Selectați pagina

Jurnal de calatorie – Maroc

Jurnal de calatorie – Maroc

Milioane de turisiti iau cu asalt Marocul, o tara cu o veche civilizatie berbera a desertului,cu o stralcita cultura araba. Unul dintre acesti turisti este si Adriana Ceausescu, cea care, astazi, ne povesteste despre excursia sa in Maroc, poarta catre Africa.

Calatoria mea in Maroc incepe intr-o dimineata friguroasa de martie, in 2018. Nigea viscolit cu fulgi uriasi, imi aduc aminte si azi de urletul vantului care matura zapada de pe strazile pustii. Era patru dimineata si in timp ce ma indreptam spre aeroport ma incercau tot felul de sentimente contradictorii.
Pe deoparte abia asteptam sa inceapa aceasta aventura fotografica pe care o planuisem cu aproape un an inainte, pe de alta parte teama de necunoscut si de ceea ce aveam sa gasesc intr-o lume islamica despre care auzisem tot felul de povesti exotice.
Imi propusesem sa fiu prudenta, sa nu ma aventurez departe de grup, sa nu mananc carne sau alte alimente decat din sursa sigura , in fine conturasem un plan de protectie in sinea mea pe care aveam sa-l incalc dupa nici o zi de la sosire.
16 resize
Aveam sa aterizam in Marakesh dupa doua zboruri cu escala in Milano, in total 17 ore de calatorie pana la hotelul nostru . Am lasat bagajele , ne-am luat aparatele si am iesit direct in celebra piata Jemaa El Fna. Nimic din ce mi-am imaginat despre Maroc nu avea sa intreaca realitatea. Intr-o secunda am fost inconjurata de un personaj care ducea pe umeri o maimutica imbracata in rochita, o femeie durdulie si colorat imbracata cu o seringa cu henna gata sa ma tatueze pe mana, un alt personaj care avea atarnat de gat un sarpe si un dansator care isi bataia de zor caciuala cu ciucure pe ritmurile unor tamburine de metal pe care le zdranganea cu elan in ambele maini.
15 resize

Nu stiu cum se face ca grupul nostru s-a faramitat rapid in toate directiile si am ramas singura cu toate personajele mai sus enumerate. Am rupt-o la fuga cu toti fugind dupa mine si cerand bani, fiecare pentru prestatia lui. De maimutica in pampers si rochita ,de dansatorul cu ciucure pe cap si de femeia cu seringa am scapat , dar de stapanul sarpelui nu a fost chip. Dupa negocieri asiduee m-am trezit cu sarpele dupa gat. Intr-un final s-a lasat si fotografiat si ne-am despartit “prieteni” , eu landu-mi picioarele la spinare, el tintind alti turisti abia picati.
17 resize 1
Aveam sa petrecem 2 zile si jumatate in Marakesh, zile in care dupa cum va spuneam mi-am incalcat toate masurile de precautie: am mancat cele mai bune sandvisuri cu sardine si pasta de ardei iute (harisa) gatite intr-o maghernita pe strada , lipii cu ceapa fripte in tigaie direct pe caldaram , am baut cel mai bun suc de portocale din toata viata mea si ceai de menta pe un acoperis deasupra orasului, am cioplit cu mana mea piese de gresie stand chircita pe podeaua unui atelier descoperit pe una din stradutele orasului, am luat la intamplare primul tuc-tuc si am vizitat unul din cele mai frumoase palate imbracte in gresie si marmura din misteriosul Marakesh. In ultima zi petrecuta aici am descoperit o cafenea unde in afara ca am mancat tajin cus-cus mi-am facut un tatuaj traditional , autentic cu henna pe mana .
Spre seara am cumparat pungute cu ceaiuri si mirodenii de la Ahmed, cel mai bland si cumsecade vanzator ambulant de maruntisuri pe care aveam sa-l cunosc in aceasta lume a negotului . Ahmed ne-a servit cu ceai intr-un adevarat ritual, ca pe niste musafiri de soi, a aras tamaie si alte buruieni aromate in cinstea noastra.

