Fotografia de peisaj este mai mult decât un gen fotografic – este o invitație la explorare, răbdare și sensibilitate față de lumină, natură și detaliu. Într-o lume în care oricine poate face o fotografie cu telefonul, ne-am propus să mergem mai departe: să învățăm de la cei care transformă peisajele în povești vizuale memorabile.
Am stat de vorbă cu 10 fotografi pasionați de peisaj, fiecare cu stilul său, experiențele lui și o legătură profundă cu natura. Am discutat despre echipament, reguli de compoziție, provocări din teren și importanța luminii. Fie că ești la început de drum sau vrei să-ți rafinezi stilul, acest interviu este plin de sfaturi practice și surse de inspirație.
Așadar, pregătește-ți aparatul și hai să pornim într-o călătorie printre munți, ape, nori și lumină – alături de zece oameni care știu să transforme clipele în imagini de neuitat.
- Ce echipament folosești în general pentru fotografia de peisaj și ce element consideri esențial într-un rucsac foto?
Jeno Major: DSR și câteva obiective de la Canon ( 16-35 f/4, 24-70 f/2.8, 70-200 f/2.8 și un Sigma 150-600 Contemporary.Cu astea acopăr toată plaja focală de care am nevoie.Însă teleobiectivele sunt cele mai folosite de mine. Mie îmi place să am cât mai puține elemente în cadru, să comprim planuri, să detașez dacă se poate subiectul de fundal,să surprind esența.
Gabriela Vochescu: Pentru fotografia de peisaj folosesc un aparat Sony A7III cu obiectivele 24-105mm si 70-200mm.Este mai important filtrul de polarizare decat luminozitatea obiectivelor(in fotografia de peisaj)
Eliezer Tatar:Un aparat foto, nu neaparat Full Frame si obiective cat mai usoare. Nu trebuie sa lipseasca un trepied si pentru cei mai pretentiosi, filtre graduale. Elementul esential dintr-un rucsac foto este cardul si acumulatorul.
Voicu Sorin Andrei:Salutare, și mulțumesc pentru pentru onoarea de a fi intervievat. Pentru peisaj, după ultimul upgrade, folosesc Nikonz7ii in combinație cu obiectivul Nikkor Z 24-120 f4, care mi se pare minunat pentru fotografiile de peisaj din două motive … focala, care îți oferă multe posibilități într-un singur obiectiv și diafragma fixa. Elementul indispensabil din rucsacul unui fotograf de peisaj, consider ca ar fi setul de filtre. Cred că tindem cu toții să obținem cadre în teren cât mai bune și care să necesite o postprocesare cât mai redusă.
Paulian Prajitura: Cand plec la fotografiat peisaje folosesc un aparat mirorless Canon (in acest moment un R5), inainte diverse aparate Canon – ce aveam in acel moment, incepand de la un eos 350d acum 20 de ani. Ca obiective – un ultra-wide EF 16-35/2.8 si un tele RF 70-200/2.8 IS. Eu folosesc obiectivul cu 2.8 pentru ca pe asta il am. Sper ca in curand sa imi cumpar si un RF 70-200/4 IS – care ar fi mai potrivit. De ce? Pentru ca este semnificativ mai usor si mai mic ca volum fata de fratele lui cu 2.8, si de o calitate optica nu mult mai redusa. Dar cateodata greutatea si marimea rucsacului este extrem de importanta, mai importanta decat o diferenta de calitate a imaginii insignifianta. Drona este nelipsita si ea in ultimii ani. Baterii, carduri, microfibre. Acesta e rucsacul meu foto din ultimii 5 ani. Cateodata – doar in anumite situatii mai iau dupa mine un RF 100-500 mm tot de la Canon.
Esential in alegerea echipamentului este sa intelegi foarte bine locul unde te duci ca sa poti decide ce e important sa ai cu tine si la ce poti renunta. Sa exemplific – spuneam de super-tele 100-500. Il iau rar dupa mine, este maricel, greu – si are utilitate limitata. In Toscana daca ar fi sa merg cu un singur obiectiv si sa fotografiez exclusiv peisaje cu acesta as merge – e fix genul de peisaj la care se preteaza un super-tele. Daca as merge pe munte cu multa urcare, cu un rucsac mai greu si pentru mai mult de o zi eventual – m-as orienta spre un obiectiv mai all purpose – gen 24-105/4 (doar ce am achizitionat unul de o luna aproape). Am fost recent intr-o tura prin Scotia si majoritatea imaginilor au fost facute cu 24-105. Cred ca asta as si recomanda unui incepator. Este obiectivul ideal pentru a fotografia 80% din timp. Si te poate ajuta sa iti dai seama in ce situatii ai avea nevoie de un ultra-wide sau de un tele mai lung. Este un mit cum ca singurul obiectiv de care ar avea nevoie fotografii de peisaj este un ultra-wide. Eu chiar as spune ca e contra-indicat ca acesta sa fie primul incat e un obiectiv mai greu de stapanit.
Gyozo Baghiu:Pentru fotografia de peisaj, folosesc de obicei un aparat foto mirrorless full-frame, datorită calității imaginii și portabilității. Prefer un obiectiv wide (16-35mm) pentru capturi dramatice și ample, dar port mereu și un teleobiectiv (70-200mm) pentru compoziții comprimate sau detalii din peisaj. Un trepied stabil este absolut esențial, mai ales în condiții de lumină scăzută sau pentru expuneri lungi, in cazul meu stilul preferat.
Din rucsacul meu foto nu lipsesc niciodată:
- filtrele ND, graduale și polarizare,
- acumulatori de rezervă și carduri de memorie,
- o lavetă din microfibră pentru curățarea lentilelor,
- o husă de ploaie pentru echipament și, nu în ultimul rând, răbdarea și adaptabilitatea, pentru că uneori natura are propriul program.
Poate cel mai important „echipament” rămâne ochiul atent la lumină și povestea pe care vrei să o spui prin fotografie.
Florin Todoran: Salutare,Dragilor! Pentru fotografia de peisaj pun in rucsac, aparatul Nikon d750, singurul care îl dețin, și obiectivele Nikon 20 fix, Tamron 70-200 G2 si Nikon 24-120. Optional iau cu mine si filtre ND si de polarizare . Dacă ies dimineața când lumina este mai slabă , iau cu mine și trepiedul care ajută în multe situații ca imaginea captată să fie mai clară și nemișcată.
Dora Trusca: Rucsacul meu foto contine un aparat Canon 5D Mark III, obiectiv Canon 70-200mm f 2.8 si 16-35mm f4, trepied Manfroto, kitul de curatare,, frontala si neaparat filtre(sunt in curs de achizitionare). Cand deplasarile pe jos nu sunt lungi, duc cu mine si un aparat pe film, Chinon CS manual, cu obiectiv M42, 55mm, f 1.7. Esential este sa ai un aparat functional la tine si un rucsac usor pentru facilitatea deplasarilor in gasirea celui mai bun unghi de fotografiat.
Adriana Ceausescu: Folosesc un Nikon D750 și un Nikon Z8, alături de obiectivele Nikon 24-70mm f2.8, Nikon 35mm 1.4, Nikon 70-200 mm f/2.8 Rucsacul meu foto e mereu pregătit cu un trepied solid, baterii de rezervă, filtre, lavete pentru lentile și ceva protecții pentru ploaie. Dacă ar fi să aleg un singur lucru esențial: trepiedul. E vital pentru expuneri lungi și imagini clare când lumina scade.
Levi Bagy: La ieșirile mele în natură, fie pe lângă oraș (pe dealurile și pădurile din jur), fie destinații mai lungi prin munți, în rucsacul meu se afla un aparat mirrorless (Nikon Z6ii), un obiectiv mai wide 24-120 mm, un zoom telefoto 70-200 mm, și un superteleobiectiv 200-500 mm. În fotografia de peisaj cel mai des folosesc obiectivul 70-200 mm, mi se pare cel mai versatil. Obiectivul 200-500 mm poate fi optional, îl folosesc la wildlife.
- Care este obiectivul tău preferat pentru peisaje și de ce? Ai recomandări pentru un buget limitat?
Jeno Major: Am specificat mai sus. Pentru genul de fotografie pe care îl fac eu cel mai bine mă descurc cu teleobiectivele, Canon 70-200 f/2.8 și Sigma 150-600 Contemporary. Am amici fotografi care s-au ,, lepădat’’ de Sigma 150-600 considerându-l prea greu și pentru că ar fi un obiectiv de wildlife și nu de peisaj. Eu țin să-i contrazic. Este unul dintre cele mai folosite obiective de către mine.
