Endre Róbert Német-Deák este genul de fotograf care știe că frumusețea unui peisaj nu se lasă prinsă oricum. Ea cere pași domoli, drumuri călcate cu respect și un simț al răbdării pe care doar experiența îl poate șlefui. Premiat cu locul II la categoria Fotografie de Peisaj, Endre ne arată, prin fiecare cadru, cât de mult cântărește omul care stă în spatele aparatului. L-am invitat la un dialog în care vorbește despre bucuriile, provocările și lecțiile naturii, așa cum le-a trăit el.
Cum ai pășit în lumea fotografiei de peisaj? A existat cineva sau ceva care te-a îndrumat spre acest gen?
ERND: Nu pot spune că m-a îndrumat cineva în mod direct – mai degrabă fotografia de peisaj m-a găsit pe mine. Am început să fotografiez în 2017, la început era ca o formă de relaxare după orele de serviciu, iar cu timpul această activitate s-a transformat într-o pasiune prin care încerc să arăt oamenilor frumusețea naturii care ne înconjoară. Pe parcurs am cunoscut mulți fotografi care, fiecare în felul lui, m-au ajutat cu sfaturi și observații binevenite, mai ales că eu am învățat totul autodidact. Dacă este, să menționez pe cineva totuși acela ar fii Florin Todoran, un „conac” de la care chiar de la început am primit primele îndrumări și explicații despre „cum” și „de ce”.
Ce te atrage cel mai mult la peisaj? Culorile, liniștea, provocarea tehnică?
ERND: Cred că mă atrage cel mai mult liniștea și culorile naturii – în special nuanțele toamnei. Așa cum spuneam și anterior, ceea ce a început ca o simplă activitate de relaxare s-a transformat într-o pasiune prin care încerc să arăt oamenilor cât de spectaculoasă este natura care ne înconjoară, dacă o privești cu atenție.
“Pescarul intre mare si zori zilei”
“Rasaritul in flacari peste apele marii”
Pentru fotografia câștigătoare, cum ai ajuns la momentul și locul potrivit? Ai planificat mult sau a fost o descoperire din mers?
ERND: Cunoșteam deja locul – mai fusesem de câteva ori pe malul Oltului, situat între localitățile Glâmboaca și Porumbacu de Jos, județul Sibiu, într-o zonă cunoscută sub numele de „Mini Delta Porumbacu de Jos”. Fotografia a fost realizată în compania câtorva prieteni fotografi și da, ieșirea a fost planificată dinainte, însă condițiile meteo au rămas o necunoscută până în ultimul moment. În acea dimineață am avut norocul să întâlnim o ceață densă, iar pentru câteva minute insula respectivă s-a „arătat” din ceață ca o apariție, dezvăluindu-se spectaculos. Atunci am reușit să surprind cadrul exact așa cum l-am perceput și trăit acolo.
Care sunt elementele la care ești cel mai atent atunci când compui un cadru de peisaj?
ERND: Când compun un cadru de peisaj, acord o atenție deosebită, în primul rând, luminii – încerc să surprind modul în care aceasta iluminează subiectele și creează atmosfera. Apoi, încerc să găsesc cea mai bună compoziție, să includ detaliile și texturile din prim-plan și să mențin echilibrul între planuri. În final, încerc să transmit emoția și senzația pe care am trăit-o acolo, astfel încât privitorul să simtă ceea ce am simțit și eu sau să retrăiască o emoție pe care a avut-o anterior.
“Imbratisarea lui octombrie”
“Magia culorilor”
Ai vreun obicei al tău înainte de plecările în natură? Un mic ritual, o pregătire anume?
ERND: Înainte de fiecare ieșire în natură îmi verific bine echipamentul — rucsacul, accesoriile și bateriile să fie încărcate. De-a lungul timpului am învățat însă că cel mai important ‘ritual’ este să nu mă agăț prea mult de o singură idee. Îmi planific turele, dar rămân deschis la surprize și oportunități. Natura îți arată uneori lucruri pe care nu le poți anticipa, iar dacă ești prea rigid, riști să le ratezi.”
“Apus de soare & Frumusete ascunsa”
Ce greutăți ai întâlnit pe teren de-a lungul timpului? Fie vreme capricioasă, fie acces dificil — cum le-ai gestionat?
ERND: Cu vremea este ca și la ruletă. În general, planific ieșirile și folosesc câteva aplicații meteo pentru a anticipa condițiile, dar există mereu o parte imprevizibilă. Pe traseele mai dificile, cele care cer și condiție fizică, încerc să fiu precaut și să nu-mi depășesc limitele. Totuși, cele mai mari provocări pentru mine nu sunt legate de vreme sau de teren, ci de întâlnirile cu câinii de la stâne. Din păcate, de multe ori nu sunt dresați corespunzător și pot reacționa agresiv când mă apropii prea mult — uneori fiind necesar pentru compoziția pe care o am în minte. Ca măsură de prevenție, încerc să rețin zonele unde i-am întâlnit, mă informez din timp despre prezența lor și, dacă este posibil, evit acele trasee.
