Pițigoiul de stuf (Panurus biarmicus), cunoscut și sub numele de pițigoiul cu mustață, este o pasăre fascinantă și destul de ușor de recunoscut.
Curiozități despre pițigoiul de stuf
-
Nu e un pițigoi adevărat!
Deși numele sugerează că ar fi rudă cu pițigoii (genul Parus), pițigoiul de stuf nu este strâns înrudit cu aceștia. Este, de fapt, singurul membru al familiei Panuridae, un grup aparte în lumea păsărilor. 
-
Are o „mustață” celebră
Masculul are o pereche de „mustați” negre, care pornesc de la cioc în josul obrajilor, ceea ce îl face ușor de recunoscut. Femela nu are mustăți, dar este și ea foarte elegantă, cu un colorit mai discret.
Femela pitigoi de stuf
-
Este un acrobat al stufărișurilor
Trăiește în zone umede, cu stuf dens, unde se mișcă cu mare agilitate, cățărându-se pe tulpini subțiri în căutare de hrană. Este una dintre puținele păsări care pot „merge” pe fire de stuf.
-
Se adaptează la anotimpuri
Vara se hrănește în special cu insecte, iar iarna trece pe o dietă bazată pe semințe, în special cele de stuf. Iarna, își modifică și enzimele digestive pentru a putea procesa hrana vegetală.
-
Emite sunete metalice, inconfundabile
Scoate un „ping” sau „ching” metalic, clar și sonor, asemănător cu un clopoțel – un indiciu bun pentru observatorii de păsări care vor să îl localizeze în stuf. -
Este sedentar, dar poate face deplasări scurte
Deși nu migrează, poate face deplasări locale în căutarea hranei în perioadele reci. Uneori apar observații în afara habitatului său obișnuit, în timpul iernii.
-
Are un zbor ondulat și jucăuș
Stilul de zbor este caracteristic, cu bătăi rapide din aripi urmate de planări scurte – un comportament adesea observat la speciile de stufăriș. -
Populații stabile în România
Este destul de bine reprezentat în Delta Dunării, bălțile și lacurile din sudul țării, dar și în alte zone umede. Se poate observa și iarna, ceea ce îl face îndrăgit de fotografii de wildlife.
Un articol de: Bajan Sorin