Gabriela Vochescu:In ultimul timp prefer obiectivul 70-200mm , dar nu il recomand la inceput,asa cum este de evitat un obiectiv wide.Am inceput cu 24-105mm ,un obiectiv normal.Cred ca alegerea obiectivului pentru peisaj este cel mai important aspect la inceput.
Obiectivele superangulare(wide) au un unghi de camp mare,cu cat diafragma este mai mica cu atat unghiul de camp este mai crescut si subiectele sunt mai mici si indepartate.Iar atunci cand esti la inceput ai tendinta de a surprinde intregul si pierzi din vedere esentialul: subiectul.Pentru ca sunt adepta acestui principiu: in fotografia de peisaj trebuie sa existe un subiect,iar fundalul este elementul care sustine atat subiectul cat si intreaga atmosfera din imagine.
In timp am observat ca obiectivul 70-200mm ma ajuta in compozitie, in evidentierea subiectului.In ultimul timp am experimentat si cu un obiectiv 100-400mm.
Nu am recomandari pentru un buget limitat.Am inceput cu un Nikon D5300,acceptabil ,insa in scurt timp am trecut la mirroles.
Eliezer Tatar:Obiectivul pe care il utilizez cel mai mult este un 70-200 mm, care mi se pare cel mai potrivit pentru fotografia de peisaj. Pentru un buget limitat, nu ai nevoie de obiective foarte luminoase (f4 este suficient)
Voicu Sorin Andrei: Obiectivul preferat in afară de cel menționat mai sus, ar fi Tokina 11-16 f2.8 DXII. În combinație cu Nikon D800, care teoretic n-ar fi indicat s-o facem deoarece obiectivul este pt senzor crop … ei bine, rezultatele sunt minunate din punct de vedere al culorilor.
Paulian Prajitura: Asta e grea, folosesc ambele obiective pe care le am de obicei in rucsac in mod egal, dar cred ca prefer Canon RF 70-200/2.8 IS, probabil si pentru ca prefer sa fotografiez in zone de deal, unde acest obiectiv isi arata valoarea. De ce? Poti izola anumite subiecte, poti alege ce parte din peisaj doresti sa atati sau sa nu arati in imagine. Iti asigura un numar infinit de posibile incadrari dintr-un singur punct de statie.
Imi mentin recomandarea insa pentru un 24-105mm ca prim obiectiv.
Un lucru stiut de toti care fac fotografie de ceva timp este ca obiectivele sunt mai importante decat aparatul. Daca as fi acum la inceput de drum ar fi fantastic – sunt foarte multe dslr-uri SH pe piata – foarte bune si la preturi derizorii. As investi in schimb in obiective mai de calitate – acestea vor ramane alaturi de tine mult mai mult timp.
Gyozo Baghiu: Îmi place foarte mult să fotografiez cu obiectivul 16-35 mm f/2.8, căutând mereu unghiuri și perspective noi. Acest obiectiv se potrivește perfect stilului meu de fotografiere, în special pentru expunerile lungi. La început, nu aș recomanda un obiectiv foarte wide, dar, pentru cei care doresc să încerce, un 17-40 mm f/4 este o opțiune excelentă: ușor, sharp și accesibil..
Florin Todoran:Obiectivul meu preferat pentru peisaje este Tamron 70-200 G2, deoarece este foarte sharp și imi permite să cobor la 2,8 diafragma, cand lumina nu mă ajută foarte mult.Focalizare bună și destul de rapidă
Dora Trusca: Imi place sa izolez subiectele si atunci obiectivul 70-200mm f2,8 este preferatul meu. Nu am recomandari pentru un buget limitat, mai degraba limitarea este gradul de cunoastere a echipamentului foto. Timpul va cerne pentru fiecare dezvoltarea personala in aparatura, iar pasiunea va face sa creasca direct proportional dorinta de echipamente mai perfomante. Pana atunci mult exercitiu cu aparatul din dotare.
Adriana Ceausescu: Folosesc cel mai des 24-70mm pentru versatilitatea lui – e excelent pentru cadre largi, dar pot să surprind și detalii fără să schimb obiectivul.. Nu este cel mai ieftin, dar versatilitatea lui este imbatabila in mai multe contexte fotografice nu doar fotografia de peisaj.
Am inceput cu un Nikon D5600 si un obiectiv Nikon 18-140 mm, f3.5 crop. Excelente ambele pentru incepatori si la un buget de bun simt.
Levi Bagy: Cum spuneam , obiectivul preferat pentru peisaje este cel de 70-200 mm, este foarte potrivit când ai o scenă foarte largă și nu prea ai ce pune frumos în prim-plan, și îmi place mult compresia fundalului. Ca si achiziție obiectiv pentru peisaje, depinde de viziunea și de bugetul fiecăruia, dar se găsesc obiective bune SH, unii fotografi cu aparate DSLR, aleg sa treacă la tehnologia mirrorless, și dacă găsești o recomandare bună , poți face o achiziție bună
- Cât de importantă este ora din zi în care fotografiezi și ce moment consideri „ideal” pentru lumina perfectă?
(Golden hour, blue hour, etc.)
Jeno Major: Foarte importantă! Lumina face totul în fotografie, poți să ai un subiect bun, o compoziție bună, dar dacă cadrul nu e făcut într-o lumină adecvată nu transmite si nu exprimă același lucru.Lumina de la răsărit e magică! Nu se compară nimic cu ea.E cea mai blândă lumină, bineînțeles că și cea de la apus, dar eu iubesc lumina de la răsărit. Deci în principiu, o oră după ce răsare soarele și o oră înainte să apună soarele, așa numitele golden hour. Depinde și de subiect și genul de fotografie abordat, că și fotografia de peisaj are nisțe subgenuri să zic așa, poate fi combinată cu fotografia etnografică, portret,etc.Așa că și la crepuscul se pot face fotografii uimitoare.Depinde și de zona geografică în care te afli, în unele părți ale lumii, de exemplu Norvegia, că tot m-am întors de curând de acolo poți fotografia aproape la orice oră din zi, poți să ai 4 anotimpuri în câteva ore,situațile se schimbă vertiginos, de la soare, la ploaie și de la zăpadă la ceață în căteva minute lucruri care fac ca atmosfera să se schimbe( inclusiv lumina) permițându-ți să faci cadre bune aproape la orice oră din zi.
Gabriela Vochescu: Un lucru este cert: iluminarea creaza atmosfera.Toate elementele esentiale dintr-o imagine depind de iluminare.Diferite parti ale zilei transmit stari sufletesti diferite:
-dimineata(golden hour),cea mai calda lumina,este momentul in care lumina creaza umbre purtate ale elementelor din jur dand senzatia de spatialitate,tridimensionalitate.
-blue hour-transmite mister,subtilitate,eleganta,etc
Insa conditiile meteo deosebite(ploaie,chiciura,ceata,vant puternic,furtuna)creaza cele mai interesante imagini.
Exista un moment ideal?Raspunsul il da fiecare in functie de ceea ce doreste sa transmita privitorului.De aceea nu cred ca exista un moment ideal,iar fotografii vor alerga mereu dupa lumina perfecta si cadrul perfect.
Eliezer Tatar:Bineinteles ca momentul fotografierii este foarte important. Eu prefer rasarit, apus, lumina moale, nori sau ceata.
Voicu Sorin Andrei: Ca și perioada a zilei în ceea ce privește fotografiile de peisaj, aici cred că sunt mai multe variabile…care-i subiectul, cum îți imaginezi cadrul, pur și simplu depinde de gustul și imaginația fiecărui individ.
Paulian Prajitura: Nu de putine ori am auzit “ai prelucrat poza asta – ca am fost si eu aici dar nu arata asa”. Sigur, ai fost, dar nu la ora potrivita 🙂
Chiar daca nu ma trezesc cu placere dimineata – clar ora mea preferata pentru fotografie este la rasarit. Nu stiu – este ceva deosebit sa stii ca esti martor la revenrea la viata a naturii, ca tu simti primele raze ale soarelui si ca toate astea se intampla intr-un loc frumos. Chiar daca fotografii bune se pot obtine indiferent de ora din zi (dar nu indiferent de conditii)– lumina rasaritului este speciala pentru mine.
La rasarit atmosfera este de obicei mai curata si lumina este mai punchy, pot fi sanse mai mari de ceata, este mai liniste si de obicei mai putina lume oriunde te-ai afla. Cam astea sunt motivele pentru care prefer golden hour de rasarit fata de golden hour de apus.