“Doua suflete pe pragul atingerii”
“El si Ea”
Există un moment al zilei pe care îl preferi pentru fotografiat? Sau ești dintre cei care caută oportunitatea oriunde apare?
ERND: Da, cu siguranță. Prefer diminețile foarte devreme – ideal chiar înainte de răsărit și puțin după, când lumina este mai blândă, atmosfera mai calmă și ceața încă poate fi prezentă. De obicei, aceste ieșiri le planific la sfârșit de săptămână, dimineața devreme, când familia încă doarme, și mă întorc până când toată lumea se trezește. La fel și seara, înainte și imediat după apus, până când ora albastră se stinge treptat și se lasă întunericul. Cel mai frumos moment este cu aproximativ 40–45 de minute înainte de răsărit, când cerul se colorează într-un roșu-portocaliu, chiar violet, este foarte spectaculos.
În general, în aceste momente găsesc cele mai bune lumini pentru peisaj.
Ce echipament consideri indispensabil pentru un fotograf de peisaj? Și ce ai adăuga ca „truc personal”?
ERND: Ca și echipament… cred că niciun fotograf nu simte vreodată că are „tot ce îi trebuie”. Totuși, câteva elemente sunt indispensabile. În primul rând, aparatul – chiar dacă se spune des că nu echipamentul contează, totuși într-o anumită măsură contează. Pentru peisaj este un avantaj real să ai o cameră cu o gamă dinamică mare, un trepied solid care să susțină echipamentul în orice condiții și, bineînțeles, obiective potrivite situației. Ca și sfat pentru cei aflați la început de drum, aș sublinia un lucru important: nu căutați aparatul sau obiectivul „perfect”, bun la toate – pentru că nu există! Și eu am căutat mult până am înțeles că cel mai bun este cel pe care îl ai și pe care îl folosești conștient.
“Turma de vite la rasarit”
Cât despre „trucul personal”, în timpul liber studiez lucrările mai multor fotografi – de regulă de peisaj, dar nu numai. Încerc să înțeleg de ce o imagine funcționează, care este logica și emoția din spate. Cred că observația și analiza acestor creații mă ajută foarte mult.
“Raza de soare & Linistea evlavie a pajisti”
Cum ai primit vestea că ai câștigat locul II? Ce a însemnat pentru tine recunoașterea?
ERND: Când am aflat că am câștigat locul II, am simțit o bucurie sinceră și o plăcută surpriză. Fotografia este, înainte de toate, pasiune pentru mine, iar această recunoaștere a însemnat foarte mult. M-a motivat, mi-a confirmat drumul și mi-a dat încredere să continui să caut lumina, atmosfera și acele momente care mă inspiră. A fost un sentiment deosebit să știu că ceea ce văd și simt eu în natură a rezonat și cu alții.
“Brandusa de primavara”
“Speranta”
Cum vezi dezvoltarea comunității foto din România? Ce te bucură și ce crezi că ar merita îmbunătățit?
ERND: Îmi doresc foarte mult să văd o colaborare necondiționată între fotografi, atât între cei pasionați de peisaj, cât și între diferitele comunități fotografice din România. Avem mulți fotografi foarte buni, însă ceea ce observ — sau cel puțin așa simt — este că aceste comunități rareori se intersectează cu adevărat. Iar inițiativa La Conacul Fotografiilor este un pas foarte binevenit în direcția aceasta.
“Labirint & Nostalgia razelor de toamna”
La ce proiecte sau destinații visezi în viitorul apropiat? Unde te va duce următorul răsărit sau apus?
ERND: Am câteva locații din țară pe care vreau să le fotografiez în viitorul apropiat. Din fericire, România are o mulțime de locuri spectaculoase, așa că inspirația nu lipsește niciodată.
Iar dacă vorbim despre visuri, pentru mine destinația supremă ar fi Mongolia. Mă atrag vastitatea, liniștea și autenticitatea acelor peisaje. Sper ca, într-o zi, următorul meu răsărit sau apus să mă găsească acolo.
“Intalnirea Entilor”
“Harghita-Madars”
Un gand pentru cititorii nostri?
ERND: Fotografia înseamnă să vezi frumusețea în detalii și să ai răbdare să o prinzi. Uneori cele mai frumoase cadre apar acolo unde nici nu te aștepți.
“Pazitorii tacuti ai muntilor”
Multumim frumos pentru timpul acordat!
Un articol de: Bajan Sorin