“Omul Like” sau “Domn’Primar” este unul dintre cei mai iubiti Conasi . M-am bucurat ca un copil cand a acceptat sa ne acorde acest interviú pentru Revista Conacului Fotografilor. Am descoperit un om cald, cu simtul umorului, foarte modest , foarte prietenos si foarte indragostit de natura.
Rep. : Spune-ne cateva cuvinte despre Eliezer cel mic, Eliezer – copilul si relatia sa cu fotografia.
E.T. : Prima mea tangenta cu fotografia a fost pur intamplatoare. In clasele 5-8, fiind scutit de practica scolara, in fiecare sambata, dl. maistru a preferat sa imi dea de lucru in laboratorul lui foto decat sa deranjez clasa in timpul orelor lui. Si asa am ajuns sa ma intereseze fotografia.
Atunci am descoperit magia laboratorului foto, a substantelor de developare, a camerei obscure si a emotiilor obtinerii imaginii finale.
Rep. : Cat la suta din copilul Eliezer se regaseste in “Domn’primar ” de astazi ?
E.T. : Acelasi copil de atunci, este domn’ primar de acum, adevarat ca putin grizonat. Nu cred ca m-am schimbat mult de atunci, ma bucur la fel de mult de imaginile obtinute.
Rep. Ce este fotografía pentru tine si ce gen fotografic preferi ?
E.T. Fotografia ocupa tot timpul meu liber, putin de altfel, mult mai putin decat mi-as dori, fotografía inlocuind de cativa ani un alt hobby al meu, pescuitul.
Intotdeauna mi-a placut sa ies in natura, asa ca prefer fotografía facuta in natura, departe de agitatia orasului, alaturi de familie si prieteni.
Rep. : Canon-ist convins sau mai putem visa la, o schimbare?
E.T. : N-am bani de Nikon! 🙂
Conjunctura a facut sa am prima data Canon si am ramas fidel. Dar nu spun ca daca s-ar ivi ocazia, nu as cocheta cu altele. 🙂
Rep. : Deci in prima parte a carierei tale de fotograf, ai practicat fotografia pe film. Cand era mai usor de obtinut o fotografie buna, atunci sau acum, cand digitalizarea ne-a pus la dispozitie o multime de facilitati ?
E.T. : Mult mai usor este acum, in era digitala, cand vezi imediat rezultatul declansarii tale si ai la indemana o multime de informatii despre fotografie si programe de editare.
Rep. Dar ce face o fotografiesa fie buna ? Avand in vedere faptul ca esti un fotograf foarte apreciat, ne poti da cateva sfaturi ?
E.T. Cei mai importanti factori in fotografie, sunt lumina, educatia creierului si a ochiului pentru proportii si culori si…putina imaginatie.
Rep. Am observat in foarte multe fotografii folosirea excesiva a photoshop-ului. Ce parere ai, cat de mult conteaza naturaletea in fotografii ?
E.T. Fotografii pot vedea aceeasi imagine, dar fiecare o interpreteaza in felul lui. Photoshop-ul este o unealta la indemana noastra, care ne da posibilitatea sa redam imaginea in felul propriu si personal.
Rep. Esti membru al Conacului Fotografilor inca de la inceputurile grupului. Iti mai amintesti prima fotografie postata aici ?
E.T. Sunt prea batran in Conac sa-mi amintesc prima fotografie postata aici. Totusi, cred ca este o imagine cu o soparlica, fotografiata la Cheile Baciului, facuta cu Canon 600D, cu obiectivul de chit la 55 mm cu f8, in plin soare, cu punctul central de focus si reincadrare. 🙂
Rep. : Dar cum ne-ai descoperit si cum ti se pare ca a evoluat (sau nu) Conacul ?
E.T. : Am descoperit Conacul prin grija lui “ fratello mio” Cristi. Asa cum a fost si la inceput, asa a si ramas, deschis tuturor categoriilor de fotografi si a ramas o comunitate de prieteni. Adevarul este ca aceasta comunitate a crescut foarte mult. Nu este un grup dedicat elitelor, dar elitele sunt alaturi de noi.
Ce nu-mi place la Conac, sunt aniversarile. Sunt prea scurte si pe cand ne revenim, suntem deja acasa.
Rep. : Perfect de acord 🙂
Rep. Esti un om bun, iubit de cei din jur, respectat si ai reusit sa strangi, la Cluj, o adevarata “comunitate de conasi”. Ne poti vorbi putin despre voi, cei “De nebuni prin Ardeal” (cum va autointitulati)?
E.T. In urma Maratonului Fotografilor, am reusit sa ne descoperim mai multi conasi clujeni si sa socializam mai mult decat sa fotografiem. Grupul format atunci cu ocazia maratonului, l-am redenumit “ De nebuni prinArdeal”, tocmai pentru ca umblam pe unde ne taie capul la pozat si un numai.
Rep. Iesiti des in ture fotografice? Cum va organizati ?
E.T. Iesim de cate ori avem ocazia si organizarea nu exista. Pe grup, scrie fiecare cand are timp si chef de iesire, iar restul, in functie de disponibilitati, raspund invitatiei. Destinatiile nu sunt intotdeauna sigure, dar ora de pornire e sigura. In grup, treaba merge ca unsa, la 52°.
Rep. Dar Dumestiul, cum l-ai descoperit ?
E.T. Eeee… cu Dumestiul este poveste lunga!
Un bucurestean, ciudat, cam hai-hui, m-a invitat la un workshop, undeva in apropiere de Cluj. Am raspuns invitatiei lui si asa am descoperit acel loc magic si intotdeauna diferit, de care m-am legat sufleteste.
Rep. Cum de ai devenit “Domn’Primar” la Dumesti ?
E.T. Dupa un indelung tratament aplicat conasilor cu ceata de Dumesti, somnambulii Conacului (se stiu ei) au votat democratic, numindu-ma “primar al Dumestiului”, asezare fara locuitori, deci …tax free, exceptie taxa pe viza, primita pe viata. 🙂
Rep. Dar ce face atat de special acel loc ?
E.T. Un loc magic, unde lumina se schimba de la un minut la altul si niciodata nu e la fel. E locul in care uiti ca in restul saptamanii locuiesti la oras.
Rep. Te-ai gandit vreodata sa schimbi ceva la acel loc la care tii atat de mult ?
E.T. Ar fi regretabil sa schimb ceva acolo. Ar trebuii ntretinute casutele si limitat accesul “daunatorilor”.
Rep. Ti-ai propus o expozitie personala ?
E.T. Nu, un cred ca sunt la nivelul de expozitie.
Rep. Eliezer, ce faci atunci cand nu faci poze ?
E.T. Atunci cand nu fac poze, editez si sunt active pe Conac.
Eliezer, iti multumesc mult de tot pentru ca ti-ai facut timp sa “stam la povesti” si cred ca anul acesta voi incerca sa obtin si eu acea viza pe viata 🙂
