Legenda Stanjenelului

Dragii mei, astazi ne vom amuza impreuna, citind legenda unei flori deosebite, ce are 2 nume 🙂

A fost odata ca niciodata un baietel timid, care prefera sa stea in gradina, ascuns de privirile oamenilor. Pentru ca avea o voce de aur, ii placea sa cante  melodiile invatate de la bunica sa si impletea coronite din  florile ce il inconjurau si il incantau cu parfumul lor. Cand obosea, lasa pasarile cerului sa il adoarma prin trilurile lor. 

Intr-o zi, in curtea baietelului a intrat o fetita cu parul galben ca spicul graului si o rochita de un mov deschis neasemuit de frumoasa. Fata, pe care o chema Iris, mai indrazneata din fire, i-a povestit baiatului ca a venit la bunici, in vacanta, ca s-a plictisit singura si ca ar fi tare fericita daca ar accepta sa se joace impreuna si sa povesteasca despre flori, despre soare, despre povestile din carti.

Asa de timid, baietelul s-a impurpurat la chip, devenind una cu rochia fetei, Din acest motiv fetita l-a botezat Stanjenel. Au devenit doi prieteni nedespartiti, se intalneau dimineata, de cum se usca roua pe flori, se jucau, povesteau, se ascundeau in iarba si cantau. 

Baiatul si prietena lui iris se intalneau an de an in satul dintre dealuri, dar verile treceau foarte repede.  Baiatul si prietena lui iris se intalneau an de an in satul dintre dealuri, dar verile treceau foarte repede. Au ramas prieteni peste ani, iar mai tarziu s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Atunci cand au plecat in marea calatorie fara de sfarsit, Zeul Florilor a decis sa ii lase sa petreaca vesnicia impreuna, ca o singura floare, floarea de Iris, care se mai numeste si floare de Stanjenel.