Poate fi foarte util sa planifici un pic inainte – sa stii relieful zonei si sa prevezi ce elemente din peisaj vor fi lovite primele de razele soarelui si din ce directie. Asa poti lua decizii compozitionale inainte de a prinde viata efectiv scena.
Gyozo Baghiu: La primul curs de fotografie pe care l-am urmat, domnul Grozescu repeta obsesiv — uneori chiar enervant —: subiect, fundal, lumină. Mi-a rămas în minte până azi. Abia după un timp am înțeles cu adevărat cât de esențiale sunt aceste elemente.
Cele mai bune momente pentru o fotografie reușită sunt răsăritul și apusul. Personal, prefer răsăritul, dar imagini frumoase pot fi surprinse și în alte momente ale zilei.
Florin Todoran:Momentele cele mai importante pentru fotografie sunt clar: Apusul și Răsăritul , când lumina este caldă, blândă și potrivită pentru fotografia de peisaj! Am multe fotografii de peisaj făcute la ora albastră sau Golden hour. De asemenea imi plac peisajele în care am ceață, culoare și o poveste .
Dora Trusca: Momentul ideal pentru lumina “perfecta” exista doar in studio unde lumina poate fi controlata, pentru peisaj momentul trebuie cautat, fiind imprevizibil, iar acest lucru se poate realiza cand stii ce vrei sa fotografiezi. Desi ai impresia ca lumina in cadrul peisajelor este ceva de-a gata, de la natura,dupa stabilirea obiectivului de fotografiat incepe studiul: distanta de parcurs pana la obiectiv, aplicatii pe telefon cu ora rasaritului sau a apusului, alte fenomene meteo gen ceata, nori, ploi, ninsori, etc., stabilirea locului de fotografiat, urmarirea schimbarii luminii. Apropierea de idealul luminii presupune reintoarcerea de multe ori in acelasi loc, dar atunci descoperi ca acelasi peisaj se dezvaluie de fiecare data altfel. Un tips and tricks invatat este: atunci cand umbra este mai lunga decat inaltimea ta, este un moment bun de fotografiat.
Adriana Ceausescu: Momentul zilei contează enorm. Prefer să ies dimineața devreme la rasarit sau seara, de la golden hour până în blue hour. Lumina e mult mai moale, umbrele mai lungi și atmosfera mai dramatică. La prânz evit de obicei, e prea dur totul. Golden hour este desigur preferata mea.
Levi Bagy: Ora la care fotografiezi este foarte importantă, acest lucru poate face diferența dintre o poză banală, și o fotografie ”wow”. Momentul ideal pentru lumina perfecta în opinia mea este dimineața la răsărit, și seara la apus, atunci când ai parte de ”golden hour” și ”blue hour” . Ambele momente sunt preferatele mele, am realizat foarte multe fotografii în aceste ore, dar totuși răsăritul poate aduce un plus în fotografia de peisaj, prin atmosfera creată uneori de o ceață misterioasă (în anumite locuri, și perioade de timp).
- Folosesti filtre (ND, polarizare etc.)? Dacă da, când și cum le utilizezi?
Jeno Major: Acum nu le mai prea folosesc, în afară de filtrul de polarizare care e cam tot timpul pe teleobiectiv. Sunt utile, însă în decursul anilor am pierdut sau s-au deteriorat căteva seturi de filtre Nd și Nd gradual și nu le-am mai înlocuit. Sunt destul de scumpe, ceea ce fac filtrele fac acum în post-procesare cu toate că nu este același lucru. Recomand filtrele. Ar fi bine ca un fotograf de peisaj să aibă în trusă căteva filtre ND gradual ( soft 0.6 și 0,9 apoi n-ar strica nici unele hard (măcar 0,9) un filtru ND reverse foarte util la răsărit sau când soarele este la orizont, Un ND de 6 sau 10 stopuri pentru expunere lungă și bineînțeles filtrul de polarizare de care am vorbit mai devreme.
Gabriela Vochescu: Da,folosesc filtrul de polarizare in majoritatea cazurilor.Poti controla astfel lumina reflectata.De stiut ca efectul lui este la 90 de grade fata de lumina.Deoarece prin utilizarea lui creste timpul de expunere,are utilitati mai largi: saturatia culorilor,elimina reflexiile de pe apa,accentueaza forma norilor,etc.
Eliezer Tatar: Eu nu folosesc filtre, dar recomand folosirea lor pentru rezultate satisfacatoare
Voicu Sorin Andrei: Filtre, așa cum am spus deja în prima parte, folosesc întotdeauna…destul de des pe cel de polarizare, deoarece îmbunătățește aproape orice cadru prin contrast și saturație a culorilor.
Gyozo Baghiu: Da, folosesc filtre, în special filtrul de polarizare, pe care îl utilizez aproape tot timpul. De asemenea, folosesc filtre graduale și filtre ND, care mă ajută foarte mult în fotografia de peisaj, mai ales atunci când fotografiez cu expuneri lungi.
Florin Todoran: Folosesc filtre ND în special cand în peisaj intregrez și cascade sau ape curgătoare. Filtrul de polarizare ca sa dau claritate norilor cand lumina este mai tare .E drept , nu am folosit în ultima vreme filtrele pentru că nu prea am avut ocazia să fotografiez cascade .
Dora Trusca: Filtrele fotografice sunt cel mai utile in cazul fotografiilor cu peisaje. Exemplul clasic este filtrul UV care blocheaza razele ultra violete. Un alt filtru extrem de important este filtrul de polarizare, cu ajutorul acestuia, culorile din fotografiile cu peisaje vor fi mai vii, cerul va fi mai albastru, iar reflexiile din apa vor fi reduse. In acest moment am un filtru simplu ce imi protejeaza lentila de praf si umezeala si sunt in etapa de achizitionare a unui filtru de polarizare si a unui filtru ND gradual (cu densitate neutrala).
Adriana Ceausescu: Da. Folosesc filtre ND când vreau expuneri lungi – mare, cascade, , nori într-o mișcare frumoasă. Polarizatorul încetinește reflexiile și saturează cerul sau frunzișul. Le pun pe obiectiv, aleg filtrul potrivit în funcție de lumină și ajustez expunerea din setări.
Levi Bagy: Filtre folosesc foarte rar, si doar ND, în cazul în care am de fotografiat o apă curgătoare, sau o cascadă , iar lumina ambientală este prea puternică, și cu ajutorul filtrului pot seta un timp de expunere mai lung pentru efectul ”cețos” al apei curgătoare.
- Ce setări folosești cel mai des (ISO, diafragmă, timp de expunere) și de ce?
Jeno Major: Nu am pus niciodată preț pe acest lucru, bineînțeles că un iso căt mai mic să fie căt mai curată imaginea, depinde și de situația cu care te confrunți, însă la tehnologia care există acum poți să scoți zgomotul de imagine foarte ușor, așa că orice iso e bun, atăta vreme căt expunerea e corectă
Gabriela Vochescu:In general ISO cat mai mic.De inteles,cat mai putin zgomot de imagine.Diafragma in functie de profunzime: deschisa(valori mici) profunzime mica,inchisa(valori mari) profunzime mare.
In general,f/6-f/9,iar timpul de expunere decurge din ISO si diafragma.Obligatoriu trepied in conditii de iluminare slaba.
Eliezer Tatar:La peisaje prefer sa folosesc prioritatea de diafragma, fiind atent si la ISO generat si timpul de expunere “il pacalesc” cu trepiedul.
Voicu Sorin Andrei: Setările pe care le folosesc cel mai frecvent…una singură este aproape constanta, și anume diafragma in jurul valorii 7 sau 8. Cele mai multe obiective au punctul maxim pe-acolo, și ca sa nu-mi umplu capul cu detalii tehnice, am făcut un fel de regula proprie din asta.
Paulian Prajitura: Fotografiez intotdeauna in modul manual si folosesc toate setarile legate de triunghiul expunerii. Cred ca mai util ar fi sa descriu modul in care imi gandesc expunerea si de ce umblu la setari.
Diafragma e de obicei destul de fixa sa zicem – in sesnsul in care daca totul e in regula as trage pe la un f8-f11 sa zicem. Pentrru ca la acea diafragma obiectivele wide si normale se comporta cel mai bine. Apoi vad la ISO 100 ce timp de expunere am. Daca este suficient ca sa nu iasa miscata imaginea – asa ramane. Daca timpul de expunere rezultat este prea lung – mai cresc ISO si scad timpul. Am foarte multe fotografii facute la ISO 400 si nu este nicio problema.
