Fotografia wildlife nu este doar despre a face poze cu animale. Este o călătorie captivantă care îmbină pasiunea pentru natură cu arta vizuală. Te invită să devii un observator atent al lumii sălbatice, să anticipezi comportamente, să te bucuri de frumusețea nealterată a faunei și să imortalizezi momente unice și adesea efemere.
Imaginează-ți că te afli în mijlocul unei păduri liniștite, așteptând cu răbdare apariția unei specii rare de păsări. Sau poate ești pe o savană vastă, urmărind mișcările grațioase ale unei familii de lei. Fiecare cadru devine o poveste, o fereastră către viața intimă a animalelor în habitatul lor natural.
Fotografia wildlife te provoacă să înveți despre comportamentul animalelor, despre ecosisteme și despre importanța conservării. Necesită răbdare, perseverență și un respect profund pentru natură. Dar recompensele sunt pe măsură: imagini care inspiră, educă și ne conectează la frumusețea și fragilitatea lumii în care trăim.
Pentru mulți pasionați, fotografia wildlife este mai mult decât un hobby – este o modalitate de a se conecta cu natura la un nivel profund, de a documenta minunile ei și de a împărtăși aceste povești cu ceilalți. Fie că ești un începător curios sau un fotograf experimentat care dorește să exploreze acest gen, lumea fotografiei wildlife îți oferă nenumărate oportunități de a învăța, de a crește și de a crea imagini memorabile.
În acest articol, vom explora experiențele și sfaturile a cinci fotografi wildlife cu experiență, oferindu-ți perspective valoroase pentru a-ți începe sau a-ți îmbunătăți călătoria în acest domeniu captivant. Pregătește-te să descoperi secretele surprinderii magiei naturii prin obiectivul camerei tale!
- Care a fost momentul sau experiența care v-a inspirat să vă dedicați fotografiei wildlife și ce v-a captivat cel mai mult la acest gen?
Ciprian Hiticas: Nu a fost un singur moment, ci mai degrabă o chemare tăcută care s-a făcut auzită în timp, în liniștea dintre bătăile inimii și foșnetul frunzelor. Cred că m-a cucerit ideea de a fi martorul nevăzut al vieții care pulsează dincolo de ziduri, departe de graba omenirii.Prima dată când am stat nemișcat într-un colț de natură și am privit cum o pasăre își împletește zborul cu vântul, am simțit o conexiune profundă. Ca și cum, pentru o clipă, nu mai era nevoie de cuvinte. Doar lumină, formă și viață. La fotografia wildlife m-a captivat exact asta: dansul sincer al lumii sălbatice, neînduplecat de reguli sau aparențe. Totul e real, instinctiv, poetic. Iar eu, cu aparatul în mână, nu fac decât să ascult și să traduc în imagini ce îmi șoptește natura.
Ionut Ropota: Fiind relativ aproape de gradina botanica, observam des pasari si asa a aparut si dorinta de a le fotografia.
Lazar Constantin: Dupa 2 ani de fotografie in studio am decis ca, acesl gen de fotografie nu este pentru mine,asa ca am lasat studioul pentru colegi mei si eu am plecat pe coclaurile pe care am copilarit
Iocsa Robert: Eram intr-o zi de primavara la plimbare cu bicicleta la putina distanta in afara orasului, aveam aparatul la mine si dintr-o data vad cum iese o caprioara din padure si sta se uita fix la mine. Acela a fost momentul in care s-a trezit ceva in mine si am explorat mai mult fotografia de wildlife si am inceput sa ma regasesc in ea.
Giorgota Alexandru: Drumul spre fotografia de wildlife l-am început cu un Nikon D7500,la o plimbare prin Parcul Nicolae Romanescu din Craiova,moment în care am zărit o rața comună (Mallard) pe lac. În aceea secundă,am dorit să imortalizez momentul cu ea,ceva în interior cerea să fie exteriorizat. Cu toate ca a fost o poză mediocră,ca în orice început de drum,neavând nicio idee despre ce înseamnă fotografia de wildlife,am văzut o frumusețe aparte pe care mi-am dorit să o surprind.
- Care considerați că este cea mai mare provocare pentru un începător în fotografia wildlife și cum ați depășit-o voi la început?
