Se zice că, după ce au răsărit toate florile, Zana Florilor le puse fiecăreia cate un nume; uitase însă de una. Florile, văzandu-se cu nume, se bucurau care de care mai tare. Cea uitată însă, stătea mahnită şi dusă pe ganduri într-o vale de langă parau. Plangea amarnic neînţelegand de ce ea-i mai puţin iubită decat suratele ei şi lacrimile i se împleteau cu stropii jucăuşi ai paraului.
Foto : Sorin Bajan
Intr-o zi, ieşind la plimbare pe o campie înverzită şi împănată cu fel de fel de flori, Zana Florilor se umplu de bucurie cand văzu că toate florile-i zambesc fericite pentru numele alese. Coborand coasta poienii către paraul ce susura de mai mare dragul, zana dădu peste floricica cea tristă ce nu mai contenea plansul. O întrebă plină de mirare:
– Dar tu, frumoasă şi delicată floare, de ce stai, plangi şi te tangui cand toate suratele tale se veselesc ?
– D-apoi cum n-oi plange şi nu m-oi tangui, după ce toate suratele mele au primit cate un nume frumos iară pe mine m-ai uitat ?! răspunse floricica suspinand.
Foto : Sever Moldovan
Auzind răspunsul, zana se întrebă cum de-a uitat-o tocmai pe ea, care-i atata de frumoasă şi delicată.
– Lasă, draga mea, nu te mai amărî.. Nici nu va apune soarele şi vei avea şi tu un nume.
Foto : Angela Bocse
Cum rosti cuvitele, zana se şi făcu nevăzută. Se întoarse la palat, se sfătui cu celelalte zane şi chemand la sine pe floricica uitată îi zise:
– Nu m-ai uitat că nu ţi-am pus şi ţie un nume aşa cum am pus tuturor suratelor tale aşa că de azi înainte te vei numi „Nu mă uita” !
Şi, de-atunci, „nu mă uita” se numeşte floricica aceasta în multe părţi ale lumii..
Foto : Mac Ro