Daca in schimb fotografiez apa – atunci prioritatea este timpul de expunere – si fac orice e nevoie pentru a duce acest timp in zona de care am nevoie. De obicei am nevoie de un timp mai lung decat ar rezulta in mod normal la setarile standard (0.8 sec – 8 sec)– asa ca incep sa scad ISO pana la 50, diafragma o inchid pana la f16 sau chiar si 22 (nu va recomand – aici e mai mult vorba de lenea mea – imaginea sufera datorita difractiei si isi pierde din calitate la diafragma asa inchisa), apoi adaug filtre – polarizarea, ND. In aceasta ordine.
Gyozo Baghiu: Pentru fotografia de peisaj, este important să folosim o diafragmă mai închisă, astfel încât întreaga imagine să fie în focus. Setările pe care le utilizez cel mai frecvent sunt: diafragma între f/8 și f/11, iar uneori chiar f/16, însă la această valoare deja apare difracția luminii. În ceea ce privește ISO, prefer valori între 100 și 400, iar timpul de expunere depinde de cantitatea de lumină disponibilă. Nu există rețete magice, dar respectând câteva principii de bază, putem fi mai aproape de a obține o fotografie reușită.
Florin Todoran: Ca și setări pentru fotografia de zi a peisajelor merg pe ISO 100, diafragma F-9 iar timpul de expunere 1/100 -1/500. Pentru fotografia de noapte a peisajelor folosesc ISO intre 600-3200 in functie de lumina pe care o am pe teren , Diafragma F1,8 sau 2,8 și timpul de expunere intre 15-30 de secunde.
Dora Trusca: Nu exista retete, exista in schimb tehnici de a fotografia un rasarit, o cascada, un peisaj care e static si nu fuge nicaieri spre deosebire de fotografia de actiune,, doar lumina se schimba imprevizibil. Exista niste “obisnuinte” de a fotografia un rasarit de exemplu: aparatul montat pe un trepied, stabilizator oprit, modul Tv, reglat timpul de expunere intre 1s-30s , ISO 100, diafragma de la 8 pana la 2.8, temporizator la declansare de 3 secunde, sa eviti sa ai zone supraexpuse sau subexpuse. Totul depinde de ce vrei sa obtii din acel cadru
Adriana Ceausescu: ISO 100 cât pot, pentru zgomot minim. Diafragmă f/8 – f/11 pentru claritate bună în toată imaginea. Timpul de expunere variază: rapid la lumină puternică, lung cu filtre sau la lumină slabă.
Nu am o reteta, trag folosind diversi parametrii, incerc sa ma adaptez la conditiile de la fata locului. Starea mea suflteasca imi dicteaza de cele mai multe ori. Trag, ma uit in display, ajustez.
Levi Bagy: Nu pot sa spun niste valori care le folosesc mai des, da la fotografia de peisaj folosesc o diafragma f8, ISO cât mai mic posibil , iar timpul de expunere îl reglez manual în aşa fel încât să obțin o lumină cât mai bună în întreg cadrul dar să şi evit zonele supra/subexpuse.
În general mie îmi place să subexpun puțin, pentru că cerul poate crea probleme – pot apărea zone ”arse” -, iar zonele întunecate le recuperez mai ușor la editare.
- Cât de importantă este compoziția într-o fotografie de peisaj și ce reguli ai recomanda unui începător (ex: regula treimilor, linii conducătoare)?
Jeno Major: După lumină care după părerea mea este cea mai importantă, compoziția o urmează îndeaproape. Sigur că e important ca subiectul sau subiectele să fie așezate în punctele de forță, fotografia are un impact vizual mai mare dacă respecți aceste reguli, dar nu e obligatoriu. La fel și cu liniile conducătoare, ele te ajută să ,,intri’’ cu privirea în cadru și să parcurgi fotografia până la subiectul dat, unde privirea se poate apoi odihni.
Gabriela Vochescu:Compozitia este decisiva.O buna compozitie este o imbinare a spiritului creativ cu o ampla cunoastere a tehnicii.Regulile nu se limiteaza doar la regula treimilor sau linii conducatoare.As recomanda unui incepator sa experimenteze in natura si sa abordeze un curs detaliat si bine exemplificat.
Cred ca fiecare fotograf ar trebui sa ajunga macar o data la Dumesti.Este unul dintre locurile in care gasesti multe elemente in natura : planuri,fundal,perspective,atmosfera,acolo poti intelege diferenta dintre un subiect si ritm( repetarea aceluiasi element sau elemente asemanatoare intr-o imagine).
Eliezer Tatar: Este foarte important sa gandesti cadrul, sa fi capabil ca in momentul declansarii sa stii ce imagine vrei sa obtii si sa cunosti regulile fotografiei.
Voicu Sorin Andrei: Referitor la regulile de compoziție…ei bine aici fac după cum mă taie căpșorul. Nu-mi place să țin cont de reguli. Bineînțeles că sunt folositoare, dar îmi place sa cred ca mai sunt lucruri noi nedescoperite, drept pentru care caut caut și iarăși caut.
Paulian Prajitura: Sunt atat de multe locuri frumoase pe acest pamant – locuri vizitate de sute de mii de turisti anual. Toti fac poze in aceste locuri. Dar doar poze de vacanta. Uite – am fost si eu aici si a fost frumos. Atat. Fotograful de peisaj se trezeste in miez de noapte, ajunge in locatie la ore imposibile si abia atunci incepe bataia de cap – cum si ce fotografiez eu aici? Compozitia si lumina sunt lucrurile care separa un fotograf de peisaj de un om cu un aparat foto.
Prin compozitie fotograful pune ordine in ceea ce ne arata. Ne conduce privirea prin cadru intr-un mod controlat. Decide ce elimina dar totodata si ce pastreaza in cadru si foarte important – relatia dintre aceste elemente.
Exista atat de multe reguli de compozitie si atat de multi oameni care trag linii pe poze cum vor ei si astfel exemplifica aceste reguli incat te poti pierde usor in toate aceste informatii. Compozitia este probabil cel mai greu lucru de stapanit in fotografia de peisaj si intotdeauna poti perfectiona acest aspect. Eu personal folosesc un sistem bazat pe “greutate vizuala” si pe balansarea elementelor din cadru in functie de asta. Este un sistem care explica de ce este atrasa privirea omului intr-o fotografie – si odata inteles – iti poate schimba modul in care fotografiezi.
Gyozo Baghiu: Într-un articol despre fotografia de peisaj, am citit că „compoziția este arta de a aranja elementele în cadru”. Compoziția este esențială în fotografie, deoarece trebuie să ghideze privitorul spre subiect, transmitând emoții, trăiri și experiențe.
Printre regulile de compoziție pe care le folosesc cel mai frecvent se numără: regula treimilor, liniile conducătoare și simetria, în special în cazul reflexiilor.
Florin Todoran: In fotografia de peisaj sunt foarte importante regulile de compozitie. Folosesc cel mai mult regula treimilor ceea ce aș recomanda și pentru un începător. Folosesc mai rar metoda liniilor conductoare .De asemenea fotografia trebuie să aibă un subiect, cerul sa ocupe 1/3 din cadrul realizat, linia orizontului să nu fie înclinată . Folosesc și metoda diagonalelor destul de des.
Dora Trusca: Regulile au fost create pentru a fii incalcate, pentru a stii cum sa le incalci trebuie sa le cunosti si stapanesti foarte bine. Studiu teoretic si mult exercitiu in natura, sa vezi ce altii nu vad.
Adriana Ceausescu: E cheia unei fotografii reușite. Regula treimilor ajută mult la început, la fel și folosirea liniilor conducătoare – pot fi drumuri, râuri, poteci. Să se gândească la punctul de interes și la cum se “citește” imaginea de sus până jos.
Regulile in fotografie sunt bune de stiut atunci cand esti la inceput de drum. Doar asa le poti incalca in mod creativ, ulterior.
Levi Bagy: Compoziția este foarte importantă în fotografie, este lucrul care dă viață fotografiei, care spune o poveste , iar la bază stau niște reguli , care e bine să fie respectate pentru a realiza fotografii de peisaj cu un impact vizual. Una din regulile de compoziție este subiectul – elementul către care ți se îndreaptă prima data privirea când privești fotografia (poate fi o persoană, o clădire, un element din natură). O altă regulă este linia orizontului, care trebuie menținută orizontal, și e bine să fie plasată la o treime a imaginii, în partea superioară sau inferioară, în funcție de zona care trebuie pusă în evidență, sau care conține elemente interesante. Una din cele mai folosite reguli în fotografie este regula treimilor, care împarte cadrul fotografic în 9 părți egale, iar intersecțiile liniilor de forță vor indica punctele forte ale imaginii, unde e bine să fie poziționat subiectul. O altă regulă foarte folosită este cea a liniilor conducătoare , care condic privirea spre subiect (drumuri sau un șir de copaci ce se îndreaptă spre subiect)
- Ce rol joacă post-procesarea în munca ta? Ce softuri folosești și cum abordezi editarea unei fotografii de peisaj?
