Codalbul (Haliaeetus albicilla) este cel mai mare vultur din România și una dintre cele mai spectaculoase păsări răpitoare din Europa. Impunător, cu o anvergură a aripilor care depășește 2,4 metri și o greutate de până la 6 kilograme, codalbul domină cerul Deltei Dunării.
Prezența sa simbolizează sănătatea ecosistemului acvatic. A fost cândva aproape dispărut din România, dar astăzi, datorită protecției și refacerii habitatelor, populația este în creștere.
Foto: Corina Tatar & Hardulea Marius
Foto: ID Sorin & Irina Condurachi
Originea denumirii
Numele vine de la coada albă, ușor de recunoscut la adulți. Tinerii au penaj brun închis, care devine mai deschis odată cu vârsta, coada albă apărând abia după cinci ani.
Comportament și hrană
Codalbul este un vânător eficient, dar și oportunist. Se hrănește cu pești, rațe, lișițe, șoareci de baltă sau chiar stârvuri. Poate prinde peștele din zbor, cu ghearele puternice, fără să se scufunde complet în apă.
Când hrana lipsește, nu ezită să fure prada altor păsări, inclusiv pescărușilor sau cormoranilor.
Foto: Mady Bajan & Mircea Negulescu
Foto: Mircea Furdu
Viața în pereche
Codalbii formează perechi stabile, care rămân împreună toată viața. Cuibul lor, uriaș, este construit în copaci bătrâni, departe de deranjul uman. Poate atinge 2 metri în diametru și peste 1 metru în înălțime. În fiecare an este refolosit și consolidat cu noi ramuri, unele perechi ajungând să construiască adevărate “fortărețe” de crengi.
Femela depune de obicei 2 ouă în februarie-martie, iar puii zboară după 10-11 săptămâni.
Habitatul în România
Codalbul poate fi observat în special în Delta Dunării, unde își găsește condiții ideale: lacuri, canale, stuf, grinduri și păduri izolate.
Cele mai frecvente zone de observare sunt: complexul lagunar Razim-Sinoe, grindurile Letea și Caraorman, lacurile Gorgova și Fortuna, dar și lunca inferioară a Dunării, de la Călărași până la Porțile de Fier.
Tot mai des este întâlnit și pe lacurile de acumulare din Transilvania și Moldova, semn că specia se extinde treptat.
Foto: Nica George
Foto: Olivia Nica & Palanga Bogdan
Fotografierea codalbului
Fotografierea acestei păsări este o experiență de excepție. Distanța este cheia: codalbul este precaut și sensibil la prezența umană.
-
Cel mai bun moment este dimineața devreme, când lumina scăzută evidențiază detaliile penajului.
-
O focală lungă, de 500 mm sau mai mult, permite cadre clare fără a-l deranja.
-
Căutați-l în zbor deasupra apelor sau pe trunchiurile uscate, unde se odihnește.
-
În perioadele reci, se adună în apropierea apelor care nu îngheață, un loc ideal pentru observații fotografice.
Importanța conservării
Codalbul este o specie protejată prin legislația europeană și românească. Este inclus în Anexa I a Directivei Păsări și în Convenția de la Berna.
Reapariția lui în număr tot mai mare în Delta Dunării este o dovadă că eforturile de conservare dau rezultate.
Foto: Tiberiu Ghita & Sorin Bajan
Pentru fotografi, întâlnirea cu acest vultur uriaș este o dovadă că natura încă are puterea de a se regenera. În fiecare zbor de codalb se reflectă libertatea, echilibrul și forța vieții sălbatice pe care fotografia le poate păstra peste timp.
Un articol de: Bajan Sorin