Dragii mei, vrabiutele sunt mereu in preajma noastra, vesele , gurese, dar stiati ca prin ciripitul lor ne povestesc legenda lor ?
“Se zice că la inceput, penele vrabiei au fost zugravite de Dumnezeu cu o culoare neagra -roscata. Ei nu i-a placut acest vesmant, dar n-a indraznit sa carteasca in fata Celui-Atotputernic.
S-a intors in lumea pasarilor, asa cum era. Cinteza, neavand de lucru, a inceput sa o necajeasca:
– Nu mai face pe suparata, ca nu ai de ce. Prea-Maritul ti-a dat o haina dupa inima !
Atat i-a trebuit vrabiei ! Numaidecat i-a sarit tandara si zbarlita de furie, s-a napustit asupra cintezei cu galagie mare. Ba a si lovit-o de cateva ori cu ciocul in cap, de i-a ridicat fulgii tugui.
Dumnezeu, care vede si stie tot, a chemat pe impricinate la judecata.
Cinteza a povestit intamplarea, de-a fir a par. Vrabia se zbarlea si o intrerupea la fiecare cuvant.
Stapanul-Lumii asculta cu rabdare. Cand a incetat sfada, el a intrebat:
– E adevarat, vrabiuto, ca nu esti multumita de vesmantul ce ti-am dat ?
Vrabia raspunse cam cu jumatate de glas:
– D… Doamne ! Asteptam si eu unul mai frumos !
Dumnezeu, vazand-o ca e si obraznica pe langa toate, a prins-o de coada si a aruncat-o intr-o lada cu cenusa. Vrabia a iesit de acolo, a zburat pe un pom si a inceput sa-si curete penele. Dar cenusa se lipise bine de ele si de aceea si azi au culoarea cenusie.
De atunci a ramas cinteza cu mot şi vrabia cu pene cenusii, impestritate cu negru si rosu.”