Jeno Major: E importantă și post procesarea.Aparatul foto nu poate reda cu exactitate ceea ce surprinde,are un alt spectru față de ochiul uman, e totuși un aparat, iar pentru ca fotografia să fie cât mai aproape de ,, realitate’’ și de ceea ce-a simțit fotograful în momentul declanșării, să poată transmite emoția momentului ea trebuie să intre în post procesare unde artistul va încerca să o aducă în acel stadiu în care crede el de cuviință că ar putea transmite emoția și sentimentul din momentul declanșării.Eu folosesc Lightroom și Photoshop, însă rudimentar la nivel de bază, fără layere, măști,etc. Nu mă pricep.
Gabriela Vochescu:Post-procesarea in fotografia de peisaj este si ea esentiala.Nu este doar o tehnica ,ci o gandire detaliata.Sunt multe de spus,inca invat.De exemplu,contrastul imaginii aduce plus valoare imaginii.Nu lucrez cu contrastul pe intreaga imagine,ci pe anumite zone pe care doresc sa le evidentiez.Lucrez in mica masura in lightroom si mai mult in photoshop.
Eliezer Tatar:La mine editatea nu dureaza mult, daca imaginea a fost gandita bine la fotografiere. Folosesc PS-ul si intervin minimal in editare.
Voicu Sorin Andrei: Despre postprocesare…iarăși revin la ce am scris mai sus. Un cadru bun, se obține în teren. Folosesc doar Lightroom, nu din motive etice neapărat, dar altceva nu știu să mânuiesc În editare încerc să stau într-un echilibru dintre natural și o lecuță de ceva peste…o scânteie în plus. Adică să atragă ochiul, dar să nu fie exagerat.
Paulian Prajitura: Am spus-o de mai multe ori – fotografiile asa cum ies ele din aparat eu le arat doar pentru teste comparative intre camere sau obiective sau pentru a vedea rezultatul unei editari (before/after). Altfel nu au sens, nu reprezinta o fotografie finala. Este absurd in acest moment sa mai consideri editarea ca un mod de a “trisa” – cand orice telefon mobil aplica din start un nivel de editare fotografiilor – si toate par la o prima vedere mult mai bune decat ceva tras cu aparatura profi de mii de euro. Daca tragem RAW – si banuiesc ca toata lumea de aici face asta – avem de-a face cu o imagine atat de bruta – incat rolul ei este efectiv sa fie editata ulterior cu amprenta celui care a facut-o. Niciodata nu m-am uitat la un RAW din aparat cand am ajuns acasa dupa o sesiune foto si am zis – “da frate – fix asa era acolo”.
Eu folosesc Lightroom si Photoshop pentru editare – cu ponderi diferite. In trecut ma bazam mult pe Photoshop, acum pot spune ca LR duce greul – aduc imaginea cam la 90% din LR. Si ca scop al editarii – este sa duc imaginea in zona starii mele de spirit din momentul in care am declansat. Poate sa exagerez anumite aspecte sau culori, sa conduc privirea mai bine spre subiect, practic sa fac sa fie mai evident motivul pentru care eu am facut fotografia. Sa vada si privitorii ce anume m-a atras pe mine la acea scena si cu ce ochi (evident plini de subiectivismul momentului) am privit eu locul.
Insa cel mai important pas este de departe selectia fotografiilor. Probabil o sa zica multa lume ca astea sunt baliverne, dar nu e chiar asa. Ca tu sa fi in stare sa vezi la rece propriile fotografii si sa judeci care e mai buna si de ce – nu e lucru usor.
Este extrem de important de asemenea – pentru mine – sa nu pierd timpul editand imagini proaste sau mediocre. Nu are sens. Mai bine invat ce nu a mers la ele si data viitoare fac mai bine decat sa pierd ore incercand sa “salvez” o imagine moarta din fasa :).
Gyozo Baghiu: Incerc sa realizez fotografiile cat mai corect pe teren, sa petrec cat mai putin timp in fata calculatorului pentru editare. Ca si softuri folosesc Adobe Lightroom si Photoshop.
Chiar dacă fotografia inițială este bine realizată, post-procesarea îmi permite să îmbunătățesc detaliile, să ajustez luminozitatea, contrastul și culorile, să corectez imperfecțiunile și să aduc fotografia mai aproape de viziunea mea artistică.
Deobicei stiu ce am de facut inca de pe teren, iar in fata calculatorului doar pun in practica ce mi-am propus in momentul fotografierii. Post procesarea poate trensforma o fotografie buna intr-una foarte buna.
Florin Todoran: Post procesarea..Nu sunt adeptul unor procesări foarte tehnice, editez în 3-4 minute cadrele obișnuite, fiind atent la balansul de alb, Incadrare, alinaiment, constrast, temperatura de culoare , claritate și altele .Folosesc pentru editare, Lightroom și mai rar Photoshop .
Dora Trusca: Eu incerc sa setez aparatul cat mai bine inainte de declansare, pentru a avea mai putin de munca in post procesare. Folosesc LR Lightroom si mai nou deprind si tainele stufoase ale PS Photoshop-ului. In primul rand, in cazul meu, editarea unei fotografii incepe dinainte de declansare prin setarea aparatul sa salveze fotografiile si in format raw si jpg. Din formatul raw se pot recupera cat mai multe informatii. In editarea unei fotografii incep cu stabilirea balansului de alb corect, mai apoi imaginatia si simtul artistic acumulat din miile de fotografii vazute, cartile citite, muzica ascultata si ceea ce iubim. Se spune ca toti fotografii de peisaj exagereaza in vivacitatea culorilor, eu incerc sa nu cad in aceasta extrema si sa raman cat mai aproape de culorile naturale.
Adriana Ceausescu: Post-procesarea e importantă, dar nu trebuie să fie exagerată. Folosesc Capture One pentru workflow-ul de bază și culoare, iar Photoshop pentru retuș fin, blending, curățare de obiecte. Încerc să păstrez atmosfera reală, dar să scot tot ce e mai bun din imagine.
La inceput de drum am avut tendinta de a procesa excesiv, recunosc ca am incercat de toate: saturatie excesiva, dehaze, vignete pentru dramatism, cred ca mi-am testat limitele si creativitaea folosind diverse artificii si softuri. In acest punct alt calatoriei mele fotografice nu cred ca as mai inevsti atat de mult timp in post procesare.
Un prieten fotograf mi-a spus ca daca e necesars sa editezi mai mult de 10-15 min la o fotografie mai bine renunti, e clar ca ceva nu ai facut bine acolo. Tineti cont si de pareri din exterior, avem cu toti tendinta sa fim subiectivi si sa ne lasam purtati de val. Trageti un pic si in ianpoi de cursoare in post procesare.
Levi Bagy: Post-procesarea este modul prin care fiecare îsi pune amprenta-viziunea personală pe fotografia finală, este exprimarea prin care dai viață viziunii și să creezi imagini uimitoare. Eu folosesc editarea la ajustarea culorilor și a tonurilor și la eliminarea imperfecțiunilor. Ca și soft folosesc Lightroom, este programul cu care editez de la începutul cochetării cu fotografia, m-am obișnuit în timp, iar acum editarea devine din ce în ce mai ușoară, cu update-urile apărute.
- Ai avut parte de situații dificile pe teren (vreme, acces, echipament)? Ce ai învățat din ele?
Jeno Major: De-a lungul celor 10 ani de când am pasiunea asta, am avut parte de tot felul de situații,am fost și foarte aproape de moarte de câteva ori. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar fiți foarte prevăzători și precauți în ieșirile voastre în natură. Viața și sănătatea contează mult mai mult decât o fotografie bună. E prea mult de povestit prin ce situații am trecut, poate cu altă ocazie. Nu riscați nimic!
Gabriela Vochescu: Da am avut.Am invatat sa nu plec neechipata corespunzator.
Eliezer Tatar: Sunt situatii in care , cu toata organizarea si efortul depus pentru a ajunge la locul de fotografiat, natura nu este de partea ta.
Data viitoare o sa fie mai bine! Ai rabdare, ca vremea este schimbatoare si este posibil ca peste cateva clipe sa obtii cadrul mult asteptat!
