco – Suceava

Acesta este un cadru nascut din dorinta de a reusi ceva asemanator cu ce vazusem inainte de a avea o camera foto, la un renumit fotograf de macro fotografie si close-up, pe numele lui Vyacheslav Mishchenko si a caror imagini m-au captat instantaneu…Cadrul asa cum se vede, a iesit in urma unei manipulari ce consta in aplicarea fluturelui peste cadrul initial, pentru ca am vrut sa creez povestea ce mi-as fi dorit-o tragand simple cadre cu ciuperca si pe care am reusit sa o aduc sa si transmita vizual prin editare in Ps si Lr…Cu rucsacul pregatit pentru o iesire la padure intr-o zi de vara, mergand prin codru, singur, am observat ceva ce se apropia de ceea ce imi doream si anume cadre close-up cu flora si fauna padurii, dar lipsind subiectul viu(fluturele sau orice altceva ce se putea incadra) am decis sa il indroduc ulterior prin editare si avand in dotare si pulverizatorul de apa, am reusit sa redau idea de roua, din cauza ca vedeam prea simplu totul si aveam nevoie de elemente noi…Am tras zeci de cadre cu aceasta ciuperca si elementele de pe langa, stand pe burta pana am amortit si pierzand si un moment uimitor, cand pe langa mine, la vre-o 20m, trecusera in salturi, 6 caprioare superbe…Sa zicem ca a fost premeditare in executia acestui cadru, subiectul fiind ales in fct de ceea ce imi imaginasem si viziunea nascuta instant in functie de ce vazusem pe teren…Bineinteles ca in acea zi, am mai reusit ceva asemanator cu niste furnici, insa acolo nu a mai fost nevoie de manipulare! Ca si aparatura, am avut nelipsitul si unicul meu prieten Nikon D7200 cu obiectivul Sigma 18-300mm ce le-am folosit cu urmatoarele setari : 1/400sec f6.3 Iso 100…Autorul fotografiei este Brasovean, actual Sucevean ce simte ca fotografia il tine viu si ca isi drege nevoia de a trai, de a functiona, nu prin a inspira, caci asta o facem cu aerul ci prin a colecta, a lua vietii, crampeie de amintire din timpul ce trece cu noi si care ulterior, materializand amintirea aceea, nu mai ramane la stagiul de amintire si de imagine si ne confera privilegiul de a savura clipa odata trecuta si prin alti ochi, nu numai ai mei!…Fiind amator, nu detin o pagina anume dedicata fotografiei ci doar un profil Facebook pe care rulez diferite, insa nu si fotografiile mele!…Nu stiu daca vreodata voi face pasi spre profesionalism in domeniu, insa stiu sigur ca voi mai surprinde clipe ce imi atrag atentia…Lumina buna tuturor si multumesc nespus pentru alegere!

Ovi Marco resize

 

Resiga Cristian – Deva

Ma numesc Resiga Cristian…aceasta fotografie a fost făcută în a 3 zi de Crăciun,a anului 2018, veneam de la Băile Felix,si trecând prind orașul Brad,am văzut mocanita( Brad-Criscior) in gara… Am stat vrei 15 minute ca ea să se pună în miscare(spre bosumflarea familiei care așteptau in mașină).Am făcută cu in Nikon 7200,…

Am incercat un panning,dar unghiul in care stăteam, nu m a ajutat deloc,astfel că panningul l am făcut din editare, acasa

Sunt din Deva,fac parte din Asociația artiștilor fotografi hunedoreni(#AAFH),iar aceasta pasiune o am,doar de vreo 8 ani.Detin acum un Nikon 750 cu mai multe obiective(20mm,35mm,tamron 70-200mm,24-120 mm)

https://500px.com/cristianresiga

Resiga Cristian resize

 

Laurențiu Moise (Andras Andreescu)

Poza este facuta in metroul din Barcelona

Cadrul a fost intamplator, am mai multe unghiuri facute dar acesta a fost cel mai reprezentativ!

Andras Andreescu resize

Un articol semnat: Bajan Sorin

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!