Fotografia de exceptie trebuie sa poata trasmita acel ,,ceva” privitorului.
Carmen Murgu. Ii place sa spuna ca este un om simplu. Eu as spune ca este un om deosebit. Un om extrem de modest, de cald, de prietenos, un om foarte talent, un fotograf ce iti mangaie inima cu fotografiile sale.
Rep – Omul Carmen Murgu. In cateva cuvinte, cine este Carmen ?
CM – Sunt un om extrem de simplu, cel putin asta cred eu despre mine. Am 53 de ani si locuiesc in Resita, Caras-Severin, asadar sunt banateanca. Am o meserie foarte frumoasa, pe care o iubesc tare. Lucrez la Primaria Resita, la starea civila. Multi spun ca ,,nenorocesc” tinerii care nu prea stiu ce-i asteapta in viata. Mie imi place sa cred ca…scriu putina istorie. Am o familie minunata care m-a sustine mereu in tot ceea ce fac si pentru asta ma simt extrem de norocoasa.
Rep – Cum a inceput pasiunea pentru arta fotografica ?
CM – Dintotdeauna mi-a placut sa fac poze. Bine…faceam poze cu telefonul ca mai toata lumea, insa pasiunea pentru fotografie a venit mult mai tarziu, intr-un moment nefericit din viata, ca o adevarata gura de oxigen. Avand in acea perioada foarte mult timp liber la dispozitie m-am ,,ancorat” de acea pasiune cautand sa invat sa fac poze. Imi place sa spun chiar si acum ca…,,fotografia mi-a salvat viata”. Citeam cam tot ce gaseam pe net despre fotografie, iar grupurile de fotografie pe care le-am descoperit pe facebook au fost de mare ajutor pentru mine.
Rep – Oricine porneste la un drum are un vis. Care a fost visul tau cand ai pornit pe drumul fotografiei ? Ai transformat acest vis in realitate ?
CM – Visam ca la un moment dat pozele sa devina fotografii. Inca visez sa ma perfectionez in aceasta arta. Mi-am achizitionat prima mea camera foto in 2018, un Nikon D 3400. Eram entuziasmata si extrem de increzatoare. Apoi am descoperit ca nu-i chiar usor de folosit si chiar e nevoie de mult studiu ca sa inveti sa folosesti o camera foto.
Rep – Ti-am spionat pagina de facebook si iti admir peisajele, fotografiile still life….esti un fotograf foarte talentat ce tinde spre perfectiune. Totusi, care a fost stilul care te-a captivat cel mai tare?
CM – Ador sa calatoresc, asadar imi place foarte mult sa fotografiez peisaje. Doar ca…in ultima perioada, din cauza unor probleme de sanatate am fost nevoita sa stau mai mult pe loc. Stim cu totii ca, daca ,,microbul” fotografiei ti-a intrat in sange nu mai scapi . Si-atunci am inceput sa incerc sa abordez fotografia still life. Nu-i simplu deloc. Pare doar, dar nu e.
Rep – Peisajele tale sunt desprinse , parca, din nefiresc. Cum descoperi toate aceste locuri ilustrate in fotografia ta ? Te documentezi inainte sau pur si simplu le intalnesti in calatoriile tale ?
CM – Inainte de a porni la drum caut diferite locuri mai mult sau mai putin cunoscute, care merita a fi fotografiate. Asa am descoperit anul trecut coloanele de bazalt, vulcanul si lacul de smarald de la Racoș.
Rep – Ce preferi, muntele sau marea ? Care crezi ca este mai ofertant din punct de vedere fotografic?
CM – Imi place marea. O ador. Imi place sa fotografiez rasaritul pe malul marii Insa…de departe preferatul meu este muntele. Poate si pentru faptul ca locuiesc langa munte, doar ca mi se pare mai ofertant in ceea ce priveste fotografia.
Rep – Ai un anotimp preferat pentru fotografie ? Dar un anumit moment al zilei ?
CM – Ce anotimp prefer…Octombrie imi pare cea mai bogata in culori dintre toate lunile anului, asadar iubesc toamna. Si apusurile deopotriva.
Rep – Dintre toate locurile pe care le-ai vizitat, care se poate numi locul tau de suflet, pe care l-ai fotografia la infinit ?
CM – Locul meu de suflet este cu siguranta Manastirea Barsana. As merge in fiecare an acolo sa fotografiez. Am reusit sa ajung acolo vara si toamna, sper ca pe viitor sa ajung primavara pentru ca e locul superb in fiecare anotimp. Te incarca pozitiv acel loc, eu asa simt.
Rep – Dar un loc pe care ti-ai dori cu ardoare sa il fotografiezi si inca nu ai avut ocazia ?
CM – Inca nu am ajuns la Fundatura Ponorului si nici in Delta Dunarii. Si tare-mi doresc. Sunt obiective propuse pentru viitor, daca toate vor fi bune.
Rep – Fotografia still life…..adevarate opere de arta….Cum faci , cum reusesti sa obtii asemenea fotografii, parca decupate din albumele de arta? Care este secretul tau ? Ai un studio special sau unul improvizat ad hoc ? Despre recuzita ce ne poti spune ? Esti genul de om care cumpara mereu obiecte noi, de dragul de a le fotografia ?
