R : Cateva cuvinte despre omul Mariana Scubli.
MS : Sunt un om ca toti oamenii, si totusi cred ca fac parte din acea categorie de oameni in continua miscare, cautare, cu o curiozitate benefica, de a vedea, afla lucruri noi si oameni ori de a schimba perspectiva din care privim de obicei.
Sunt omul care crede cu tarie ca “singura constanta a acestei lumi este schimbarea”, si putem exista, trai cu adevarat doar acceptand asta.
Fac parte din doua cluburi foto din Oradea, Euro Foto Art si Varadinum.
R : Fotografia – marea dumneavoastra pasiune ?
MS : Fotografia a fost la inceput doar “ceva” care sa aduca alinare in “sindromul cuibului gol”- adica acel moment in care copiii au ajuns pe picioarele lor si pleaca la casa lor.
Incet, incet a ajuns sa fie hobby si pe nesimtite s-a transformat in pasiune, s-a transformat in credinta ca este menirea celei de-a doua jumatati a vietii, de a lasa ceva mostenire, de a surprinde clipe, franturi care sa ramana agatate in sufletele celor ce vad.
R : Am citit undeva cateva cuvinte despre dumneavoastra, care mi-au ramas in inima. Sunteti “doamna care s-a indragostit de Maramures si i-a facut si pe ceilalti sa fie atrasi de frumusetea acestor locuri gratie fotografiilor sale”. De ce Maramuresul, ce are atat de special fata de alte regiuni ale tarii ?
MS : Sunt curioasa unde ati citit asta!!??, pentru ca imi incanta sufletul . Si, intr-adevar, sunt oradeanca , adoptata de Maramures prin casatorie. Si DA, m-am indragostit de Maramures, sau mai bine zis de perseverenta si naturaletea cu care maramuresenii isi pastreaza cu sfintenie traditiile, datinile si portul stramosesc, de caldura si ospitalitatea cu care te intampina oamenii acestor locuri.
R : Ati surprins in fotografiile dumneavoastra frumusetea portului popular maramuresean. Ne puteti spune cateva cuvinte despre acesta ?
MS : Ar fi greu sa treci prin satele din Maramures fara sa vezi oamenii purtand straie traditionale.Culorile, cusaturile, combinarea pieselor ce compun costumul popular sunt pastrate cu mare grija si transmise din generatie in generatie.
Despre portul maramuresan, cred ca decat sa va spun povesti, va voi lasa sa va faceti propriile pareri privind fotografiile surprinse in viata de zi cu zi ori in sarbatori.
R : Purtati in viata de zi cu zi portul popular?
MS : Am si port straie traditionale la evenimente, ori sarbatori.
R : Ce le-ati spune tinerilor de azi care sunt atat de rupti de traditie, de ce ar trebui sa poarte costumul popular?
MS : Tinerii din Maramures, poarta haine traditionale. Sunt invatati astfel de mici copii. In inima maramuresenilor este o mandrie sa pastreze vii traditiile si portul popular. Eu ii admir si incerc sa imortalizez prin fotografie acest lucru.
R : La fel de frumos ati surprins si cateva obiceiuri populare din acea zona. Ne puteti vorbi putin despre aceste obiceiuri ? (la fiecare obicei la care faceti referire, ne puteti da si cate o fotografie ? )
MS : In Maramures, si mai mult in Maramuresul Voievodal, datinile, traditiile si portul popular se pastreaza poate si datorita faptului ca Maramuresul Voievodal este inconjurat de munti , fiind aparat ca o cetate de influente si diluari. Aici atat marile sarbatori de Craciun ori Paste, cat si celelalte din cursul anului sunt transformate in evenimente , asa cum se cuvine si cum sunt mostenite din mosi stramosi. Sarbatorile de iarna, de dinainte de Craciun si pana la Boboteaza, sunt poate cele mai spectaculoase si pline de culoare si savoare, sunt cele care atrag oameni din toata lumea. De la colindele ce vestesc Nasterea Domnului si pana la Botezul Domnului(credinta este ca in aceasta zi toate apele sunt sfintite).