Ciprian Hiticas: Cred că cea mai mare provocare pentru un începător în fotografia wildlife este învățarea răbdării — acea tăcere activă, în care stai ore în șir fără garanția că vei surprinde ceva. Trăim într-o lume în care totul trebuie să se întâmple repede, dar natura nu cunoaște graba. Ea îți cere să încetinești, să observi, să asculți. La început, îmi imaginam că voi pleca la fiecare tură cu cardurile pline de cadre spectaculoase. Dar am învățat, uneori cu frustrare, că frumusețea apare rar, pe neașteptate, și doar dacă știi s-o respecți. Am depășit momentul acela când am schimbat perspectiva: n-am mai privit fotografia ca pe o vânătoare de imagini, ci ca pe o formă de meditație. Uneori mă întorc cu o singură fotografie, alteori cu niciuna, dar de fiecare dată mă întorc cu ceva mai valoros — o stare, o revelație, o emoție.
Ionut Ropota: E greu de spus, provocarile sunt mai multe. Cred ca pentru un incepator e greu sa mentina subiectul in cadru si sa focalizeze cum trebuie.
Lazar Constantin: Cum sa gasesti animalele,cum sa le abordezi pe fiecare dupa specie,ce obiective sa folosesti…Eu am inceput prin a ma documenta despre acest stil de fotografie
Iocsa Robert: Cea mai mare provicare este rabdarea, imica imi amintesc la inceput cum eram super entuziasmat si speriam toate pasarile de pe balta. In timp am invatat ca este foarte important sa ai rabdare si sa nu grabesti lucrurile. Mergi des in acelasi loc sa se obisnuoasca pasarile si animalele cu tine, stai camuflat, asteapta, ai rabdare si cunard cadrele “de vis” o sa iti apara pe camera.
Giorgota Alexandru: Cea mai mare provocare este să înveți să “respiri în tandem “ cu natura și cu viețuitoarele acesteia. Iti doresti cu ardoare să prinzi cât mai multe cadre intime/spectaculoase,fapt care nu te ajuta de niciun fel,deoarece natura nu asa funcționează ,totul se desfășoară cu calm și când trebuie și cum trebuie.Insa,pe parcurs, fotografia de wildlife te învăța ce înseamnă răbdarea,ca mai presus de toate trebuie formată o conexiune între tine și mediu,între tine și aparat.
- Care sunt primele trei sfaturi esențiale pe care le-ați oferi unui pasionat care abia începe să exploreze fotografia wildlife?
Ciprian Hiticas: Pentru cineva aflat la început de drum în fotografia wildlife, dar cu un buget limitat, aș recomanda un aparat cu senzor APS-C, cum e Nikon Z50. De ce? Pentru că senzorul crop îți oferă un „boost” natural la distanța focală — un 300mm devine echivalentul unui 450mm, ceea ce e aur curat când subiectul tău are pene, blană și chef să stea departe. La capitolul obiective, Nikon 70-300mm (VR, varianta AF-P) e un tele ușor, decent optic și foarte prietenos cu bugetul. Dacă apare ocazia unui Nikon 200-500mm f/5.6 second-hand, merită fiecare ban, e un obiectiv legendar pentru wildlife entry-level. Un accesoriu pe care îl consider esențial? Un monopied. E mult mai flexibil decât un trepied și îți salvează spatele în turele lungi. Și da, o simplă plasă de camuflaj poate să îți aducă mai aproape subiectele decât orice obiectiv scump. La final, echipamentul te ajută, dar ceea ce contează cu adevărat e să înveți să vezi — și să ai răbdarea să aștepți.
Ionut Ropota: Un fotograf de wildlife intai trebuie sa invete bazele fotografiei. sa invete folosirea aparatului, sa iasa cat mai mult pe teren si sa invete din propriile greseli
Lazar Constantin: In primul rand sa iubeasca si sa respecte natura,perseverenta si multa rabdare.Nu ai prins nimic astazi nu dispera ,mai incearca si maine ,si poimaine
Iocsa Robert: Cum ziceam si mai sus, rabdare, documenteaza-te despre specia pe care vrei sa o fotografiezi si fi cat mai silentios.
Giorgota Alexandru: Ca un sfat pentru oricine care incepe fotografia in aceasta directie ar fi: bucura-te de moment, de liniste, conecteaza-te cu natura si ai rabdare,pentru ca in wildlife nu noi controlam scene-ul/ animalele ci ele au controlul si trebuie sa fim dispusi sa cedam puterea lor.