18 resize 1
Ce m-a frapat, (desi am fost avertizata de catre ghidul nostru ) a fost refuzul constant al oamenilor de a fi fotografiati, si poate nu atat refuzul cat vehementa cu care protestau: “No photo! No photo!”
Fie cereau cativa banuti fie insistau sa stergi fotografia. De fiecare data le-am respectat dorinta.
Urmatoarea oprire avea sa fie Ait –Ben Haddou, cetatea unde s-au filmat mai multe filme celebre : Lawrence al Arabiei, Isus din Nazareth, Bijuteria Nilului, Mumia, Gladiatorul şi Regatul cerurilor sunt doar câteva dintre filmele care s-au filmat în Ait Ben Haddou, una dintre fortăreţele de chirpici sau pământ, cunoscută azi ca „ruta celor o mie de Kasbahs” în Maroc.
Kasbahs, „castelele de nisip”, sunt construite în formă rustică, cu un stil şi rezistenţă uimitoare şi au supravieţuit o mie de ani până în vremurile noastre.
2 resize 2
De aici aveam sa-mi cumpar prima mea esarfa berbera, tot aici am invatat sa mi-o infasor in jurul capului, dar nu asa cum o poarta femeile marocane ci in stilul barbatesc. Noaptea petrecuta aici avea sa fie memorabilia, pentru prima data am vazut cerul imbracat intr-un milliard de stele stralucitoare. Iarna viscolita din Timisoara parea acum extreme de departe, spre deosebire de vantul cald si cerul care parea atat de aproape incat puteai sa-l atingi.
1 resize 2
In dimineata urmatoare aveam sa ne indreptam spre desertul Sahara. Am ajuns spre seara, dupa o calatorie de 7 ore, la intrarea in desert, in Merzouga, un mic orasel cunoscut si ca “poarta “ a Saharei.
21 resize 1
Noaptea petrecuta in micul refugiu nu aveam s-o uit prea curand, dar din pacate nu in sensul placut. Cazarea a fost una dintre cele mai neprimitoare locatii in care am avut ocazia in aceasta viata sa dorm. Din cauza unei neintelegeri in organizare , nu au fost suficiente camere pentru toti membrii grupului nostru, iar eu si alti doi prieteni a trebuit sa dormim pe lespezile de beton ce serveau drept banci in camera de zi. Frigul din desert nu se compara cu frigul curat si sanatos al iernii, l-am resimtit prin toti porii , ascutit, ca lama unui cutit.
22 resize 1
A doua zi dimineata mi-am dat jos hainele de trekking, bocancii si geaca in care dormisem, am imbracat haine subtiri de in si m-am asezat de-a dreptul pe una din dunele de nisip din curtea interioara.
20 resize
Soarele imi incalzea fata si bratele amortite de frigul noptii, dar nu suficient. Am simtit nevoia sa ma invelesc cu nisipul fin si auriu al Saharei. A fost cea mai intense experienta a mea cu desertul. Dupa ce am dat la o parte primul strat, am descoperit ca in profunzime nisipul pur si simplu ardea. Am simtit in tot corpul cum urca din adancuri spre suprafata toata caldura adunata in ziua trecuta.
23 resize
Asa m-au gasit cativa din membrii grupului , dormind invelita pana la gat in nisip,in mijlocul dunei de nisip. Tot restul zilei s-a ras de mine (si cu mine ) ca acolo in duna aia de nisip au facut caca toate camilele din caravana care avea sa ne poarte cativa kilometrii in desert.
27 resize
Cuvintele sunt sarace in incercarea de a descrie desertul. O data ce ai intrat nu stii de unde a inceput si unde are sa se termine imensitatea de nisip auriu . Imaginati-va dune de nisip de inaltimea blocurilor cu zece etaje, esti tentat sa crezi ca “cineva” le-a construit si depozitat acolo, te intrebi in continuu cum de natura a fost un architect atat de bizar incat sa cladeasca gramezi tuguiate de nisip , doar nisip, sculptat de rauri subtiri si fine. Peisajul e intr-o continua miscare, vantul muta tot in slow motion fir cu fir si sterge orice urma. Sahara trebuie traita, e o experienta personala unica. As fi vrut sa ma tina puterile sa ma pot trezi si gusta rasaritul stelelor in desert, dar din pacate oboseala m-a doborat. Mi-au ramas insa intiparite in minte cateva imagini fantastice cu fosnetul a zeci de scarabei in miniatura care se strecurau noaptea in nisipul cald, caravana camilelor dormind langa corturile noastre si sunetul tobelor la ceas de seara.
25 resize
Am parasit desertul cu inima stransa, cu gandul si dorinta sa ma reintorc. Sahara nu te lasa sa o vezi o singura data, se strecoara la propriu prin tine, iti inspira anxietate, respect, te intriga si la final te obliga sa te indragostesti pentru totdeauna.
Foto 26
Fes avea sa fie urmatoarea noastra destinatie, medina cu stradute inguste si intortochiate, zeci de tarabe, magazine si arome care mai de care mai imbietoare, sau nu.
14 resize

