R : Un conaș simpatic și mereu pus pe glume. Cred ca așa ești perceput . Dar, de fapt, cine ești în viața reală ?
RA : Bună ziua dragii mei. Nici nu știu ce să vă zic, cu ce să încep… M-am născut în frumosul orășel Târgu Secuiesc, din întamplare, gălățean pana pe la 28 de ani când m-am mutat in capitală, actualmente bântui prin Anglia. Înalt nu-s, frumos am fost , ochii au fost albaștri spre violet da’ mi-au trecut.
R : Tu ai ales fotografia sau fotografia te-a ales pe tine ?
RA : Să fiu sincer cred că fotografia m-a ales pe mine. Aveam un aparat dslr pe care mi l-am cumpărat că mi-a placut cum arăta și avea butoane multe, nu că aș fi știut ce știe să facă. Muuult timp a stat pe celebrul “auto” și la cât de “des” îl foloseam s-a dus și acumulatorul la un moment dat.
R : Care a fost primul tău aparat de fotografiat?
RA : Primul meu aparat foto a fost un Sony DSC-W30 pe care mi l-am luat cu ocazia intrării in UE și am fost la Viena și Praga . Cu acea ocazie am făcut 7 poze mari și late și un video. Menționez că incă îl am și e functional.
R : Ce gen de fotografie preferi ?
RA : Pff…greu de zis. Cam toate genurile , în ultima vreme chiar și cele alb negru.
R : Cum ai descoperit Conacul Fotografilor ?
RA : Conacul l-am descoperit “din cauza” bunului prieten Marius Dimian. Tot îmi apărea în timeline că posta fotografii și l-am rugat să mă adauge și pe mine cumva. V-am urmărit din umbra o perioadă până m-am hotărât să încep să postez. Cu acea ocazie am descoperit ca 99% din pozele făcute până în momentul acela sunt praf, dar datorită vouă conașilor am mai redus undeva la 98%..
R : Ai vreun fotograf pe care îl urmărești în mod special, vreu idol în fotografie ?
RA : N-am un fotograf anume pe care îl urmăresc și nici idoli. Îi admir mult pe cei care , scuzați-mi franceza, fac din turkish delight, bici. Pe cei care nu dețin aparate performante, dar scot niște fotografii de rămâi mut stiind cu ce sunt făcute. Pe cei care sacrifică timp, bani, familie și colindă pe coclauri să fotografieze .
R : Care a fost cea mai Frumoasă fotografie pe care ai văzut-o până acum ?
RA : Fotografii frumoase am văzut multe, n-aș putea sa zic una anume căci le-aș nedreptăți pe celelalte . Impresionat pot să zic că am fost de fotografiile făcute de Aurel Constantin Păduraru la Cernobâl . Povestea acelor fotografii chiar te fac să cazi pe gânduri rău de tot.
R : Dar cea mai Frumoasă fotografie pe care ai făcut – o tu ?
RA : Hmm…zic eu că am vreo 5-6 mai reușite așa, dar cred că cea făcută la apus cu cei doi bătrâni pe banca pe deja celebrul “deal din spatele casei” s-ar încadra la cea mai reusita
R : Deja știm că te-ai întâlnit cu mulți membri ai grupului nostru. Povestește-ne o întâmplare comică de la o astfel de întâlnire.
RA : Sincer întâmplări haioase nu țin minte să fi fost, doar am râs cu lacrimi pe la biblioteca din Biertan. Poate vă prind odată la o întâlnire aniversară și vă povestesc, căci în scris n-are farmec .
R : Dar o întâmplare….mai puțin comică ? Ceva ce v-a speriat , ce v-a pus puțin pe jar ?
RA : De astea n-am trăit încă . Cică ar fi fost niște mistreți printre noi la Biertan da’ citisem multi în seara aia , am tras la stele până la 4 dimineață și eu personal n-am auzit nimic.
R : Dacă ai fi un fotograf specializat pe portrete, pe cine ți-ai dori foarte mult să fotografiezi ?
RA : Pe Gioconda .
R : Și dacă ai fi un fotograf specializat pe fotografia tip reportaj, ce moment marcant al istoriei ți-ar fi plăcut să îl fi fotografiat ?
RA : Debarcarea din Normandia , Iunie 1944.
R : Să încheiem cu un gand pentru cititori.
RA : Multă sănăte , inspirație și lumină bună și nu în ultimul rând vă mulțumesc că existați și mă acceptați printre voi și că îmi faceți zilele frumoase cu fotografiile voastre