Fii autentic, nu incerca sa copiezi pe nimeni, exprima prin fotografia ta ceea ce ai simtit in acel moment.
Unul din cele mai importante sfaturi tehnice, eye level photography, in wildlife cel mai important lucru este sa te pozitionezi la nivelul animalului pentru a putea sa simti, sa vezi, sa imparti acelasi mediu si view cu animalul.
- (Tehnică): Ce echipament (cameră, obiective) recomandați unui începător cu un buget limitat și de ce? Există vreun accesoriu indispensabil pe care l-ați recomanda?
Ciprian Hiticas: Pentru cineva aflat la început de drum în fotografia wildlife, dar cu un buget limitat, aș recomanda un aparat cu senzor APS-C, cum e Nikon Z50. De ce? Pentru că senzorul crop îți oferă un „boost” natural la distanța focală — un 300mm devine echivalentul unui 450mm, ceea ce e aur curat când subiectul tău are pene, blană și chef să stea departe.
La capitolul obiective, Nikon 70-300mm (VR, varianta AF-P) e un tele ușor, decent optic și foarte prietenos cu bugetul. Dacă apare ocazia unui Nikon 200-500mm f/5.6 second-hand, merită fiecare ban, e un obiectiv legendar pentru wildlife entry-level.
Un accesoriu pe care îl consider esențial? Un monopied. E mult mai flexibil decât un trepied și îți salvează spatele în turele lungi. Și da, o simplă plasă de camuflaj poate să îți aducă mai aproape subiectele decât orice obiectiv scump. La final, echipamentul te ajută, dar ceea ce contează cu adevărat e să înveți să vezi — și să ai răbdarea să aștepți.
Ionut Ropota: Pentru un buget limitat recomand un DSLR Nikon sau Canon si obiectivul Tamron 150-600mm G2 sau Sigma 150-600mm ( din ce stiu eu Tamron-ul e mai rapid la focalizare )
Lazar Constantin: Camere foto rapide,Dslr sau mirrorles,obiective musai peste 400 mm daca sunt si luminoase este si mai bine Nu va fie frica de ISO mare ,decat o fotografie neclara ,mai bine una cu zgomot…Camuflajul ar trebui sa fie un accesoriu ne lipsit .Eu am inceput cu unCanon RP si un Sigma 150-500mm dupa putin timp am vazut ca nu am destula viteza Cps 5/s asa ca am trecut la EOS R7 15 Cps/s +Obiectiv RF 200-800mm am trecut de la fullframe la crop …Dar am castigat viteza si o distanta focala mult mai mare
Iocsa Robert: Ca si echipament recomand un DSLR secondhand si un obiectiv tot second cu o focala mai mare de 200mm. Eu de exemplu am inceput cu un Canon 250D + 55-250mm. Dar asta nu este neaparat o regula… am fotografiat wildlife si cu obiective wide…dar recomandat si necesar e sa detii un obiectiv tele. Ca si accesoriu fara care nu plec la fotografiat wildlife este un spray paralizant pentru ursi, chiar daca in Timis nu sunt ursi , te poate salva de la eventualul atac al unui mistret.
Giorgota Alexandru: Eu personal am inceput am inceput cu un Nikon D7500 si cu obiectiv kit, dupa care am cumparat primul obiectiv in directia specifica de wildlife un Sigma 150-600. Inainte sa incepi sa investeti bani in camera si obiective,este important sa vezi daca este ceva ce iti aduce fericire.
Din punctul meu de vedere pentru wildlife ai nevoie de 3 accesori: un trepied,un costum de camuflaj si un strap pentru camera.
Trepiedul este un game changer imens, pentru ca iti ofera posibilitatea de a sta mult mai usor cu orele fixat intr-o singura pozitie (chestie care daca nu ai trepied poate sa fie chinuitoare)
Strap pentru a te deplasa mai usor cu aparatura, dupa cateva ore de plimbat,fie pe campie,fie deal sau munte,echipamentul devine din ce in ce mai greu, acesta iti va usura viata foarte mult.
Costumul de camuflaj te va ajuta enorm pentru a putea sa te apropi de subiect, dar bineinteles cu miscari lente si fara zgomot.
- (Compoziție și estetică): Cum abordați compoziția în fotografia wildlife pentru a crea imagini impactante și ce elemente urmăriți în mod special (lumină, fundal etc.)?