Voicu Sorin Andrei: În trecut am făcut câteva trăznăi și m-am aventurat în locuri și prin condiții meteo nu tocmai ok. Lecția…nu-ți încerca norocul cu mama natură. Niciodată n-o să mai plec fără echipament…sper.
Paulian Prajitura: Cred ca daca nu ai avut parte de situatii dificile pe teren nu faci serios fotografie de peisaj. Practic in fotografia de peisaj vremea rea face fotografiile bune. Sau ceva de genul asta. Am avut parte de vant, ploi torentiale, trasee scketchy, stat in white-out pe munte de pomana, etc
Am o poveste si incerc sa fiu extrem de scurt. Am fost in Dolomiti si in ultima seara planuisem sa urcam cu telecabina la Seceda, sa fotografiem apusul si apoi sa coboram pe jos de pe munte pe intuneric. Odata ajunsi sus – nu se vedea nimic. Absolut nimic. Era asa ceata de nu vedeam la 2m in fata ochilor. Ne-am adapostit la o cafenea, langa telecabina. Afara incepuse sa si ploua. Era din ce in ce mai oribil. Doamna de la cafenea a venit sa ne anunte ca urma sa coboare ultima telecabina. Am zis ca da – stim – sa coboare telecabina ca noi ramanem. Doamna a zis sa ramanem linistiti daca vrem, dar ea coboara cu telecabina asa ca vom ramane afara in ploaie. Aici a fost o lupta atat interioara dar si cu ceilalti din grup – ramanem in frig vant si ploaie si riscam sa ne intoarcem si fara poze si pe ploaie noaptea sau coboram acum… Am ramas. Exact inainte de apus s-a curatat un pic atmosfera si norii care ne inconjurau si am facut o fotografie memorabila. S-a oprit si ploaia, totul a fost perfect. Si in plus am si o poveste frumoasa de spus 🙂
Dar nu iese intotdeauna asa. Cu alta ocazie eram in Fagaras si dupa 2 zile de ploaie intr-o dupa -amiaza parea ca vor fi gauri in nori si va iesi soarele. Deja aveam in minte minunatiile de fotografii ce vor iesi. Am convins grupul cu care eram sa urcam rapid pe un varf si acolo am dat de cele mai naspa conditii pe care le-am avut pe munte vreodata. Abia am reusit sa coboram in siguranta – bineinteles – pe intuneric si pe ploaie….
Ce e de invatat din toate astea – ca mult mai important este sa fii la locul potrivit in momentul potrivit, si in siguranta. Si pentru asta ai nevoie de echipament potrivit pentru situatia in care esti. Nu echipament foto. Celalalt tip de echipament. Haine, bocanci, trusa de prim ajutor, etc. Va aduceti aminte ca spuneam ca spatiul din rucsac este important? E musai sa ai la tine tot ce crezi ca vei avea nevoie pentru a putea fi in stare sa rezisti sa faci fotografiile pe care ti le doresti. Pentru ca daca te ploua si nu ai haine de ploaie – vei pleca acasa. Daca iti e frig – vei pleca acasa. Daca nu ai ghete ok – nu vei ajunge unde vrei, etc. Daca e iarna si zapada si stii ca iti va fi frig la picioare – nici nu incepi hike-ul.
Gyozo Baghiu: Îmi amintesc că eram în Grecia, în vacanță. Era prima vacanță în afara tarii în care mi-am luat echipamentul foto, la început de drum, plin de entuziasm și poate puțină inconștiență. Planul era să surprind apusul, cu un far în port ca subiect, și multe pietre mari pe mal, pe care le-am folosit ca linii conducătoare către subiect.(greu de explicat dar sunt sigur ca unii dintre voi ati vazut fotografia)
În timp ce eram cocoțat la 3-4 metri deasupra mării, pe acele pietre, am alunecat. Doar o minune a făcut să nu cad în apă cu tot cu rucsacul în spate. Din acel moment, am învățat să evaluez mult mai bine riscurile și să nu mă aventurez atunci când pericolele sunt prea mari.
Florin Todoran: Da, clar că am avut parte și de situații neplăcute. Fie m-am udat de la rouă din cap pană în picioare, can dam urcat intr -o primavară pe dealul din spatele casei din Biertan , fie risc de ingheț la picioare și maîni la temeparaturi foarte scazute, dar efortul meu a fost mereu răsplătit cu momente de vis in teren
Dora Trusca: Imi amintesc cu drag si cu zambetul pe buze in aceste momente, dar atunci la vremea respectiva am fost cuprinsa de panica. De un 1 Decembrie am urcat o gasca mai mare de fotografi si prieteni, pe Rarau, la un rasarit, fiecare dupa puterile lui. Noapte, zapada, frig, rucsacul greu, infofolita in haine si cu vitejie inainte. Dupa 50 de pasi m-am oprit blocata in zapada pana la genunchi, dezavantajul celor mici de inaltime si de neputina de a inainta, in acele momente am zis ca din acel loc nu ma mai misc, nici sa urc, nici sa cobor, panica. Si atunci a aparut din intuneric mana unui Urias salvator, Adrian Dan, care efectiv m-a tras dupa el tot urcusul, astfel reusind sa fiu alaturi de ceilalti la un rasarit memorabil pe muntele Rarau. De atunci incerc sa nu mai indes atatea in rucsac, cu gand “dar daca imi trebuie?”, vremea petrecuta pe coclauri dovedindu-mi ca ma pot descurca si cu minimul necesar si mai ales sa avem rabdare unii cu altii si sa ne ajutam in momente critice.
Adriana Ceausescu: Da, vreme schimbătoare, drumuri blocate sau echipament umed. Lecția: fii mereu pregătit. Verific vremea, iau haine potrivite și protecții pentru gear. Țin cont de natură, nu forțez trasee aiurea.
Imi place sa merg organizat, nu plec niciodata singura. E fain sa calatoresti cu prieteni care imparatsesc aceeasi pasiune.
Levi Bagy: Situații dificile nu am întâlnit în drumețiile mele, poate frigul din unele dimineți de iarnă, când ajungeam sus pe munte, și acolo temperaturile erau -17, sau -22 grade, și mai era și vânt . Mereu am încercat să verific condițiile meteo din zonele unde urma să merg, și dacă arăta vreme necorespunzătoare, renunțam. Au fost și cazuri, când aplicațiile meteo indicau vreme bună, și ajungând la locul dorit, era exact invers. Important e să fi perseverent, să nu renunți la visul tău de a avea cadrele dorite din anumite locuri.
- Ce sfat ai da cuiva care abia începe și se simte copleșit de partea tehnică? Cum ar trebui să înceapă concret?
Jeno Major: He hee,… fără să țină cont de partea tehnică! Eu așa am făcut și fac și acum. Nu contest că partea tehnică are rolul ei, însă dacă cunoști regulile de bază, ești capabil să faci o expunere corectă atunci te poți concentra mai bine pe compoziție și pe partea artistică a fotografiei. Dacă stau să mă găndesc ce rotițe să învărt , ce butoane să apăs pierd momentul ,pierd esența…. Ceața dispare, ciobanul cu oile se duce, pasărea zboară, pierd esența lucrului pentru care sunt acolo. Nu m-a interesat niciodată partea tehnică, sunt un atehnic să zic așa, spiriul meu este unul artistic.
Gabriela Vochescu:Curs.Youtube-ul este plin de informatie ,dar daca nu inveti totul cronologic te afunzi si mai rau in nestiinta si te descurajezi.Ca alfabetul: degeaba inveti litera “Z”daca nu incepi cu litera “A”.Si nu in ultimul rand,manualul aparatului foto.O spun,desi nici eu nu l-am parcurs in intregime…
Eliezer Tatar:La peisaj nu atat aparatura (partea tehnica) este importanta, cat momentul potrivit si lumina.
Sfatul meu este urmatorul: Iesiti in natura! (de acasa nu o sa stii daca lumina si momentul visat a fost sau l-ai pierdut)
Voicu Sorin Andrei: Pentru cineva care se simte copleșit…învață sau lăsă-te. Dacă te copleșește și devine un impediment, înseamnă că ai pierdut lupta. Dacă iubești fotografia și gândul tău este doar la rezultate și cadre minunate, restul sunt detalii…dragostea și pasiunea te învață.
Paulian Prajitura: Sfatul meu este sa faca un pas inapoi si sa isi dea seama ca partea tehnica este partea cea mai usoara de fapt :). Cel putin la fotografia de peisaj. Sunt atat de multe resurse online pentru a trece cu bine peste aceasta prima etapa incat singura greutate este sa stii cum sa navigi printre ele si sa nu te pierzi in oceanul de informatii.
