Tema concursului a fost ilustrarea unui text despre un fotograf care își construiește imaginile prin calcul, folosind lumina, compoziția și comportamentul uman ca elemente ale cadrului. Fotografiile participante dezvoltă această perspectivă printr-un parcurs care urmărește organizarea, transformarea și deschiderea imaginii.
“Fotografia în alb și negru l-a făcut, însă, foarte cunoscut. Era calcul exact. Orașul îi oferea orice cadru își dorea. În compozițiile sale oamenii se recunoșteau și îi erau recunoscători. Era considerat un mare artist, un poet al fotografiei stradale. Nu avea, de fapt, nici un fel de sensibilitate artistică. Dar știa cum să obțină orice efect emoțional. Calculele sale se bazau pe cărți de optică, psihologie și de istoria artei. Stătea cu orele la muzee, cu o pânză albă pe șevalet, ca și cum ar fi copiat tablourile. Le descompunea de fapt, căuta efectele de lumină și geometria formelor. Își fixa apoi tema cadrului și o realiza pe îndelete. Instantaneele sale, care se vindeau foarte bine, erau regizate până la ultimul detaliu.” Ciprian Apetrei, „Fotografia albastra”, din volumul „Cel de la geam”, editura Eikon, 2022.
” Ciprian Apetrei, Fotografia albastra, din volumul Cel de la geam”
Castigatorul concursului este… Anisoara Ploesteanu!
Castigatorul a fost ales chiar de autorul cartii Ciprian Apetrei
Participanții au lucrat în interiorul acestei perspective și au explorat-o în direcții diferite. Seria care rezultă urmărește felul în care privirea organizează lumea și felul în care această organizare se transformă pe parcurs
La început, orașul are stabilitate. Liniile sunt clare, volumele se susțin, spațiul își definește direcțiile. Scările coboară în ritm egal, arcadele repetă aceeași măsură, ferestrele marchează distanțe.
Privirea înaintează sigur. Fiecare imagine are o formă completă.
Spațiul începe să se transforme. Se adună în jurul unor puncte, se curbează, se lasă atras de o prezență. Orașul devine materie de lucru.
Lumina modelează suprafețele, umbrele se lungesc și modifică raporturile. Cadrele păstrează urmele acestor intervenții.
Oamenii apar în aceste structuri și le continuă. Se înscriu în direcțiile deja stabilite, le prelungesc sau le opresc.Un corp marchează o distanță. Un pas fixează un raport. O privire deschide un spațiu.
Imaginea îi include și îi menține în echilibru cu locul.
Imaginile încep să se adune unele în altele. Un pictor în fața unei lucrări, un gest reluat, o formă recunoscută. Suprafețele păstrează urmele altor imagini.
Se simte timpul acumulat. Atenția revine asupra acelorași raporturi și le fixează.
Apare o deplasare. Direcțiile se deschid, ritmul devine mai larg. Lumina cade lateral, umbrele se întind peste suprafețe și ating alte prezențe. Imaginea păstrează desfășurarea și o lasă să continue.
Scena își vede de drumul ei.
Spațiile se deschid. Liniile însoțesc. Volumul se retrage, iar prezența devine mai rară. Privirea rămâne mai mult, urmărind echilibrul dintre formă și liniște.
Imaginea ajunge la esențial. Prezența și spațiul din jurul ei sunt suficiente.
Cadrul păstrează ceea ce a fost întâlnit și îl lasă să continue.
Participanti:
Alexe Paul & Anisoara Ploesteanu
Carmen Watkins
Claudia Koblicica & Corina Tatar
Dan Radmann
Ela Ionescu & Gabriel Tuchendrea
Genovel Butnaru & Marilena Petrescu
Nicu Tanase
Mihaela Conon & Oana Elena Guran
Alexandra Senchea & Alexe Paul
Andrea Oana Radu & Anisoara Ploesteanu
Bella Vita & Ben Lariu
Claudia Koblicica & Dana Roman
Denisa Deni & Doru Sava
Ela Ionescu & Marilena Petrescu
Mihaela Conon & Ramona Ciuchendea
Victoria Morgovan
Sorin Piciu Bajan & Todoran Florin
Tamara Dubb & Todoran Florin
Alexandra Senchea & Corina Tatar
Ana Ana & Radu Suciu
Un articol de: Bajan Sorin