Ciprian Hiticas: Pentru mine, compoziția în fotografia wildlife nu e doar despre reguli, ci despre simțire. E despre a găsi echilibrul dintre haosul natural și un cadru care vorbește vizual. Înainte de a apăsa declanșatorul, îmi iau timp să privesc, să simt spațiul. Încerc să anticipez mișcările subiectului și să îl așez într-un context care spune o poveste — nu doar să „arate bine”.
Lumina e primul lucru pe care îl urmăresc. O lumină moale, de dimineață sau de seară, poate transforma o scenă banală într-una cinematografică. Mă joc mult cu siluetele, backlight-ul, umbrele lungi sau reflexiile — sunt detalii care adaugă emoție, mister, atmosferă.
Fundalul e și el esențial. Încerc mereu să obțin separare bună între subiect și fundal, fie prin profunzimea de câmp, fie alegând unghiuri care curăță cadrul. Uneori, doar un pas la stânga sau la dreapta face diferența dintre un cadru plat și unul cu profunzime și respirație.
În esență, caut compoziția care nu doar surprinde un animal, ci surprinde un moment viu — acel ceva care rămâne cu tine chiar și după ce ai închis fotografia.
Ionut Ropota: Am grija la cele 3 aspecte fundamentale : subiect, fundal, lumina. Apoi mai avem compozitia si viziunea fotografului. In momentul cand ma uit prin ocular , ma uit nu numai la subiect ci si la fundal si cum cade lumina pe subiect.Ajustez setarile in concordanta cu ce vad prin ocular, in cateva secunde. Daca fundalul nu imi place il modific prin schimbarea punctului de statie sau unghiului de fotorgafiere. Daca e vorba de stat la panda pe balta, imi aleg un loc, de stat camuflat, in care sa am fundal ok si lumina sa cada frumos pe subiect.
Trag in mod manual cu Auto-iso , mi se pare cel mai facil. Am grija sa nu supraexpun cadrul, in general trag cu -1Ev dar in functie de lumina si ca sa nu “ard” albul compensez negativ expunerea in concordanta.
E mult de discutat aici, se pot scrie pagini intregi doar despre fundal si lumina
Lazar Constantin: De obicei urrmaresc lumina
Iocsa Robert: Important este sa ai lumina buna, recomand fotografia de wildlife dimineata devreme si seara inainte de apus. Ca si compozitie urmaresc sa respect regulile de compozitie (linni directoare, regula treimiilor, etc.)
Giorgota Alexandru: Din punct de vedere al lumini,ar trebui evitata lumina aspra a zilei, cand soarele este sus,deasupra noastra, si este puternic ;nu va oferi nici o atmosfera/ dinamica subiectului. Incearca sa prinzi golden hour-ul de dimineata sau de seara ,atunci cand animalele sunt fie “amortite” sau se pregatesc de culcare. Lumina calda, blanda adauga o valoare cadrului si subiectului.
In momentul in care compunem un cadru trebuie sa avem grija la cateva lucruri esentiale: incadrarea subiectului, compozitia, lumina si overall feeling-ul/mesajul pe care vrem sa il transmitem. Subiectul trebuie sa fie izolat bine de fundal, trebuie sa avem o compozitie curata sau care sa puna in valoare subiecul nostru (de exemplu cand facem unui subiect in padure). Pentru pasarile care le avem la eye level putem sa ne folosim de ce ne ofera natura si sa incercam sa o incadram intr-o rama naturala formata fie din crengile din jurul ei,fie frunzele pomilor,etc.
- (Comportamentul animalelor): Cum vă pregătiți pentru a fotografia un anumit tip de faună sălbatică? Ce studii sau observații faceți pentru a anticipa comportamentul animalelor?
Ciprian Hiticas: Pregătirea pentru fotografierea faunei sălbatice începe de obicei cu multă răbdare și observare atentă. Înainte de a ieși pe teren, îmi place să mă informez cât mai mult despre specia pe care vreau să o fotografiez. Citesc despre comportamentele și rutinele lor, despre locurile și momentele în care sunt cel mai activi. De exemplu, animalele pot fi mai active dimineața devreme sau seara, așa că trebuie să știi când să fii acolo pentru a prinde momentele cheie.
Pe teren, observ mult mai mult decât fotografia în sine. Vreau să înțeleg cum interacționează animalele între ele, care sunt semnalele lor de pericol sau curiozitate, ce le atrage sau ce le poate speria. E vorba despre a învăța să le citesc comportamentele fără a le deranja.