Un curs foto poate fi extrem de bun pentru cei ce nu sunt suficient de rabdatori sau de auto-didacti incat sa isi structureze singuri ceea ce gasesc online. Evident – este important sa aiba acces sau propriul aparat pentru a putea pune in practica ceea ce invata. In timp real. Adica nu studiezi o luna si apoi iesi o zi la fotografiat, nu asa merge treaba.
Apoi dupa ce iti cunosti aparatul si stii setarile principale – la ce folosesc. cand trebuie si de ce sa umblii la ele – incepe efectiv partea interesanta si frumoasa. Compozitia, lumina, cunoasterea locurilor, scoutingul, ceva cunostinte despre vreme, editarea imaginilor astfel incat sa reprezinte ce ai simtit tu cand ai apasat declansatorul – cucerirea acestor lucruri iti vor aduce cu adevarat satisfactii si te fac sa devii ceea ce se numeste fotograf de peisaj.
Ii mai sfatuiesc sa nu isi investeasca toti banii in aparatura si sa faca poze doar in parc. Lumea e frumoasa si merita vazuta si fotografiata. Poate sunt subiectiv aici pentru ca eu origanizez si ture foto, dar experienta din teren si posibilitatea de a te afla intre oameni cu aceeasi pasiune ca a ta va fi intotdeauna benefica.
Gyozo Baghiu: Partea tehnica la inceput nu este foarte importanta, sau nu este atat de importanta pe cum ar crede unii, un aparat bun nu garanteaza o fotografie buna si megapixelii nu aduc fericirea, sa spun asa . Recomandarea mea este sa inceapa cun aparat si un obiectiv si pe parcursul dezvoltarii stilului de fotografiere isi va da seama de ce are nevoie. Ah ….. si sa nu uit, neaparat un trepied, eu nu concep fotografia de peisaj fara trepied.
Florin Todoran: Cei care încep , să iasă mult cu colegii care sunt mai avansati , de la care au multe de invatat, așa cum și eu am învațat de prietenii de pe Conac și nu numai.Să se documente si sa citeasca carti despre fotografie si tehnica , să urmărească tutoriale și de ce nu să participe la cursuri de perfectionare .
Dora Trusca: Principiile de baza in fotografie ISO, timp de expunere, diafragama, balansul de alb si compozitia se invata relativ repede din punct de vedere teoretic, iar tehnica de ultima generatie ajuta mult in usurinta folosirii unui aparat foto. Nu fac recomandari, dar din experienta pot sa spun ca aparatul foto trebuie sa fie de nelipsit din rucsac zilnic si exersat fotografii de orice fel, iar mai apoi descarcate si studiate pe ecran mare, invatat ce e bine si ce e mai putin bine, sau ce e frumos sau mai putin frumos. Astfel pe zi ce trece aparatul devine o prelungire a ta in incercarea de a relata frumusetea peisajelor lumii in contextul lipsei tot mai acute a timpului petrecut visand cu ochii deschisi in inima unei paduri sau pe o coama de deal, la marginea unui lac sau pe un varf de munte, de-a lungul unui firicel de apa sau o cascada, boabe de roua pe panze de paianjeni, ceturi prin livezi.
Adriana Ceausescu: Să nu se streseze cu totul din prima. Să înceapă simplu: ISO 100, f/8, trepied. Să experimenteze cu lumina, să iasă la apus sau răsărit. Să tragă RAW și să analizeze imaginile acasă. Totul vine cu practică.
Levi Bagy: Am observat că cei care sunt la început de drum, au tendința să folosească aparatul pe modul automat, le este frică să folosească setările manuale. Sfatul meu este să studieze puțin , să cunoască în primul rând aparatul pe care îl dețin, să se familiarizeze cu butoanele și cu setările acestuia, apoi să urmărească tutoriale legate de aparat și setări pe internet, iar după aceea, ieșit pe teren și exersat până iese rezultatul dorit. Mulți cred la început că fotografia iasă direct din aparat așa cum o vezi postată pe internet, dar pentru forma finală este nevoie și de puțină ajustare pe PC.
- Care este fotografia ta de peisaj preferată din portofoliul tău și ce poveste se află în spatele ei?
Jeno Major: Am multe fotografii care îmi plac, multe povești, fiecare fotografie are povestea ei ,nu am una preferată, dar pot spune povestea uneia pe care am făcut-o la începuturile mele într-ale fotografiei. Povestea e mai lungă, dar încerc să sintetizez. Într-un Aprilie acum 8-9 ani mă aflam în Toscana pentru a surprinde peisajul specific zonei în verdele crud al primăverii. Prognoza meteo de acasă nu s-a potrivit deloc cu ceea ce am găsit la fața locului. În loc de soare și ceață am dat de ploaie și cer înnorat. Am sperat ca timpul să se repare însă nu s-a întamplat acest lucru,a doua zi la fel, a treia zi la fel, dacă nu ploua cerul era acoperit de nori, nu era nici o lumină propice pentru fotografie.Însă speranța moare ultima nu-i așa? A trecut o săptămână și eu n-am reușit să fac o fotografie! Deja începeam să-mi fac gânduri pentru că nici șederea mea acolo nu putea fi până la nesfârșit, trebuia să mă întorc la serviciu. In a 9-a zi ….. bum! Cineva, cel de sus bănuiesc, a ridicat plapuma de nori și a lăsat să se întrevadă o rază de lumină. Pff, eram în sevraj, mă precipitam să nu pierd clipa. În acel moment fotografiam o casă specific toscană cu chiparoșii de rigoare din dotare, când deodată văd în spatele ei la vreo 150 de m un copac uscat ,care era foarte fotogenic și care era învăluit în mult visata ceață! Am schimbat repede obiectivele, am pus un teleobiectiv cu focală mai mare ( Sigma 150-600,de care vorbeam mai sus) și am făcut cadrul. Totul a durat în jur de 30 de secunde, apoi ceața nu a mai fost la fel,s-a dispersat, și lumina încet încet a dispărut. Dar nu mai conta, cadrul mult așteptat a fost făcut. 9 zile de agonie pentru 30 de secunde de extaz! M-am și întors acasă după aceea.
P.S- Cadrul a fost publicat apoi de către Național Geographic
Gabriela Vochescu: Rasarit peste Ieud.Dimineata devreme,urcus anevoios,am ajuns cu greu pe varful dealului.Dar sus,cand a rasarit soarele,poveste!M-am asezat sa traiesc momentul.Si apoi l-am imortalizat.Iubesc lumina calda a rasaritului si, oricat de greu mi-ar fi ,ma trezesc mereu dimineata cu speranta ca ceva magic se va intampla.
“Magia pe care o cauti in viata ta sta in lucrurile pe care eviti sa le faci.”
Eliezer Tatar: Ma gandesc acum la multe imagini faine surprinse in natura, dar la Fundatura Ponorului, cand intr-o dimineata ploioasa am ajuns acolo si nu parea ca avem sanse de lumina buna, la insistenta unor conasi, dupa vreo 2 ceasuri, natura ne-a oferit un spectacol rar intalnit, inca odata avand confirmarea ca rabdarea este necesara unui pozar de peisaj.
Voicu Sorin Andrei: Am multe fotografii preferate, însă ultima este una făcută în Zakopane, în compania unei persoane foarte dragi mie. Povestea din spatele ei o să v-o spun la o bere și-un foc de tabără
Paulian Prajitura: Nu e o intrebare usoara. Am o imagine in minte si chiar daca nu cred ca e cea mai buna a mea, clar imi voi aduce aminte de ea intotdeauna.
Eram in 2019, doar ce ma convinsese Raluca – sotia mea – sa imi deschid un canal de YouTube. Eu sunt un introvertit de felul meu si de asta depasirea acestui obstacol mental va ramane mereu alaturi de mine.
Eram in Poiana Marului, un sat din judetul Brasov. Vazusem un singur set de fotografii de acolo, ceva generic, dealuri, case, culori, am zis ca merita vizitat atat pentru plimbari cu bicicleta cat si pentru fotografii. Si sa mai schimb zona Sirnea, Moieciu de Sus – unde tot fusesem in ultimii ani.
