George Alexandru, continuam discutia de ieri, cu ce iti place tie cel mai mult, RAW Meteo si … fotografierea fenomenelor meteo extreme.
R : Esti unul din initiatorii si gazda fenomenului “RAW Meteo”. Ne poti spune cateva cuvinte despre acest proiect ?
GA : RAW Meteo se vrea a fi mai mult decât un concurs. Este un proiect pornit din pasiunea pentru surprinderea fenomenelor severe în fotografie, fapt ce presupune o colaborare frumoasă și extraordinară între pasionații de meteorologie și fotografie. De aici a venit și denumirea: RAW- de la fișierul specific fotografiei și Meteo- de la meteorologie.
Ne propunem să încurajăm tinerii să exceleze în cele două domenii, să le oferim o rampă de lansare, să le oferim sprijin și informații. Chiar dacă acest proiect are momentan un concurs cu două ediții desfășurate și una aflată în plină organizare, noi visăm să-l aducem la un nivel cât mai aproape de ceea ce ne dorim ca el să reprezinte. Pas cu pas, căpătăm experiență, transformăm minusurile în plusuri și depunem eforturi pentru ca acest proiect să surprindă plăcut, de la an la an și de la ediție la ediție. Prin urmare, RAW Meteo este dedicat tuturor pasionaților de surprinderea fenomenelor severe în fotografie, care își pot înscrie realizările pe această nișă fotografică în concurs, începând cu 15 noiembrie. Fotografiile lor sunt promovate și expuse în cadrul Galei dar și al diferitor evenimente, cu scopul promovării fotografilor care le-au realizat dar și pentru o subliniere a științei din spatele artei. Ținem foarte mult la o jurizare obiectivă și de aceea avem un barem de notare strict, bazat pe criterii calculate procentual dar și un juriu constituit din 6 membri. De asemenea, numele participanților este anonim.
Este, într-adevăr, nu doar o temă cu impact, având în vedere contextul climatic actual dar, este și o pasiune aflată într-o continuă dezvoltare, o pasiune aparte și mai puțin specifică țării noastre până deunăzi. Desigur, ca oricare proiect amplu, și RAW Meteo are în spate o armată de oameni, de la organizatori, sponsori, parteneri care se implică sufletește și ne sunt alături. Fără de ei, nu s-ar fi putut realiza un astfel de proiect.
R : Cine se poate înscrie la un astfel de concurs ?
GA : Orice adult, care a împlinit vârsta de 18 ani și care a putut surprinde corect și fotogenic un fenomen sever cu drona, aparatul foto sau telefonul. Condiția este ca acel cadru să fi fost surprins pe teritoriul țării noastre.
R : Se zice ca daca esti un fotograf talentat poti face fotografii excelente si cu telefonul, ca sa nu mai amintim de “sapuniera”. Primiti in concurs doar fotografii facute cu aparatura performanta sau si fotografii facute cu telefonul ?
GA : Bineînțeles! Telefoanele devin din ce în ce mai performante și pot exista cadre excelente surprinse cu telefonul. De altfel, în a doua ediție, am avut plăcuta surpriză de a vedea fotografii extrem de bine realizate cu telefonul.
R : In conditiile in care oamenii au devenit poate egoisti, poate prea preocupati de propriile neajunsuri, poate prea impovarati de taxe , facturi, impozite, cat de greu este sa gasesti sponsori pentru un eveniment de asemenea amploarea ? Mai sunt oameni interesati sa sprijine un astfel de concurs?
GA : Desigur! Noi am putea spune că ne bucurăm pentru faptul că avem alături nu sponsori sau parteneri ci, oameni frumoși, oameni implicați, care fac absolut totul din pasiune, fiecare parte și minut din businessul lor reprezintă o pasiune și mult suflet. Noi rezonăm unii cu ceilalți și cred că de aici trebuie plecat atunci când pornești la un astfel de drum, cu un proiect în brațe: de la ideea de a căuta oameni cu pasiuni comune, oameni alături de care să poți forma o adevărată echipă… oameni, parteneri, nu sponsori. Termenul acesta de sponsori îl putem păstra pentru proiecte comerciale și companii mari. În proiecte de suflet, însă, implicarea oamenilor este cea mai mare mulțumire și realizare. Repet, acest proiect nu este al nostru, este al lor pentru că implicarea lor au dus la materializarea RAW Meteo.
R : Desigur, toti am vazut acele filme americane in care se obtin fotografii excelente de catre vanatorii de furtuni. Te consideri un “vanator de furtuni”?