R : Din portofoliul dumneavoastra nu lipseste fotografia de peisaj in care ati surprins clipe de feerie maramureseana. Daca ar fi sa organizam o intalnire a Conacului in Maramures, ce itinerar ne-ati sugera ?
MS : Fotografia de peisaj, cred ca este la indemana oricui este pasionat de calatorii, drumetii. Conacul in Maramures!-ar fi tare multe de vazut. Pentru cei pasionati de munte, de wilde, aproape de tot sunt M-tii Rodnei bogati in flora (rododendron, floare de colti, gentiana), peisaje ametitoare, dar si fauna-capre negre, cocosi de munte. Pentru cei pasionati de traditii , cred ca in orice localitate am merge, sunt oameni in port popular, sunt mestesuguri vechi , iar duminica la Biserica sunt cu mic cu mare in straie populare.
R : Si pentru ca tot vorbim despre fotografia de peisaj, aveti un loc preferat, in tara sau peste hotare, pe care l-ati fotografia la infinit ?
MS : Nu am un astfel de loc. Poate pentru ca mereu sunt in miscare si cautare. Imi plac toate locurile si in fiecare gasesc ceva special.
R : Pentru ca sunt o mare iubitoare a fotografiei gen “still life”, nu pot lasa neatins acest subiect pentru ca pur si simplu excelati si in acest gen de fotografie. Exista o definitie a acestui gen de fotografie ?
MS : Multumesc de aprecieri!
Cred ca este prea pretentios sa-i spunem definitie, sau cel putin asta este parerea mea.Acest gen de fotografie iti da sansa sa dai frau liber imaginatiei , creativitatii.
Fotografia “still life”, este pentru mine refugiul, relaxarea prin fotografie, in momentele in care nu reusesc sa plec undeva, sa ies !
R : Pentru reusita unei fotografii still life, este necesara organizarea unui studio fotografic ?
MS : Nu neaparat. Eu nu am un studio. Imi organizez lucrurile pur si simplu in aer liber (in curte la mine) sau in casa.
R : Cateva cuvinte despre lumina ?
MS : Scrierea cu lumina ! De fapt despre asta este vorba. Imi place sa ma “joc” cu lumina. Caut unghiuri care sa ma ajute sa transmit ceea ce vad eu.
R : La astfel de fotografii, in ce masura te poti inspira din picturi celebre?
MS : Poate sunt putin nonconformista. Si nu prea sunt omul regulilor (dupa cum spuneam-singura constanta in aceasta lume este schimbarea), numarul elementelor, obiectelor, aranjarea lor, fundalul, toate le “simt” si “vad” pe moment. In cateva minute le aranjez si trec la actiune. Nu am lumini! Ma folosesc de lumina naturala sau de lumina unei lumanari ori a unei lampi cu petrol. De-a lungul timpului am strans tot felul de obiecte vechi care mi-au “tras cu ochiul” si pe care le folosesc in functie de ceea ce simt in momentul respectiv. In fotografia still life, te poti inspira din picturi celebre, este adevarat, fotografia a aparut ca o extindere, este considerata a opta arta. Prefer insa spontaneitatea si creativitatea personala.
R : Dar ce credeti, un pictor se poate inspira dintr – o fotografie de acest gen ? Vi s-a intamplat ca cineva sa picteze un tablou pornind de la o fotografie ce va apartine
MS : Da ! Asa cum fotograful se poate inspira din pictura, la fel si pictorul se poate inspira din fotografie.
Am avut si am solicitari de accept din partea mai multor pictori, de a-mi folosi fotografiile ca sursa de inspiratie. Si am vazut rezultatul, si chiar mi-a placut. Este flatant sa vezi ca poti inspira artisti cu ceea ce faci. La un moment dat am avut o expozitie comuna cu un pictor-respectiv fotografia si alaturi pictura dupa fotografie. A fost un succes.