Aceste studii și observații, deși aparent simple, sunt cele care îți dau un avantaj atunci când vine vorba de a surprinde un comportament rar sau o interacțiune specială. Și, uneori, nu e nevoie decât de câteva secunde de liniște și de „a fi acolo” pentru a surprinde acea imagine care îți rămâne în memorie.
Ionut Ropota: In timp incepi sa le inveti comportamentul si stim care pasari sau animale sunt mai sperioase, le invatam obiceiurile si locruile unde pot fi gasite…astfel ca unele pasari ca rapitorii pot fi trase usor din masina, altele camuflat sau altele pot fi surprinse si la pas.
Lazar Constantin: Pentru pasari incerc sa le observ unde cuibaresc ,daca reusesti acest lucru ai sanse mari sa scoti fotografii faine ,,obiceiul lor de hranire perioadele .Camuflajul este etapa urmatoare,apoi panda in liniste
Iocsa Robert: In prinicipal nici un animal salbatic nu ar trebui sa atace omul daca nu este provocat. M-am documentat de fiecare animal in parte si regula de baza este sa nu fugi. In eventualul unui atac trebuie sa faci multa galagie si sa dai senzatia ca vrei tu sa ataci. Si ca sa anticipez un moment, de obicei studiez animalul in mediul lui natural, ii studiez rutina ca sa stiu cand si ce face, mereu am avut succes.
Giorgota Alexandru: Planificarea unei iesiri este foarte importanta,deoarece asa minimizezi greselile si ai o sansa de a surprinde un moment intim si inedit al subictului. De exemplu,daca vrem sa surprindem o caprioara,ar trebui sa cunoastem faptul ca acestea mamifere sunt destul de timide,care se sperie usor,fapt pentru care miscarea trebuie sa fie deosebit de silentioasa,un alt aspect foarte important sunt conditiile meteo(vant) si ora(dimineata si seara).
O alta modalitate care ma ajuta,indirect,este sa ma uit si la experientele altor fotografi de wildlife,pe YouTube ,cu scopul de a vedea cum se apropie/ cum reactioneaza anumite specii de animale la oameni, sa studiez comportamentul lor prin ochii altuia pentru a incerca sa maximizez sansele de a putea sa ma apropii si de a scoate un cadru.
- (Etică și conservare): Cât de important este etica în fotografia wildlife și cum vă asigurați că prezența voastră nu afectează subiecții? Aveți vreun sfat pentru începători în această privință?
Ciprian Hiticas: Etica este esențială în fotografia wildlife, nu doar pentru a păstra integritatea imaginii, ci și pentru a proteja animalele și habitatul lor. Fotografia trebuie să fie o formă de respect, nu o invazie. Prezența noastră nu ar trebui să altereze comportamentele naturale ale animalelor sau să le pună în pericol. De aceea, înainte de orice, trebuie să fiu conștient de impactul pe care îl pot avea asupra mediului și a subiecților pe care îi fotografiez.Pentru a mă asigura că prezența mea nu afectează animalele, mă străduiesc să fiu cât mai discret și să respect distanțele de siguranță. Încerc să nu deranjez zonele de hrană, de adăpost sau de cuibărit și prefer să mă adaptez la ritmul lor, nu invers. De asemenea, evit să folosesc blițuri sau echipamente care ar putea crea disconfort. Pentru începători, sfatul meu este să pună mai întâi accent pe observarea și înțelegerea comportamentului animalelor. Înainte de a fotografia, petreceți timp doar observându-le, fără să interveniți. Fiți răbdători și evitați să căutați cele mai „spectaculoase” cadre, ci cele care arată viața lor naturală. De asemenea, este important să educați publicul, să împărtășiți nu doar imagini, ci și mesaje despre conservarea speciilor și protejarea habitatelor lor.
Ionut Ropota: E bine sa fim minim invazivi in natura, fie ca e vorba de animale , fie ca e vorba de flori, copaci etc…Ne apropiem usor de animale/pasari, cel mai bine e fotografiatul sub camuflaj ca sa nu se sperie,
Lazar Constantin: Natura si animalele salbatice trebuie tratate cu respect ,niciodata nu hartuim animalele ,tinem o distanta cat mai confortabila fata de ele ,de acea recommend obiective cat mai mari -800mm-1200mm
Iocsa Robert: Mereu ma asigur ca nu deranjez cuibul si nu am contact cu puii. Anumite animale daca simt miros de om in jurul puiilor o sa ii abandoneze. Observ de la distanta si incerc sa nu le deranjez “tabieturile”.