GA : Mă consider un fotograf pasionat de furtuni. Pentru mine, ideea de vânătoare de furtuni înseamnă o echipă întreagă, echipă din care eu sunt fotograful. În această echipă intră grupuri precum: Severe Weather Alert – Sălaj, Furtuni România, Meteo Nord – Est, oameni pasionați de meteorologie, instituții precum Administrația Națională de Meteorologie. Doar împreună surprindem și urmărim fenomenele severe. O vânătoare de furtuni nu se realizează cu un singur om ci, cu o echipă. Sunt persoane aflate în spatele calculatorului, persoane care analizează informațiile, sunt oameni care merg pe teren. Doar împreună suntem vânători. Separat, eu sunt doar fotograful din vânătoarea de furtuni.
R : Dar de ce de furtuni si nu de vrabii sau floricele, care sunt totusi mai la indemana ?
GA : Când vreodată oamenii, care nu stau locului, care au străbătut cărări de munte, care au explorat coclauri sau munții noaptea, care au mers pe poteca ursului, ar putea să pozeze flori? Aș vrea să pot descrie sentimentul, senzația aceea de libertate pe care o simt în clipa în care alerg să surprind o furtună, calmul pe care mi-l oferă fiecare tunet. Paisie Aghioritul spunea că atunci când e furtună pe mare, la el e calm în suflet. Iar când calmul este pe mare, furtuna se mută în sufletul lui. Regăsesc furtuna din suflet și calmul în furtună.
R : Ca sa poti fotografia o furtuna, trebuie sa ai notiuni de meteorologie, trebuie sa intelegi modul de formare a unei furtuni ?
GA : Noi spunem că există fenomene surprinse de oameni și oameni surprinși de fenomene. Cu alte cuvinte, dacă ai puțin noroc, poți fi surprins și să surprinzi o furtună. Însă, nu norocul ci, cercetarea, analiza, cunoașterea sunt cele trei condiții importante pentru surprinderea fenomenelor severe. Prin urmare da, e necesar nu doar să știi tehnici fotografice ci, și meteorologie. Iar cele două formează un întreg numit echipă.
R : Sa pornim de la sintagma “omul potrivit, la locul potrivit” si sa ajungem la curiozitatea mea : cum stii unde sa te afli si mai ales cand, ca sa surprinzi o furtuna ?
GA : În echipă există oameni care asta fac, aceasta le este pasiunea: sunt mai mereu cu ochii pe radare, cunosc informații solide, știu sinopticul, știu să analizeze atent parametrii. Ei informează oamenii de teren, din care fac și eu parte. De regulă, cu 48 de ore înainte știm dacă se preconizează a fi ceva sever sau nu. Apoi, la 24 de ore reverificăm informațiile, la 12 și chiar la 6 ore distanță deoarece oricând lucrurile se pot schimba: fie structura se redirecționează, fie se inhibă. După toate aceste detalii și discuții, plecăm pe teren cu câteva ore bune înainte de producerea fenomenului deoarece locația necesită și ea o analiză: care este punctul cel mai fotogenic, care sunt mijloacele de precauție oferite de zona respectivă pentru a putea fi în siguranță etc. Pe tot acest parcurs, suntem în legătură permanentă cu oamenii aflați în spatele calculatorului. Dacă nu ne sincronizăm unii cu ceilalți, avem parte de un eșec. De multe ori, ceea ce se întâmplă pe monitor, nu se întâmplă și în teren. Fie furtuna pare mai severă, fie își schimbă direcția în ultimul moment și te determină să alergi kilometri pentru a o surprinde, fie se inhibă mult prea repede. Dar, când datele și locația se sincronizează, rezultatele sunt pe măsura așteptărilor.
R : OK, sa spunem asa : afli ca in locul, la data, la ora va fi …o tornada ( sa zicem), ce urmeaza ? Trebuie sa pregatesti ceva in mod special ?
GA : Punctul de surprindere trebuie să fie unul care să poată permite o încadrare și o compoziție corecte. Setările aparatului trebuie și ele făcute. Locația trebuie aleasă în așa fel încât să nu fii în pericol. De exemplu, în cazul unei tornade trebuie stabilit un traseu de retragere sau în cazul fulgerelor trebuie găsit un sistem prevăzut cu paratrăsnet (linie de transport electric sau rețea de telecomunicații, care dețin paratrăsnete). Tornadele, desigur, sunt fenomene rare la noi în țară. Însă, nu imposibile. Doar am avut o tornadă cunoscută la Drajna.
