Foto : Bogdan Negoiță
Demult, într-un colț liniștit de lume, acolo unde cerul săruta pământul și vântul șoptea povești florilor, trăia o floare roșie ca focul – Macul. Nu era nici cea mai mare, nici cea mai puternică floare, dar era atât de frumoasă, încât soarele zăbovea puțin mai mult peste câmpurile unde ea înflorea.
Lucia Gheoldan
Macul nu avea parfum puternic, nici petale groase ca trandafirul, dar avea un suflet blând și visător. În fiecare primăvară, se ridica din pământ cu inima plină de speranță și își deschidea petalele către lumină, ca o inimă gata să iubească.
Marius Hardulea
Se spune că, odată, o stea căzută din cer a întrebat florile care e rostul lor pe pământ. Trandafirul a spus că e să fie iubit, crinul – să fie admirat, iar floarea-soarelui – să urmeze lumina. Când a venit rândul macului, el a răspuns:
— Eu sunt aici ca să aduc liniște și amintiri. Să le spun oamenilor că frumusețea e trecătoare, dar și prețioasă. Să le amintească de cei plecați, dar și de verile din copilărie.
Paul Varga
Steaua a zâmbit, pentru că în acel răspuns era mai multă înțelepciune decât în orice rază de lumină.
Și de atunci, macul a rămas floarea amintirii, a viselor, a sufletelor sensibile. Înflorește tăcut, pe câmpuri, la marginea drumului sau printre grâne, și își spune povestea celor care știu să privească dincolo de culoare.
Genovel Butnaru & Ovidiu Domsa & Levi Bagy
Mihaela Radu
Bella Vita & Iuliana Luca & Petrica George Chiticaru
Celine Vert
Cristina Deleanu & Florin Ungureanu & Victoria Morgovan
Gabriela Vochescuânescu
Sursa de inspirație – folclorul românesc