Intr-o lume dominată de verdele pădurii și albastrul cerului, există o pată vie de curcubeu ce străbate văzduhul cu o grație inconfundabilă — prigoria (Merops apiaster), poate cea mai exotică dintre păsările României.
Foto: Ionut Ropota
O apariție efemeră, dar spectaculoasă, prigoria își face simțită prezența la noi doar câteva luni pe an. Vine din Africa, călătorind mii de kilometri în zboruri elegante, ca o pană purtată de vânt, și se oprește prin luncile râurilor, pe malurile nisipoase și prin dealurile însorite ale sudului și estului țării. Acolo unde pământul se lasă modelat de apă și timp, își sapă galeriile în maluri abrupte, construindu-și cuibul cu migală.
Foto: Alin Bicaș
Foto: Burlacu Lush
Foto: ID Sorin
Este o pasăre a luminii, dependentă de soare și de căldură, de florile înmiresmate și de roiurile de insecte care dansează în aerul verii. Prigoria se hrănește cu albine, viespi și libelule, pe care le prinde în zbor cu o precizie uimitoare. Uneori, o poți zări stând nemișcată pe o creangă, cu privirea atentă, apoi lansându-se într-un salt aerian, ca o săgeată colorată.
Foto: Creanga Neculai
Foto: Dan Durmast
Foto: Hardulea Marius
Nu e ușor de fotografiat — e suspicioasă, iute și mereu în mișcare. Dar cei răbdători sunt răsplătiți cu imagini de vis: zboruri în pereche, scene de hrănire, momente tandre în lumină caldă de apus. Fotografiile pe care le prezentăm în această pagină sunt rezultatul pasiunii și perseverenței unor oameni care, asemeni prigoriei, iubesc libertatea, culoarea și frumusețea neîntreruptă a naturii.
Foto: Daniel Coman
Foto: Doru Groza
Foto: Elena Tudorică
În fiecare an, prigoriile ne învață o lecție despre frumusețea trecătoare și despre miracolul călătoriilor. Iar când pleacă, odată cu începutul toamnei, lasă în urma lor o dâră de culoare în sufletele noastre. Știm că se vor întoarce, ghidate de soare, instinct și chemarea veșnică a locurilor natale.
Foto: Popa Sergiu-Daniel
Foto: Sorin Piciu Bajan
Foto: Sorin Tudorică
Foto: Olivia Nica
Până atunci, le păstrăm în imagini și în inimă — ca un elogiu adus libertății zburătoare.
Un articol de: Bajan Sorin