CM – Fotografia still life imi place pentru ca te determina sa fii creativ, sa imbini lucruri, sa cumperi recuzita, dau iama prin targurile de vechituri sa achizitionez diverse chestii. Ma inspir din tablouri. Incerc sa combin diferite obiecte cu texturi diferite, ma joc cu flori, fructe, culori. Improvizez…prin bucatarie/balcon, mi-as dori un loc special amenajat pentru fotografia de genul acesta insa, recunosc nu am.
Rep – Care este cea mai de suflet fotografie din genul still life, cea de care esti tu cea mai mandra ?
CM – Ca fiecare om am o ,,preferata” still life si eu. O fotografie facuta in vara asta cu cateva fire de floarea soarelui, fotografie pe care nu demult am postat-o si pe Conac. Imi place combinatia de culori pe care am obtinut-o acolo…albastrul cobalt si galbenul florii soarelui.
Rep – Ti s-a intamplat ca una dintre fotografiile tale still life sa fie transpusa in tr-o pictura ?
CM – Pana in momentul de fata nu s-a intamplat sau cel putin nu stiu ca cineva sa se inspire din fotografiile mele still life pentru a picta tablouri.
Rep – Ai un fotograf preferat ?
CM – Avand in vedere ca genul preferat este fotografia de peisaj evident ca am si fotografi preferati…2 chiar . Toma Bonciu si Dan Cristian Mihailescu. Muntele si marea. Pentru mine combinatia perfecta.
Rep – Se spune ca poti face o fotografie de exceptie cu orice fel de aparat, chiar si cu telefonul. Multe pareri pro si contra. Trusa ta de fotograf ce contine la momentul actual ?
CM – Trebuia sa spun din capul locului ca eu nu ma consider fotograf. Doar un amator plin de entuziasm. Si spun asta pentru ca, cu cat aprofundez mai mult despre fotografie si cu cat exersez mai mult constat ca stiu foarte putine si ca mai am multe de invatat. In momentul acesta rucsacul meu foto contine vechiul meu Nikon la care nu as renunta pentru nimic in lume, la care am un obiectiv tamron 18-270 si un obiectiv Micro-Nikkor 105mm (pe care inca nu stiu sa-l folosesc cum trebuie). Mi-am achizitionat de ceva vreme si un FujifilmX-T30 la care folosesc un Super EBC XF-10-24mm, precum si Super EBC XC-50-230mm. Si, asa cum spunea o doamna, colega de grup pe care o admir foaaarte mult, urmatoarea achizitie, obligatorie, o punga mare de plastic(pe care sa ma pot intinde cand merg la fotografiat branduse ).
Pana la urma cred ca poti fotografia cu orice tip de camera foto, atata timp cat ai ,,ochi” si lumina potrivita. Totul tine de creativitatea celui care apasa pe declansator.
Rep – Dar din punctul tau de vedere , ce elemente ar trebui sa contina o fotorafie de exceptie ?
CM – Fotografia exceptionala…lumina, profunzime, poveste. Fotografia de exceptie trebuie sa poata trasmita acel ,,ceva” privitorului.
Rep – Starea ta de spirit cat la suta conteaza in reusita unei fotografii ? Ai avut momente in care nu ai reusit sa fotografiezi ?
CM – Conteaza…mult chiar. Nu poti realiza nimic fara a avea starea de spirit necesara. Se intampla uneori sa te invarti de colo colo fara sa gasesti acel ,,ceva” care sa-ti atraga atentia. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa nu pot fotografia. Nu pot explica din ce cauza insa pur si simplu nimic nu-mi atragea atentia in mod deosebit.
Rep – O expozitie personala ?
CM – Cred ca e un vis indraznet. Nu stiu daca…Nu am ajuns inca la acel nivel, dupa parerea mea. Mai am multe de invatat. Poate daca as avea ocazia sa invat sa abordez fotografia de portret…
Rep – Unde iti putem admira fotografiile ?Ai un site, o pagina de facebook ….de Instagram ?
CM – Pentru cei care doresc, fotografiile se pot urmari pe pagina mea de facebook sau pe Instagram.
Rep – La final, daca te-ai intalni cu tine in postura de fotograf la inceput de drum, ce sfaturi ti-ai da ?
CM – Daca as privi in urma, la cea care am fost acum cativa ani, cand am tinut prima oara o camera foto in mana…m-as incuraja. Din rasputeri. Si mi-as spune sa nu ma las. Sa invat. Sa exersez. Sa calatoresc in cautarea de noi locuri care merita fotografiate. Sa caut sa cunosc oameni talentati, dornici sa impartaseasca din cunostintele lor. M-as incuraja, pentru ca si eu am fost incurajata de oameni care au crezut in mine. Sunt un om simplu…am mai spus.
Multumesc Angela pentru increderea acordata.
Rep – Eu iti multumesc mult pentru timpul acordat si, poate, nu se stie, ne vom intalni intr-o zi in Fundatura Ponorului, inca un vis neimplinit si pentru mine.
Un articol de: Angela Codrina Bocse
