Fotografia este atât de personală încât este greu de catalogat
Astazi vom face cunostinta cu Ovidiu. Un om deosebit, un prieten cu un suflet mare, un fotograf talentat.
Rep: –Să începem…Cine este de fapt omul Ovidiu Domșa?
O.D: -Sunt născut și crescut în București, dar am sânge 100% de ardelean, poate de aceea mă tot trage ața spre Apuseni. Îmi place să fiu direct, să îmi recunosc greșelile, am simțul umorului (poate de la listele cu mii de bancuri din tinerețe pe care le aveam permanent la mine), dar nu îmi place “să fiu călcat pe coadă” fără motiv, doar sunt leu. J 
Rep: -Care sunt pasiunile tale?
O.D: – Dintre pasiuni pot spune că îmi place sportul, mai ales rugby, să călătoresc prin țară, să merg pe munte cu cortul în spate și muzica rock clasică – AC/DC, Pink Floyd, Deep Purple, Led Zeppelin, The Doors, CCR, dar și un alt fel de muzică, cea a favoritului meu, Jean-Michel Jarre. (foto 4)
Rep: -Având în vedere că ai fost sportiv, de ce nu fotografia sportivă? Întreb pentru că am observat că în portofoliul tău predomină fotografia de peisaj.
O.D: -Da, crescând în vecinătatea stadionului Dinamo, toată copilăria și adolescența au însemnat pentru mine sport. Am luat la rând toate sporturile, iar în final m-am oprit la rugby (nu tot la Dinamo), sport pe care îl consider cel mai complet: fizic, inteligență, respect față de adversar și mai ales imens spirit de echipă. Este o vorbă în rugby, “nu contează pe cine ai în față, contează pe cine ai lângă tine”. Dacă faptul că ai practicat un anumit sport sau îl cunoști, îți dă avantajul de a anticipa mișcarea în teren a jucătorilor ca să poți prinde cadre interesante și dinamice, în fotografia sportivă este și un dezavantaj, faptul că trebuie să investești în primul rând în teleobiective, care nu sunt deloc ieftine. Am avut o perioadă când am făcut fotografie sportivă, la nivel de amator, când fotografiam meciurile fiului meu care a practicat tot rugby, dar în momentul în care și-a pierdut interesul pentru practicarea lui a trebuit să mă “reprofilez” și să trec la altceva, așa că am trecut la peisaje.
Rep: -Se spune că pentru a fotografia este bine să profiți de anumite momente ale zilei. Respecți aceasta regulă, sau fotografiezi pur și simplu atunci când îți place în mod deosebit un loc ?
O.D: -Nu pot spune că respect strict regula, dar în general îmi place să fotografiez răsăriturile și apusurile profitând de așa zisele ore albastre și de aur când lumina este mai blândă. Pe lângă asta, în acele momente, liniștea din jur te relaxează. Dar, cum îmi place să călătoresc prin țară, se mai întâmplă să opresc mașina pentru că am văzut ceva interesant de fotografiat. Până la urmă fotografia, după părerea mea, este o stare pe care o simți, o imortalizezi și care peste ani îți poate aduce aminte de acel moment.
Rep: -Rucsacul tău de fotograf ce conține acum și ce ți-ai mai dori în plus ?
O.D: -In acest moment dețin un Canon 77D, un obiectiv de kit 18-55 mm, un obiectiv fix 50 mm/f1,8 și un teleobiectiv 70-200 mm/f4L, toate Canon. Recent am primit de la un prieten un obiectiv fix Pentacon 50 mm/1,8 pe care aștept să îl testez mai ales pentru bokeh-ul vestit al obiectivelor vechi. De asemenea, nu trebuie să uit de trepied, care pentru un fotograf de peisaj trebuie să fie nelipsit.
La capitolul dorințelor pentru moment am pe listă două obiective, un Canon 17-40 mm/f4L și un 150-600 mm la care oscilez între Tamron sau Sigma.
Rep: – Dar echipamentul folosit atunci când faci fotografii cât de important este, având în vedere faptul că, în ultimul timp, se spune că se pot face fotografii de excepție chiar și cu un simplu telefon mobil ?
O.D: -Echipamentul este important, dar în primul rând foarte important este ca cel care îl are să știe cum să îl folosească. Vorba aceea, degeaba ai mașină dacă nu ai carnet.
După parerea mea un telefon nu poate înlocui un aparat de fotografiat fie el DSLR, mirrorless…Până la urmă telefonul rămâne o unealtă de comunicare. Dar la cum se mișca tehnologia, poate vom ajunge doar să clipim și fotografia iese la imprimantă sau se așează singură pe perete. J
Rep: -Dar ce crezi că face o fotografie să fie “bună”, respectarea vestitelor reguli sau emoția pe care ți-o provoacă privind-o?
O.D: -Fotografia este atât de personală încât este greu de catalogat. Mai depinde și de privitor, poate că cel avizat vede lipsa regulilor cu un ochi critic, iar altul neavizat vede doar emoția și îî este de ajuns. Sincer, când m-am apucat mai serios de fotografie, acum vreo 3 ani, nu știam despre vestitele reguli, doar că în fotografiile mele acestea erau aplicate pentru că așa vedeam cadrul. Aflând că există unele reguli, m-am apucat de “răsfoit” tutoriale pe Youtube.