Giorgota Alexandru: Noi suntem acolo sa observam natura, sa o surprindem in naturaletea ei, cel mai important ,si,nu doar din perspectiva etica,este sa nu deranjam natura.
De ce conteaza asta? Din multiple motive dar voi specifica 2, tu ca fotograf de wildlife esti un ambasador pentru acele animale si trebuie sa le tratezi cu respect fara a interveni in viata lor chiar daca asta inseamna ca in acel moment nu poti obtine fotografia pe care ti-o doresti.
Al doilea motiv este ca daca tu azi ii deranjezi cuibul/ locul in care mananca/ se odihneste/ ,de obicei, alta data cand vei mai vrea sa suprinzi un cadru cu acel animal s-ar putea sa nu mai fie acolo pentru ca din dorinta de a te apropia sau sa obtii un anumit cadru s-a speriat si e posibil sa plece,nemaiavand posibilitatea de a mai suprinde un alt cadru.
- (Răbdare și perseverență): Fotografia wildlife necesită multă răbdare. Puteți împărtăși o experiență în care perseverența v-a adus o fotografie memorabilă?
Ciprian Hiticas: Unul dintre momentele care mi-au rămas în minte a fost o sesiune în care am avut ocazia să fotografiez un cerb curios, în lumina serii. Era pe o pajiște deschisă, iar atmosfera era calmă, cu razele soarelui filtrându-se printre crengile copacilor din apropiere. Cerbul stătea nemișcat, cu capul ridicat, iar privirea lui, intensă și atentă, părea că mă caută. Se uita direct la mine, fără teamă, ca și cum dorea să înțeleagă cine sunt și ce fac acolo.În acele momente, totul părea să se oprească în jurul nostru. Lumina caldă a serii adăuga o aură aproape magică acelei scene, iar eu am știut că trebuie să fiu răbdător și să respect acea liniște perfectă. După câteva secunde de priviri încrucișate, cerbul și-a continuat drumul, iar eu am reușit să surprind acea clipă unică.
Această fotografie nu ar fi fost posibilă fără răbdare și fără acea conexiune subtilă cu natura. A fost un moment în care am înțeles că nu e vorba doar de a captura o imagine, ci de a fi în prezent și de a respecta complet animalul și mediul său.
Ionut Ropota: In vara lui 2024, dupa ce am stat ceva timp sub camuflaj, deodata in fata mea, pe apa, au venit in zbor egrete mari, lopatari, starci…”la pescuit” apa era destul de mica si un banc de pesti probabil a venit in zona in care eram eu. A fost o zi superba.
Lazar Constantin: De 4 ani urmaresc Pescarasul albastru ,iarna vara ,toamna,pe ploaie ,pe minus gradea …anul 2024 a venit momentul sa fiu rasplatit pentru perseverenta mea .Am reusit o serie foarte buna cu Pescarasul si Broscoiul
Iocsa Robert: In 2023 m-am mutat la sat si am inceput sa explorez campurile din jur. Visam mereu la o poza de tablou cu o caprioara si am inceput sa caut. Gasisem un loc unde era o familie de 10-12 indivizi, am mers de multe ori in acelasi loc pana le-am invatat comportamentul. Ele stateam aproximativ in acelasi loc la aceiasi ora. Asa ca m-am dus, m-am pozitionat la locul potrivit si momentul mult asteptat a apartu la nici 10 secunde de la aparitia mea acolo. Dar asta dupa mai bine de un an jumatate de incercari.
Giorgota Alexandru: Am o fotografie care pentru mine are o insemnatate foarte mare, un cormoran mic pe care l-am vizitat toata iarna, avand cu el sute de cadre la diferite distante/actiuni,dar dupa aproximativ 3-4 saptamani de vizite regulate intr-o dimineata , a decis sa vina aproape de mine(aproximativ 25-30m) sa se uite la mine cateva secunde si dupa aceea sa inceapa sa fuga pe apa si sa isi ia zborul, moment suprins intr-un cadru care are un loc special in amintirile mele/suflet.
- (Editare): Cât de mult editați fotografiile wildlife și care sunt aspectele cheie pe care le urmăriți în procesul de post-procesare? Există greșeli comune pe care începătorii ar trebui să le evite?