R : In general, cand fotografiati, indepliniti un anumit ritual ? Aveti anumite tabieturi ?
MS : Cel mai clar tabiet, este faptul ca am aparatul langa mine si cu mine peste tot. Ritual , poate ar putea fi considerat faptul ca “incerc sa vad” tot ce exista si misca in jurul meu. In momentul in care vad ceva ce ma atrage, si declansez, am in minte un titlu, vad o “poveste”.
R : Cum arata o zi din viata dumneavaostra de fotograf ? Sau ……nicio zi nu seamana cu alta ?
MS : Fiecare zi este unica, fiecare zi are farmecul ei. Sunt rare zilele in care nu apas declansatorul. Desigur, daca plec undeva anume pentru fotografie, urmaresc evenimentul pentru care merg.
Seara, in zilele in care “stiu” ca am surprins ceva special pentru mine, stau si sortez , apoi prelucrez, pana reusesc sa realizez fotografia care sa simt ca transmite ceea ce am “vazut” in momentul clickului.
R : Exista ceva ce va impiedica sa deschideti aparatul si sa fotografiati ?
MS : Nu ! O singura data mi s-a intamplat sa ma “blochez”, si am fost asa circa o luna. S-a intamplat sa-mi fie furat aparatul foto. A fost un adevarat soc pentru mine. Nu cred ca pot descrie in cuvinte suficient de sugestive socul si durerea pe care le-am resimtit. Circa o luna nu am facut nici o fotografie. Nu m-am apropiat de aparatul foto (aveam inca unul de rezerva ). Nu am fotografiat si nici nu am prelucrat.
R : Stiu ca sunteti foarte apreciata si peste hotare si nici nu indraznesc sa intreb cam cate expozitii ati avut in tara sau in strainatate . Totusi, cand v-ati simtit cea mai mandra ca reprezentati cu atata succes tara noastra si valorile ei in lume?
MS : Fiecare expozitie in parte inseamna pentru mine momente de mandrie. Un sentiment aparte (de mandrie ca reprezint Romania si Maramuresul) a fost prin participarea la Festivalul de Arta din Emiratele Unite Arabe, unde am avut doua fotografii, fiind singurul artist participant din Romania. Un alt moment special a venit din partea Ambasadei din Kiev-Ucraina, care de ziua Romaniei a organizat o expoziție cu 24 fotografii la dimensiuni de 150x100cm puse pe sevalete in Sala de festivitati din Ambasada si unde au fost vazute de diplomatia internationala. Da, au fost multe momente de mandrie, in special la evenimentele din afara tarii.
R : O ultima intrebare. Ador fiecare pixel din absolut toate fotografiile dumneavoastra. Totusi, am o fotografie ce va apartine si pe care o iubesc de-a dreptul. Acea cu basmalutele maramuresene. Care este povestea acestei fotografii ?
MS : Fotografia este crop dintr-o fotografie a grupului de oameni ce se intorceau la biserica dupa ce s-a aruncat crucea in apa, de Boboteaza, in localitatea Oncesti.
Barbatii merg inainte si femeile grupate merg in urma lor. Toate erau imbracate cu gube de iarna negre si purtau pe cap naframe conform traditiei. Mi-a placut enorm cromatica naframelor, diferite si totusi la fel. Simbolizeaza unitatea in diversitate a portului popular maramuresan.
Am incercat sa raspund fiecarei intrebari. Daca ar fi bine de adaugat ceva, undeva, te rog sa-mi spui, sau daca este prea mult, se poate taia.
Am sa fac un wetransfer cu fotografiile si va las pe voi sa le alegeti. Cele cu” eu” la denumire sunt parte din eul meu interior-se pot pune la prima intrebare.