Cum spuneam și cu altă ocazie, fiind autodidact în ceea ce înseamnă fotografie îmi place să spun că sunt “lăutar în ale fotografiei”. J
Rep: – Consideri că la ora actuală există atât de multe fotografii bune, încât nu ți-ar ajunge o viață să le privești pe toate?
O.D: -Cu tehnologia de la ora actuală, când nu mai există reținerea de a apăsa pe buton din cauza numărului limitat de cadre, cum era înainte când se folosea filmul, aproape oricine își permite un aparat decent de fotografiat, iar dacă mai este și înzestrat cu talent poate scoate fotografii bune. Cum spuneam anterior, depinde și cine apasă pe buton. Cu siguranță sunt milioane de fotografii bune, doar că, să ajungi la ele trebuie să treci în revistă și pe cele mai puțin bune, așa că îți trebuie cu siguranță mai multe vieți.
Rep: – Ai un fotograf preferat?
O.D: -Nu pot spune că am un fotograf preferat, dar îî urmăresc pe cei cu experiență și încerc să învăț câte ceva de la ei pentru a evolua.
Rep: – Dintre fotografiile tale, care este preferata ta și de ce?
O.D: -Este printre primele pe care le-am făcut de când m-am apucat mai serios de fotografie și îmi aduce aminte de un moment dintr-o călătorie prin țară, la Vatra Dornei. După ce am ajuns cu telescaunul în vârf văzând că se apropia o ploaie am vrut să cobor, dar ceva parcă mi-a spus să rămân și am decis să înnoptez sus la cabană. După ce am avut parte de ploaia de vară, a urmat un apus de poveste în care parcă din soare au apărut niște cai. Apoi, printre norii de ploaie s-au revărsat razele de soare care au mângâiat dealurile din zonă. A fost ca un vis…
De altfel, această fotografie a fost și prima cu care am participat la o expoziție fotografică, cea a Conacului – Anotimpuri.
Rep: – In afară de fotografia de peisaj, ce alte tipuri de fotografie îți plac?
O.D: -Pe lângă fotografia de peisaj, îmi place să experimentez și să mă joc cu imaginile de aceea sunt atras și de fotografia abstractă. În rest, pot spune că pot aborda mai multe tipuri de fotografie în funcție de starea și de inspirația pe care o am. Câteodată este suficient să îmi iau aparatul, să o iau la pas sau cu bicicleta prin oraș sau parcuri căutând “ceva-ul”.
Rep: -Ce ți-ai dori să fotografiezi și încă nu ai reușit?
O.D: -Având în vedere că nu am așa vechime în fotografie, încerc să merg în zonele consacrate pentru fotografie din țară, iar dacă reușesc să îmi iau un obiectiv 150-600, fuga în deltă. Dacă nu mă pricep să prind pește, măcar să prind un pelican în obiectiv. Ca destinație externă, cred că îmi doresc o tură foto prin Scoția sau Irlanda pentru peisajele minunate, dar și pentru whishy-ul și berea faimoase. J
Rep: -Ești administrator pe grupul “La Conacul Fotografilor” și conduci o rubrică foarte îndrăgită. La momentul actual care crezi că ar fi plusurile și minusurile acestei rubrici? Ce ai schimba? Sau nu…
O.D: -Rubrica de pe Conac pe care o conduc este “Tema Săptămânală” și am preluat-o de la colegii mai vechi. La această rubrică ne bucurăm de ajutorul sponsorului Royal Canvas, căruia îi mulțumim, care premiază cu un canvas finalistul lunii, ales dintre căștigătorii temelor săptămânale. Ca plusuri, după părerea mea, sunt fotografiile care sunt de calitate, fiecare conaș dorind să participe la temă cu ce are mai bun. Aș putea spune că este ca o selecție săptămânală, “Best of”. Pentru moment, la ce ne pot oferi algoritmii Facebook, mai mult nu se poate face, dar caut soluții pentru îmbunătățirea sistemului de votare. De asemenea, mi-aș dori ca participarea din rândul conașilor să fie mai mare.
Rep: – Proiecte viitoare, cum te vezi, de exemplu, peste 5 ani în ceea ce privește fotografia?
O.D: -Greu de anticipat, mai ales după ce în perioada aceasta ne-am dat seama mult mai bine că totul se poate schimba peste noapte. Dar, păstrând optimismul, odată cu anii îmi doresc să prind mai multă experiență, iar cu ea probabil vor fi și mai multe oportunități.
Pentru moment încerc să duc mai departe un proiect, să îi zic, de pe pagina mea de fotografie https://www.facebook.com/OviDoPhoto/ prin care din drumurile mele încerc să prezint lucruri și locuri celor care nu au timp sau posibilitatea să le vadă.
Rep: -Un gând pentru cititori?
O.D: -Mă bucur să fac parte din acest grup de fotografie și că am reușit să cunosc mulți conași dincolo de tastatură mergând prin ture fotografice prin țară. De asemenea, pe cei din București, îi voi aștepta la ture fotografice după ce vor trece restricțiile actuale.
Tuturor le urez tuturor multă inspirație, lumină bună și SPOR!
Pentru mai multe povești vizuale mă găsiți la – https://www.facebook.com/OviDoPhoto/
Ovidiu iti multumesc mult pentru timpul acordat. Iti doresc mult succes in toate proiectele viitoare !
Un articol de: Angela Codrina Bocse