Ciprian Hiticas: Cât de mult editați fotografiile wildlife și care sunt aspectele cheie pe care le urmăriți în procesul de post-procesare? Există greșeli comune pe care începătorii ar trebui să le evite?
În fotografia wildlife, post-procesarea este o parte importantă a procesului, dar întotdeauna păstrez un echilibru între editare și fidelitatea față de realitatea capturată. Personal, nu aplic modificări dramatice, deoarece vreau ca imaginea finală să reflecte cât mai fidel ceea ce am văzut și simțit în momentul respectiv. Totuși, sunt câteva aspecte cheie pe care le urmăresc în editare:
Lumina și expunerea – Ajustez lumina pentru a aduce în prim-plan detalii care, poate, nu erau vizibile din cauza unui contrast prea mare sau a unei expuneri greșite. De exemplu, umbrirea poate ascunde detalii importante în blana unui animal sau în fundal.
Detaliile fine – Uneori, trebuie să îmbunătățesc claritatea pentru a scoate în evidență textura pielii sau a blănii animalului, fără a face imaginea să pară nenaturală. Îmi place să folosesc un accent ușor pe detalii pentru a da o senzație de autenticitate.
Corectarea culorilor – În funcție de condițiile de lumină, culoarea poate varia semnificativ, așa că încerc să ajustez nuanțele pentru a reda culorile cât mai naturale. De exemplu, am grijă să nu las tonuri prea reci sau prea calde care să afecteze atmosfera scenei.
Fundalul – În multe cazuri, fundalul joacă un rol esențial în a pune animalul în valoare, dar uneori poate distrage atenția. În aceste situații, pot estompa ușor fundalul pentru a păstra subiectul principal în prim-plan.
Cât despre greșelile comune pe care începătorii le fac, cred că una dintre cele mai frecvente este supra-saturarea culorilor. Deși poate părea tentant să facem culorile mai vii, uneori acest lucru poate face fotografia să pară prea artificială și poate elimina subtilitățile naturale ale scenei. De asemenea, tăierea excesivă a detaliilor în umbră sau iluminare poate face ca imaginea să piardă din naturalețe, iar un alt aspect important este neglijarea detaliilor mici, care pot adăuga o dimensiune specială fotografiei, cum ar fi picăturile de apă pe blana unui animal sau frunzele pe care acesta le atinge.
În general, scopul meu în post-procesare este să îmbunătățesc imaginea fără a o transforma, păstrând autenticitatea și natura acelei scene.
Ionut Ropota: In general fotografiile de wildlife le editez minim invaziv, nu modific radical cadrul si nici fundalul. Atat ca scot elementele ce distrag atentia, daca sunt (resturi de crengi de pe marginea cadrului de ex.). Editez cadrul de lumina , contrast, denoise , incerc sa introduce o atmosfera in cadru .
Lazar Constantin: De obicei reglez fotografiile in laboratorul digita,luminozitate-culoare -crop ,Avand in vedera ca trag in format RAW
Iocsa Robert: Incerc sa editez cat mai putin, fara sa modific culoarea cadrului original. Mai scot cate o creanga nedorita, cate un fir de iarba. Dar cadrul ramane in mare parte original.
Giorgota Alexandru: Procesarea fiecare fotografie este diferita in functie de ce vrei sa subliniez, o emotie, o interactiune sau pur si simplu un moment. Personal incerc sa tin 80% din cadru natural dar cu un mic adaos personal in functie de ce m-a facut sa simt acel cadru, sa subliniez o emotie traita in acel moment si pentru a scoate in evidenta subiectul in interactiunea lui fie cu mediul fie cu un alt subiect.
Cele mai comune greseli facute sunt overcrop-ul, incadrarea gresita a subiectului si editarea excesiva.
In momentul in care noi facem over-crop din dorinta de a sublinia subiectul,putem reduce dinamica cadrului, scadem calitatea imaginii, trebuie sa facem un balans intre subiect si mediul inconjurator, de tinut minte ca mediul inconjurator de multe ori aduce un plus de valoare fotografiei.
Incadrarea subiectului este un subiect destul de discutabil, multi merg foarte mult pe regula treimilor ceea ce nu este gresit, dar depinde de viziunea fiecarui fotograf si de ce anume doreste sa scoata in evidenta. Fie ca incadram in treime, fie central, partea inferioara a cadrului, etc, trebuie sa lasam loc de respiro pentru subiect.