Ajuns acolo am constatat ca orice scouting as face – o sa dureze ceva pana gasesc un loc fain. Eram complet lipsit de repere si satul era inconjurat de dealuri inalte. Am vazut plimbandu-ma cu bicicleta prin comuna ca din unele locuri de pe dealuri se vedea Piatra Craiului, dar view-ul era blocat de o culme mai inalta. Am studiat harta si am gasit o modalitate de a ajunge acolo. Asa ca urmatoarea zi am mers la plimbare pe acea culme inalta. Tot cu bicicletele. A fost groaznica urcarea, dar dupa ce am ajuns am gasit si un loc de unde se vedea ok-ish Piatra Craiului. Nu spectaculos. Dar se vedea. Am continuat plimbarea pe culme si din departare venea o furtuna spre noi. La un moment dat fratele meu – care e si meteorologul si ghidul nostru in astfel de calatorii – ne-a anuntat ca trebuie sa scurtam plimbarea din motive de furtuna si sa coboram pe o poteca gasita de el pe harta. Am zis ok- dar hai sa mai ridic un pic drona sa vad in jur ce mai e. Am ridicat drona si la 50-100m mai in fata drumul facea o curba interesanta pe culme. Era si o casuta pe acolo, arata interesant. Am decis ca acolo voi veni la fotografii, nu mai eram interesat de Piatra Craiului. Apoi am inceput coborarea odata cu primii stropi de ploaie. Ploaia s-a transformat super-rapid intr-o ploaie torentiala de nu mai vedeam nimic in fata, deja se scurgeau mici torente pe poteca. Dar nu ploaia era problema noastra principala, ci fulgerele ce erau din ce in ce mai aproape de noi. Pana la urma am coborat si am ajuns in siguranta jos in sat printre sure si case lovite de fulgere si cuprinse de flacari.
Peste 2 zile abia mi-am facut curaj sa incerc sa urc cu masina pana sus pe culme si acolo am vazut si de la sol acest loc care e rupt parca dintr-o poveste dar si dintr-o lectie de compozitie in acelasi timp.
Pe canalul meu de YouTube gasiti atat un clip cu povestea acestei fotografii spusa la cald, cat si un clip despre editarea ei de la zero pana la final.
Instagram: @paulian.ro
Youtube: https://www.youtube.com/@PaulianPrajitura
Gyozo Baghiu: Mi-e foarte greu să aleg doar o fotografie, pentru că sunt multe care îmi plac și fiecare are o poveste în spate. Totuși, pentru interviu, mă voi rezuma la una.
Eram la Jupiter, într-o escapadă de weekend, invitat de niște prieteni de familie. În timp ce mă plimbam pe plajă, am observat o structură de pietre mari și mi-am dat seama că aș putea realiza o fotografie interesantă cu acea piatră. De fiecare dată când privesc această fotografie, simt acea liniște și relaxare pe care le-am trăit în momentul în care am realizat-o.
Anul următor am revenit acolo, dar din păcate pietrele nu mai erau.
Florin Todoran: O fotografie preferată deși îmi este foarte greu să aleg, este cea din Dumești din 2017, din prima tură cu George Alexandru, 2-5 Iulie dacă nu greșesc. Cu o seară înainte de a fotografia răsăritul a plouat spectaculos iar dimineața atmosfera a fost una superbă pentru fotografia de peisaj. Pe langă multe glume și zâmbete am umplut și cardul, în cele 2 zile cât am stat în zona.De atunci Dumeștiul reprezintă unul dintre cele mai dragi locuri mie atât din punct de vedere fotografic cât și prin prisma oamenilor dragi pe care i-am cunoscut acolo în sat și prietenii care mi am facut de-a lungul timpului.Vă salut cu drag pe toți și vă îmbrățișez cu drag! Sănătate multă tuturor și lumină bună!
Dora Trusca: Inca nu am realizat-o dar sper sa am acest noroc. Totusi, pot alege un moment unic in Fundatura Ponorului din 29.10.2022, cand impreuna cu un grup de trei prieteni am vrut sa prindem rasaritul in celebra vale arhaica, “Palma lui Dumnezeu”, denumita asa datorita frumusetii sale. Intradevar atunci Dumnezeu ne-a pus mana pe cap, dupa un rasarit ratat din cauza cetii dense, umede si reci, dupa inca doua ore de ascultat linistea in negura ceturilor, eram gata gata sa renuntam si sa plecam, dar hai sa mai stam inca un pic, cand… o raza de soare a strapuns ceata si in decurs de 10 minute toata atmosfera s-a schimbat intr-o batalie a valatucilor de ceata ce se zvarcoleau sub ploaia sagetatile solare. Bineinteles lumina calda si puternica a soarelui a invins si linistea de data aceasta calda si binefacatoare, s-a instaurat dea lungul vaii. Atunci aveam cu mine un Canon 850D cu un obiectiv de 50mm fix, de un an jumatate fotografiam in formula aceasta si eram obisnuita cu el si ce poate, nici la insistentele prietenilor nu am vrut sa schimb obiectivul, chiar si asa cadrele au iesit memorabile. Norocul sau sansa sau destinul au si ele un rol major pe langa toate celelalte cunostinte tehnice si artistice, totul e sa nu-l ratezi din cauza lipsei unui card, a unei baterii, defectiuni tehnice si multe alte piedici.
Adriana Ceausescu: Nu am o singura fotografie de peisaj preferata, am mai multe de-a lungul anilor de care ma leaga amintiri si mai ales trairi.
Din toate calatoriile mele in lumea asta au rezultat multe fotografii pe care le iubesc.
Citeva dintre ele au fost medaliate si recunoscute in concursuri interantionale de fotografie sau au fost publicate in diverse reviste si cataloage, altele sunt obscure dar cu o incarcatura emotionala si povesti personale in spate.
Toate, dar absolut toate aceste fotografii au povesti si emotii legate de oamenii cu care am calatorit. Unii m-au incarcat pozitiv cu bucurie si placere, fara sa astepte nimic in schimb, altii m-au iritat si mi-au indus stari incompatibile cu creativitatea.
Acoperisul lumii este una din fotografiile mele preferate, este realizata in Bucovina, in muntii Rarau. Mersesem o noapte intrega cu trenul, eram flamanda, obosita, inghetata, Batea un vant teribil cand am urcat pe munte care viscolea zapada, soarele ameninta sa nu iasa dintre nori in acea dimineata. Vremea parea sa nu tina cu noi, eram abatuta, fara speranta de cadre reusite.
In cateva minute totul s-a schimbat ca prin magie, viscolul s-a potolit, soarele a aparut din patura de nori, de undeva dintr-o masina cineva a pus muzica si a scos un termos cu cafea fierbinte. 5 minute cred ca durat totul pana sa se ascunda soarele din nou. Au fost de vis. Si deajuns.
Acoperisul lumii este reminderul meu sa nu renunt, sa nu pierd speranta. Intotdeauna viscolul se potoleste si soarele rasare.
Levi Bagy: Greu, foarte greu să aleg fotografia preferată, dar am o fotografie care a participat recent și la un concurs, este vorba de cea realizată într-o dimineață de ianuarie foarte friguroasă.
Povestea fotografiei:
Munții Apuseni mereu m-au fascinat prin peisajele frumoase pe care le oferă indiferent de anotimp, și aici sunt locuri care sunt cu adevărat magice iarna. Buscat este unul din locurile acestea, unde am realizat cele mai frumoase fotografii cu peisaje hibernale, cu multă zăpadă, și ceață misterioasă. Zona Buscat – Muntele Băișorii, este destul de accesibilă , și fiind o destinație apropiată de locul unde stau , în fiecare iarnă fac mai mult vizite aici pentru e realiza peisaje de iarnă. Urmărind condițiile meteo, după prima zăpadă care se așterne peste brazii de pe crestele vârfurilor montane, mă și pregătesc de drum. Așa a fost și în ziua când am realizat această fotografie, am pornit la drum într-o dimineață de ianuarie, la ora 5, și am ajuns în parcarea pârtiei de schi înainte de 7. Cu echipamentul în spate, și împreună cu partenerii de drumeție, pe un frig de -17 grade, am pornit spre vârful Buscat, și am ajuns sus exact când cerul se colora în galben, vestind răsăritul, iar din vale se ridica o ceață , care ușor-ușor se ridica și a creat o atmosferă superbă. A fost momentul în care am realizat o serie de fotografii cu aceste clipe magice, cu ceața colorată de razele soarelui ce tocmai răsărea. Nu a mai contat oboseala de la urcuș, sau frigul pătrunzător din vârful muntelui, priveliștea care era în fața ochilor a compensat tot efortul, iar adrenalina ne-a cuprins și ne-a încălzit .
Am continuat să capturez multe alte momente frumoase în acea dimineață, iar fotografiile realizate sunt postate pe pagina mea de facebook : Levi Bagy photography.
Multumim frumos pentru timpul acordat si va dorim lumina buna si sa ne rasfatati si de acum inainte cu fotografii exceptionale!
Un articol de: Bajan Sorin