Florin Todoran, fotograful cu biblioteca mereu deschisă
Dacă ar fi să construim portretul lui Florin Todoran din fotografiile și cuvintele celor care l-au descris, am avea câteva ingrediente esențiale: Biertan-ul, locuri frumoase și mai puțin cunoscute, multă ceață, o bibliotecă, niște vin bun și neapărat câțiva prieteni.
Pentru că Florin pare să fie omul care nu poate fi legat de o singură pasiune, deși principala credem noi că e fotografia.
Dar hai să aflăm cum îl vede comunitatea!
Pentru unii, este fotograful Biertan-ului.
Alții “îl văd” în Dumești sau în depresiuni cu ceață.
Pentru cineva, este iubitorul de wildlife, pentru câțiva fotograful pasionat de peisaje montane, bisericuțe și tradiții românești.
Iar pentru cei care au avut norocul să împartă cu el drumuri, ture foto și momente frumoase, este pur și simplu un prieten bun. Un om fain. Un sufletist.
Și, aparent, un dansator înfocat.
Biertan-ul este unul dintre locurile care îl definesc cel mai bine pe Florin.
„Un om deosebit, un fotograf talentat care m-a cucerit din prima postând fotografiile cu Biertanul, așa încât m-am dus să văd cu ochii mei ce și cum. Și am descoperit universul lui Todoran Florin.”
Iar dacă cineva ajunge să viziteze un loc pentru că l-a văzut fotografiat de tine, probabil că fotografia și-a îndeplinit menirea.
Pentru altcineva, asocierea este și mai personală:
„O fotografie de când am fost împreună să vedem răsăritul la Biertan! 
”
Iar titlul de „ambasadorul din Biertan” pare să i se potrivească de minune. E ca și cum Biertan-ul a devenit cartea lui de vizită.
Și, ca să nu rămână lucrurile prea serioase, cineva a ținut să adauge un detaliu important:
„…dar faci și un vin fffff bun! ))))”
Deși Biertan-ul este marea iubire fotografică a lui Florin, și Dumeștiul pare să-i fi intrat, pur și simplu, la suflet.
„Io nu am poze din Biertan…dar Todoran Florin este și un mare iubitor al Dumeștiului și al ceții de acolo.”
“Vă admir mereu Biertanul și cețurile din Dumești!”
„Las și eu ceva aici pentru dom’ Florin” (o fotografie din Dumești)
„Te salut Florin, dintr-un loc, care știu că-ți place foarte muult ! Dumești.”
Iar confirmarea vine chiar de la Florin:
„Da, Dumești mi-a intrat la suflet 
!”
Uneori, nu e nevoie de explicații.
Un loc îți intră la suflet și rămâne acolo. Poate pentru peisaj. Poate pentru oamenii întâlniți. Poate pentru diminețile cu ceață.
Poate pentru toate amintirile care se adună într-un loc până când acesta devine mai mult decât un punct pe hartă.
Și apoi este ceața. Ceața din Dumești, în special.
Apare în mai multe dintre asocieri, alături de dealuri, peisaje și locurile pe care Florin le-a fotografiat și le-a promovat cu drag.
„Pe dealuri, între cețuri, cu gândul la familie și bunătatea vinului din ‘biblioteca’ personală 
”
„O ceață de-o s-o țin minte o veșnicie! Mulțumesc, Florin!”
Fotografia pare să fie pentru el mai mult decât o simplă colecție de cadre. Este un pretext pentru plimbări și momente împărtășite cu ceilalți.
Și pe lângă aceste locuri frumoase, mai apar câteva elemente care îmbogățesc lista de pasiuni a lui Florin:
Peisaje montane
Wildlife
Bisericuțe
Tradiții
Artă populară
Frumosul, în general.
„Știu că îi place wildlife-ul!”
„Cred că este un om calm, iubitor de tradiții românești, de arta populară…”
Iar Florin confirmă fără ocolișuri:
„Așa este …. îmi plac obiceiurile și tradițiile românești și tot ce este frumos!”
Poate că tocmai asta este constanta din toate aceste pasiuni: curiozitatea de a descoperi și bucuria de a păstra frumusețea ce îl înconjoară în imagini.