Editarea excesiva cred ca este cea mai des intalnita greseala pentru incepatori, trebuie un balans intre realitate si viziune, daca doresti sa faci wildlife dar intr-un mod abstract (ala este un alt subiect), dar daca vrei wildlife cu o mica tenta artistica nu trebuie exagerat de la realitate.
- (Învățare continuă): Cum continuați să învățați și să vă îmbunătățiți abilitățile în fotografia wildlife? Există resurse (cărți, site-uri, alți fotografi) pe care le recomandați?
Ciprian Hiticas: Fotografia wildlife este un domeniu care nu încetează niciodată să te învețe ceva nou. Pentru mine, procesul de învățare continuă este esențial, iar asta include atât învățarea din experiențele proprii, cât și din surse externe. În fiecare expediție fotografică, învăț mai multe despre comportamentele animalelor, cum să gestionez lumina naturală, și cum să captez momentele unice care definesc acea specie.
Printre metodele prin care îmi îmbunătățesc abilitățile, îmi place să mă uit la munca altor fotografi wildlife care mă inspiră, precum și să citesc cărți și resurse online. Câteva dintre sursele care îmi oferă o perspectivă valoroasă includ:
Cărți – Există multe lucrări excelente care mă ajută să înțeleg mai bine tehnica și filosofia din spatele fotografiei wildlife. „The Art of Wildlife Photography” de Art Wolfe este una dintre preferatele mele, deoarece îmbină tehnicile de fotografie cu un mesaj profund despre protejarea naturii. De asemenea, „Wildlife Photographer of the Year” oferă o colecție anuală de imagini impresionante, care sunt excelente pentru a învăța despre compoziție și subiectele din natură.
Website-uri și bloguri – Urmăresc site-uri precum 500px, Flickr, sau National Geographic Your Shot, care sunt pline de imagini uimitoare și articole despre tehnici. De asemenea, îmi place să citesc bloguri de specialitate, cum ar fi Nature TTL și Photography Life, care oferă tutoriale și recenzii de echipamente.
Social media – Instagram și YouTube sunt locuri excelente pentru a învăța din munca altor fotografi. Urmăresc fotografi de renume în domeniu, precum Nick Brandt, Joel Sartore, și Frans Lanting, pentru a înțelege mai bine cum își construiesc poveștile vizuale.
În plus, una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-am învățat este experimentarea constantă. Chiar dacă am dobândit o mulțime de cunoștințe tehnice, învăț în fiecare zi cum să mă adaptez la condițiile unice din natură și cum să rămân deschis să învăț de la fiecare fotografie realizată.
Ionut Ropota: Din fire sunt autodidact, in afara de canalele uzuale de invatare, carti, youtube…etc, invat din propriile greseli sau din greselile vazute la alti colegi fotorgafi. Trebuie multa practica…eu consider fotografia de wildlife un mod de viata…greu de atins acest mod de viata de mine, serviciu , familie…doar in weekend ai timp sa iesi la fotografiat.
Lazar Constantin: De obicei invat din greselile mele ,mai urmares tutorial pe youtube, Dar cea mai buna sursa de invatare este exersatul ,iesiti la fotografiat ori de cate ori aveti timp si ocazia .Perseverenta si practica in teren ne formeaza sa fim mai buni ,si sa avem rezultate cat mai bune .Va doresc lumina buna tuturor cu respect LAZAR CONSTANTIN.
Iocsa Robert: Ma perfectionez prin practica. Dar cea mai buna resurea pe care o avem momentan este YouTube, sunt o gramada de fotografi de wildlive care te invata tot ce trebuie sa sti pas cu pas.
Giorgota Alexandru: Fotografia de wildlife pentru mine este un continuu proces de invatare, de la a invata comportamentul animalelor pe care vreau sa le fotografiez pana la tehnici si modul in sine de a ma comporta in jurul lor.
Cand este vorba despre animale ,in sine, ma ajut foarte mult cu SOR, si cu documentare despre specii de animale pe Youtube.
Abordarea fiecarui fotograf este oarecum diferita dar similara in acelas timp, cred ca toti fotografi de wildlife au un respect si o apreciere pentru natura. Personal din fotografii din Romania cu care rezonez cel mai mult din punct de vedere a abordarii fata de natura este Adi Dedu.
Un articol de: Bajan Sorin