Cand spun deloc imbietoare ma refer la fabrica de prelucrare si vopsire a pielor prin procedee stravechi, fara chimicale, prin folosirea excrementelor de pasari. La intrare erau postati oameni cu manunchiuri generoase de menta proaspata care iti era oferita impreuna cu sfatul de a fi adanc infipta in ambele nari. Asta daca vrei sa rezisti inauntru maxim 20 minute. Oamenii care lucreaza acolo nu au voie mai mult de patru ore pe zi. A fost o experienta cu “esenta tare “la modul cat se poate de propriu.
11 resize
In vechia medina am avut sentimentul ca timpul a stat in loc, aici am vazut cei mai multi marocani purtand cu mandrie djilaba, portul stravechi traditional berber , am avut ocazia sa asist la un barbierit clasic , asa cum o facea bunicul cand eram copil si am mancat mancare gatita doar pentru mine la miezul noptii de un bucatar pe strada .
12 resize 2
Am fost atat de bucuroasa ca omul a deschis la ora aia dughiana incat a doua zi i-am adus tot grupul la masa. In dugheana incapeau doar 4 oameni, restul ne-am aliniat pe bordura afara. Si cand afara asteapta o multime, se strange imediat o alta multime sa vada ce se intampla. Ei bine bucatarul meu a devenit rapid centrul de interes al intregii strazi.
13 resize
Ultima destinatie a acestei calatorii a fost Chefchaouen. Pe buna dreptate acest orasel este numit Perla Marocului sau Orasul Albastru.
4 resize 2
Este de departe cel mai pitoresc si fotogenic loc din Maroc, plin de culoare si arome, daca in sud oamenii erau retinuti sa fie fotografiati aici te imbiau sa-I imortalizezi, in special micii comercianti te invitau in magazine si te rugau sa-I promovezi lumii intregi.
3 resize 1

Ca si limba oficiala, spre deosebire de restul tarii aici lumea nu vorbeste franceza ci spaniola. Influenta latina este foarte pregnanta, se simte amprenta in arhitectura , comportament, comert.
5 resize
Mi-a ramas la suflet micul orasel albastru imprastiat pe coline, cu rufe atarnate la ferestre si ghivece de flori colorate pe trepte afara.Cred ca am parcurs pe jos fiecare colt si straduta cu un sentiment de foarte acasa. Am iubit din prima clipa acel albastru unic si intens , mi s-a intiparit defiitiv pe retina.
9 resize 2
Aici am trait pentru prima data experienta ritualului unui hamam sau baie de aburi cu tot felul de pomade si arome nemaincercate pana atunci. Din povesti auzisem ca e wow, nu pot spune ca fost iesit din comun, poate ca cel turcesc se petrece altfel, eu personal nu l-am apreciat la superlativ pe cel marocan.
6 resize
La finalul zilei m-am ales si cu un nume nou: Nadaria. Surprinzator pentru ca niciodata nu m-am gandit cum ar suna numele meu scris altfel. Dar nu-I bai, pentru ca nu mi-a placut, raman la Adriana.
8 resize 2
Am parasit Marocul dupa doua saptamani de calatorie si pot spune ca m-am intors acasa un om “bogat”, fericita ca am avut sansa sa vad si sa fotografiez aceasta tara a contrastelor, a culorilor si a aromelor, .
10 resize 2

M-am bucurat de fiecare destinatie pe parcursul acestor doua saptamani, am avut langa mine prieteni vechi, am castigat prieteni noi, alaturi de care am gustat aceasta experienta fantastica. Ar mai fi multe de povestit despre viata famiilor nomade pe care le-am cunoscut in aceasta calatorie, despre traversarea Muntilor Atlas , despre maretia peisajele stancoase si aride din aceasta zona, dar poate cu alt prilej.
19 resize 1

Planuiesc sa ma reintorc intr-un viitor apropiat, din punct de vedere fotografic e o destinatie extreme de ofertanta, plina de pitoresc si vivace care merita explorata si traita la maxim.
Angela, Piciu, va multumesc pentru oportunitatea de a scrie despre calatoria mea fotografica pe aceste meleaguri.
Dragi conasi, desi traversam o perioada extreme de dificila, va indemn sa ramanem pozitivi si optimisti, increzatori ca vom depasi aceste vremuri tulburi cu bine, sanatosi. Intre timp nimic nu ne poate impiedica sa calatorim cu gandul , sa visam si sa facem planuri pentru calatoriile viitoare.
Sau de ce nu sa rememoram cu placere calatorii care ne-au marcat si din care ne-am intors cu amintiri si fotografii faine.
7 resize

Un articol de: Angela Codrina Bocse

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!