Orice loc are potential, dacă știi sa–l privești cu ochii larg deschiși, dar și cu sufletul!
Lacramioara Georgeta, o impatimita a fotografiei de peisaj si nu numai. I-am admirat mereu fotografiile, iar astazi am incercat sa aflu care este secretul acestora
Rep. :Stiu ca deja pare a fi o intrebare clasica, dar, daca sunteti amabila, va rog sa ne spuneti in cateva cuvinte cine este Lacramioara Georgeta ?
L.G. :Numele complet este Lăcrămioara Georgeta Samson. Sunt mama unui băiat de aproape 27 de ani, soția unui om absolute minunat și suceveanca de când ma știu și asa voi rămâne pentru ca iubesc prea mult aceasta zonă. În timpul săptămânii alin dureri fiind de profesie asistent balneofiziokinetoterapie, iar la sfârșit de săptămână cutreier drumuri pentru a ma bucura de tot ce ma înconjoară. Anul acesta, în aprilie, voi face a zecea oară 39 de ani. Fac parte din Clubul Fotografilor Suceveni chiar de la înființarea lui, iar din februarie 2020 sunt membru debutant AAFRo.
Rep. :Perfectiunea fotografiilor dumneavoastra ne duce cu gandul ca Fotografia este marea dumneavoastra pasiune. Mai aveti si alte pasiuni ?
L.G. :Într-adevăr, marea mea pasiune este fotografia pe care am descoperit-o în urmă cu 5 ani. Printre celelalte pasiuni se numără cititul ( nu există nicio zi în care sa nu citesc), muzica folk pe care o ascult mai mereuacasă, în mașină, la serviciu sau la concertele la care musai trebuie sa fiu prezentă, poate și din cauza oamenilor frumoși care alcătuiesc aceasta comunitate. Sportul este, de asemeni, printer pasiunile mele, fiind supporter înfocat, la fotbal și handbal, al echipei Dinamo. ( Lush abține – te! )
Rep. :Aveti fotografii care pur si simplu te lasa mut. Care pur si simplu iti creeaza o emotie puternica si parca ti-ai dori cu tot sufletul sa fii acolo, in locul acela special pe care l-ati fotografiat. Cum descoperiti aceste locuri minunate si mai mult decat atat, cum stiti ca un anume loc are potential fotografic, daca e permis sa ma exprim astfel ?
L.G. : Nu e doar meritul meu ci și al celorlalți otografi care promovează locurile frumoase și, Bucovina cel puțin, nu duce lipsa de locuri fotogenice. Uneori îmi urmez instinctual și o iau pe drumuri neștiute, doar pentru că e absolute imposibil sa nu găsesc ceva de fotografiat. Orice loc are potențial dacă știi sa privești cu ochii larg deschiși, dar și cu sufletul.
Rep. :Care este locul pe care l-ati fotografia o viata intreaga ?
L.G. :Se spune ca cei de la munte iubesc marea, iar cei de la mare, muntele. Eu iubesc muntele, iar locurile preferate rămân, de departe, Paltinu (Suceava) și Holbav (Brașov).
Rep. :Deja stim ca locuiti in una dintre cele mai frumoase regiuni ale tarii, Bucovina. Daca ati fi ghidul nostrum pentru o tura fotografica, ce locuri ne-ati recomanda sa fotografiem in aceasta regiune superba ?
L.G. :Evident ca as începe cu tărâmul cețurilor, Paltinu. Într-o ordine dezordonata as recomanda mănăstirile, mocanița Huțulca, Muzeul Satului Bucovinean și Cetatea de Scaun, Raraul, Salina Cacica, Muzeul Oului de la Vama, dar și pe cel de la Vatra Moldovitei, Comuna Muzeu Ciocanesti, Casa-Muzeu din Horodnic, a familiei Olenici, casă unde va puteți bucura de un mini planetariu, ceramica de Marginea.
Rep. :. Ce considerati ca face o fotografie perfecta : respectarea cu strictete a regulilor de compozitie sau emotia pe care o transmite o fotografie, fie ea si incalcand clasica regula a treimilor (de exemplu)?
L.G. :” Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.” Mi se potrivește perfect această zicală. Nu sunt omul regulilor. Regula mea e ca, în primul rand, trebuie să-mi placă. Prefer ca fotografiile sa exprime emoția, saspună povesti.
Rep. :Ca sunteti o mare iubitoare a naturii, se observa din fotografiile dumneavoastra, dar curiozitatea ma impinge sa va intreb ce alt gen de fotografie preferati ?