R : Cat de rapid trebuie sa fii ?
GA : Pe teren? Foarte rapid. Uneori, furtunile au o rapiditate pe care nu reușești să o depășești, chiar și dacă ai călca pedala de accelerație la maxim. În clipa în care datele dau un procent mare de producere a unui fenomen sever, lași tot și fugi…la propriu! Trebuie să fii rapid și spontan: acum! Pe teren, de exemplu, avem ceea ce se cheamă regula celor 5 secunde. Practic, atât ai la dispoziție să te retragi.
R : Ca si aparatura care ar fi strictul necesar ?
GA : Trepiedul, O cameră de acțiune, fie telefon ( vorbim că, totuși sunt telefoane destul de performante ), aparatură foto profesională, fie și modele de aparate foto entry-level, dronă, obiectiv ultra wide și teleobiectiv.
R : Ce trebuie sa stie un fotograf vanator de furtuni ? Sunt ceva secrete ? Ni le poti dezvalui ?
GA : Pentru cei ce vor să pășească pe drumul acestei pasiuni, le recomand să înceapă cu:
1.Studierea climei și cunoașterea norilor. Sunt o mulțime de informații ce se pot găsi pe internet despre fronturile și masele de aer dar și despre norii (de furtună). Pot cerceta lucrurile acestea atât pe siteul Organizației Mondiale de Meteorologie dar, există și un Atlas al Norilor pe care îl pot achiziționa.
- Să cerceteze diferite aplicații precum Blitzortung, Meteologix, să urmărească avertizările Administrației Naționale de Meteorologie.
- Să testeze, să cerceteze diferite regiuni și să aplice practic diferite setări. Pentru furtuni, aceste setări pot diferi. Standard, ele ar fi: F8-F11, un ISO 100 și un timp de expunere de 5-10 secunde. Însă, dacă există poluare luminoasă, atunci F-ul ideal variază între 4.5-5.6 iar ISO ajunge la 300-400. De exemplu, în cazul descărcărilor electrice, ideal ar fi: ISO100, F5.6-F8, timp de expunere: 10 secunde. 4. Înainte de a pleca la drum, să se informeze în privința mijloacelor de precauție deoarece regula celor 5 secunde pe care le ai pentru a te retrage sunt importante, la fel cum un reper de protecție lângă care să te afli contează. În plus, trebuie să știi și unde anume să te poziționezi deoarece liniile de transport electric, spre exemplu, favorizează apariția unui „arc electric”.
R : Te duci singur “in calea furtunii” ? Cam la ce pericole te expui ?
GA : Câteodată, da. De cele mai multe ori, însoțitorul meu principal este soția mea care împărtășește aceeași pasiune. Alături de noi, frecvent, se află prietenii și organizatori implicați în Raw Meteo, precum Răzvan Botăreanu, Petre Valeriu Roșca, Sergiu Pavel (atunci când ne face plăcuta supriză și bucurie de a fi prezent în capitală), Laura Țăranu. Uneori, grupul este mai mare, alteori nu. Totul ține de spontaneitate, de rapiditate și de programul fiecăruia dintre noi.
R : Nu ti-a fost niciodata frica?
GA : Nu aș încadra la frică sentimentul pe care îl am. E un amalgam de stări și de trăiri: bucuria de a surprinde un spectacol al naturii, senzația de adrenalină. Soția mea mi-a zis cândva o replică ce mi-a rămas în memorie: „Il ne s’agit pas de mourir mais de vivre” (Nu este vorba despre a muri ci, despre a trăi- cuvinte desprinse din omilii- evident, pentru a spune corect de unde era replica, am întrebat-o pe ea : ))) ) Prin urmare, de ce să ne fie frică în a trăi?
R : Ai avut vreo intamplare extrem de neplacuta cand erai “la vanatoare” ?
GA : Eu sunt foarte optimist de felul meu. Prin urmare, după ce totul a trecut cu bine, nu prea mai pot vedea în acele întâmplări ceva neplăcut ci, mi le aduc aminte acum cu zâmbetul pe buze. De vreo trei ori era să ne trăsnească. Adică, să ne înțelegem, acele mijloace de precauție sunt minime, ele nu îți pot garanta siguranța de 100%. Natura este imprevizibilă. Iar eu? Eram necopt pe vremea când se întâmplau astfel de peripeții, mai aveam de învățat și de aflat. Însă, dacă–ți dorești să surprinzi cadre cât mai spectaculoase, te apropii cât mai mult. În plus, dacă eu sunt poziționat în apropierea unui stâlp dotat cu paratrăsnet, e normal să trăsnească lângă mine dar, nu pe mine. Din fericire, în cei 11 ani de când alerg după furtuni, majoritatea întâmplărilor sunt de povestit râzând.