Și mai există un element care a devenit legendar în portretul lui Florin: biblioteca lui.
Acea bibliotecă despre care unii doar au auzit, alții au văzut-o numai în poze, iar câțiva încă o caută.
„Cunoscându-l relativ bine, pot să spun că e un mare sufletist …plus că are cea mai tare bibliotecă (deși am văzut-o numai în poze)…Daniel Conţiu a luat lumina de acolo.”
„Eu tot caut biblioteca, nu am găsit-o acasă, decât în deplasare…
”
„Înainte să se apuce de cetit 
”
„De biblioteca ceea mulți s-au ocupat. Mă ocup eu de asta. Aia mai plicticoasă.”
Iar Florin, în loc să lămurească “misterul”, îl întreține:
„Biblioteca rămâne mereu deschisă! 
Daniel, te aștept la o ceață și un cafei + coniac!”
Așadar, biblioteca e deschisă pentru prieteni.
Ce conține exact, nu știm. Dar știm că are program fain și gazdă primitoare.
Dincolo de toate glumele, toate mărturiile duc spre aceeași concluzie: Florin este un om bun.
„Om fain și prieten bun!”
„O îmbrățișare pentru Florin!”
„Un sufletist, un OM cu care poți să stai de vorbă ORICÂND!”
„Salutări blândului Florin! 
”
„Un adevărat Prieten!”
Sunt cuvinte simple și poate tocmai de aceea spun atât de mult.
Nu sunt descrieri construite în jurul unor performanțe sau al unor titluri.
Sunt despre felul în care te simți în preajma lui.
Despre disponibilitate.
Despre bunătate.
Despre prietenie.
Despre acele ture foto din care cei prezenți se aleg nu doar cu fotografii, ci și cu amintiri și prietenii.
„Florin este mai mult decât un prieten, el este unul de-al nostru “de nebuni…”, avem multe amintiri împreună, multe ture foto cu multe fotografii din locuri dragi nouă.”
Și cred că aceasta este una dintre cele mai frumoase definiții pentru un prieten: „unul de-al nostru”.
Dar pe lângă a fi un fotograf bun și un prieten de nădejde, mai există ceva la care Florin se pricepe foarte bine: dansul.
„Prieten drag, dansator excelent!”
„Felicitări Florin!!! Am uitat să specific… și dansator înfocat 
”
Dar nu toți cei care au scris au avut și oportunitatea să se bucure de compania sau prietenia lui.
Unii au împărțit cu el drumuri și răsărituri.
Alții au descoperit Biertan-ul prin fotografiile lui, chiar dacă nu l-au întâlnit pe el acolo.
Unii au stat la povești cu el.
Iar alții l-au cunoscut doar în online. Dar chiar și de dincolo de ecrane, imaginea care ajunge la ei este una asemănătoare.
„Nu am interacționat noi prea mult, dar cât a fost, am văzut un om sincer și tare bun (cel puțin așa l-au trădat ochii și zâmbetul).”
Poate că ochii și zâmbetul chiar transmit ceea ce cuvintele nu spun.
Iar în cazul lui Florin, par să fi dezvăluit un om calm, sincer, bun și iubitor de frumos.
Dacă ar fi să-i facem o fotografie din toate aceste impresii, probabil am așeza Biertan-ul în Dumești 
Ar fi o dimineață cu ceață.
Într-un colț ar fi aparatul foto.
În altul, câteva cărți din celebra bibliotecă.
Iar undeva, discret, ca să nu stricăm compoziția, ar trebui să existe și un pahar cu vin.
Pentru că, până la urmă, aceasta este imaginea care se desprinde din toate poveștile: un fotograf talentat, iubitor de frumos, de natură și de tradiții, un om calm și sincer, un prieten pe care te poți baza și o gazdă despre care se vorbește cu drag.
Un om care a făcut din anumite locuri povești și din anumite fotografii amintiri prețioase. Și care, indiferent dacă îl întâlnești la Biertan sau la Dumești într-o tură foto printre cețuri sau în celebra lui bibliotecă, pare să aibă același lucru de oferit: un loc la masă, o poveste bună și umărul său.
Un articol de: Diana Bunea