L.G. : Poate ca as alege fotografia de sport. ( Am “antecedente” la off – road)
Rep. : Aveti un anotimp preferat in care va place sa fotografiati ?
L.G. : Toate anotimpurile sunt fotogenice, dar eu iubesc iarna. Nu e un anotimp colorat, dar geometriile ies mai frumoase ca oricând.
Rep. :Dar un anumit moment al zilei ?
L.G. :Răsăritul este favoritul meu, dar cum nu îmi iese de câte ori as vrea, ma adaptez și în funcție de locul ales.
Rep. :Cat de importanta este aparatura folosita in reusita unei fotografii ?
L.G. : Am acelasi aparat foto de 5 ani, un Canon 600D cu câteva obiective, un strict necesar, 18-55, 50, 35 – 70, 70-200 și un Samyang 8 mm. Cred ca aparatura are rolul ei, dar contează ochiul fotografului.
Rep. ;Dar postprocesarea ?
L.G. :Postprocesare, dar nu dusă la extrem.
Rep. :Si daca tot am vorbit de aparatura si postprocesare, vin si va intreb : ati experimentat si fotografia pe film ?
L.G. :Da, am experimentat fotografia pe film. Am un Canon Rebel, dar a rămas în stadiul de experiment. Și acum am al doilea film în aparat, cu vreo 5 poziții libere. Ii spun pas. Prefer ceea ce pot vedea imediat. Fiind ca zodie berbec, exista doar “acum”.
Rep. :Se spune ca in arta fotografica sa fii un autodidact este un mare avantaj. Dumneavoastra cum v-ati pregatit? Cum ati reusit sa ajungeti la performantele de astazi? Ati citit, ati experimentat, ati urmat cursuri de specialitate? Ati participat la workshop-uri ?
L.G. :Câte puțin din fiecare. Am mers pe modul manual din start. Am început cu ghidul aparatului, am cumpărat sau primit diverse cărți despre fotografie, m-am documentat, am urmărit tutoriale, am fost în workshop – uri, am greșit, am învățat din greșeli, pe unele le-am corectat, dar niciodată nu m-am oprit din a învăța.
Rep. :Aveti vreun idol in fotografie, stiu eu, vreun fotograf pe care il urmariti cu deosebit interes ?
L.G. :Toți avem un idol. Al meu este SorinOnișor. Mereu am fost fascinata de emoțiile pe care le transmit fotografiile lui.
Rep. :Ce sfaturi i-ati da unui tanar care acum descopera fotografia ? De unde sa porneasca ?
L.G. :De la manualul de utilizare al aparatului. Sa lase mereu loc de învățat pentru ca niciodată nu le știm pe toate.
Rep. :Stiu ca tocmai ati avut o expozitie personala. Ne povestiti in cateva cuvinte ?
L.G. : Da, în 22 februarie, la Muzeul Național al Bucovinei, a avut loc vernisajul celei de a doua expoziții personale intitulată “Fată de viscol”. Deși titlul te duce cu gândul la o tema strict hibernala, expoziția a reunit 43 de fotografii din toate anotimpurile, peisaje mai ample sau doar detalii. Cu excepția a 4 fotografii,toate celelalte au fost realizate în Bucovina. Unele colorate, altele alb negru. Mi-au fost alături prieteni din diverse colturi ale țării, s-a cantat folk, am primit în dar cinci poezii dedicate” Fetei de viscol “, am avut emoții foarte mari când am văzut câtă lume a venit s aîmi fie alături. Prezenta celor peste 100 de prieteni m-a copleșit și am lăsat fotografiile sa vorbească în locul meu.
Rep. :Nu vreau sa inchei acest mic interviu fara sa va rog sa ne povestiti o intamplare inedita din viata dumneavoastra de fotograf
L.G. :O întâmplare inedita? Cea care îmi vine în minte în acest moment este de la un concurs off-road. Am fost în miezul acțiunii, fotografiam cu Samyang-ul și eram foarte aproape de mașinile participante. Ce salon? Ce machiaj? Ce coafură? Aveam noroi din cap pana în picioare, dar eram un om fericit. Si nu doar noroi. Pentru ca oricum arătăm ca un purcel la trial m-am așezat într-o poziție foarte îndemânatică, doar ca oleacă mai târziu mi-am dat seama ca trecuse pe acolo o vacă ce mâncase bine. Și bonus am plecat din Volovaț către Rădăuți într-o mașină de off – road care nu avea bancheta în spate. Cred ca a fost cea mai experienta fotografica.
Va multumesc mult de tot pentru timpul acordat si va doresc mult succes in toate proiectele dumneavoastra.
Un articol de: Angela Codrina Bocse