R : Dar una comica, de care razi si acum cand ti-o amintesti?
GA : În urmă cu ceva ani buni, eu și soția mea am surprins pe Autostrada Pitești un episod de-a dreptul sever: grindină de mari dimensiuni, averse însemnate de ploaie, trăsnete CG. Mă opream din 100 în 100 de metri pentru a încerca să fotografiez ceva însă grindina sau ploaia nu îmi dădeau nicio șansă. Imaginează–ți cum opream, puneam trepiedul, dădea cu grindină, mă urcam înapoi în mașină, conduceam în timp ce țineam amândoi degetele pe parbriz să nu se spargă, mă opream iar, puneam trepiedul, ploua. Circ! Deodată, s-a oprit ploaia și soția îmi spune: „Uite, oprește aici repede, nu mai plouă!!! Uite ce fulgere frumoase sunt!!!!” Nu apuc bine să opresc pe banda de urgență, soția deschide ușa și: BUM…Blank total, alb în fața ochilor. Auzeam ca prin surdină ceva sfârâieli de fire electrice care ardeau. Soția rămăsese cu mâna blocată pe ușa mașinii. După ce ne-am dezmeticit, a închis ușa încet și mi-a spus pe un ton dubios de calm: „Calc-o”. Apoi am pufnit amândoi în râs. Da, știm ce ar spune mulți: „Cum să râdeți, că era să fiți trăsniți!” Eram în mașină, nu ne-ar fi trăsnit. Iar dacă am fi apucat să ieșim, aveam un mijloc de siguranță lângă noi. Este de precizat lucrul acesta. Desigur că un factor de pericol există, nu este o nișă fotografică sigură dar, există și metode de a preveni sau de a micșora gradul de risc. Pentru cei ce nu trăiesc astfel de momente știm că uimirea este foarte puternică. Dar, pentru noi, această pasiune a devenit implicit și un mod de viață care ne place.
R : In calitate de vanator de furtuni, care este marele tau vis ?
GA : Am mai multe pe To Do List, ca să zic așa. Toate se realizează treptat. Am început timid colaborări cu vânătorii de furtuni din alte țări, colaborări pe care ne dorim să le dezvoltăm. Însă, cred că cea mai mare dorință și pe care știu că o voi împlini atunci când experiența va fi pe măsura dorită de mine rămâne Aleea Tornadelor. Este mai mult decât un vis, este un obiectiv.
R : Voi reveni la concursul RAW Meteo si am o curiozitate. Sunt oameni mai….putin curajosi ca tine sau care chiar nu au mijloacele necesare sa fugareasca o furtuna. Ei cam ce fotografii ar trebui sa prezinte juriului asa incat sa fie parte din concurs ?
GA : Raw Meteo are și o secțiune dedicată surprinderii fenomenelor severe cu telefonul. Dacă au surprins un fenomen sever, din întâmplare,cu telefonul, îl pot înscrie la concurs fără doar și poate. În plus, cu orice aparat foto se pot surprinde astfel de fenomene pe timp de zi. Nu trebuie neapărat să fie fulgere, pot surprinde nori de furtună: Celule Convective, Sisteme Multicelulare. Date despre tipurile de nori pot găsi pe diferite siteuri, pentru a-i putea distinge. Ca un mic tips, pot căuta informații despre Norii Cumulonimbus și despre cum se dezvoltă aceștia.
R : O ultima intrebare, ca nu de alta, acusica se starneste vreo furtuna si nu vreau sa te tin in loc. In acest gen de fotografie este imposibil de organizat un workshop ? Ma gandesc sa fie toata lumea pregatita si cand dai semnalul …. tup in masini.
GA : Din păcate nu, este greu de realizat din mai multe motive: trebuie să existe rapiditate, totul se produce spontan; trebuie să fii dispus sau să poți lăsa ceea ce făceai și să alergi după furtuni; orice secundă contează și prin urmare orice întârziere atrage după sine un „fail”. Dar, lucrurile se pot învăța și pe timp senin pentru a le pune în practică în vreme de furtună. Iar noi asta facem în prezent: explicăm și oferim informații pentru a putea fi puse în practică la momentul potrivit.
