Pasiunea pentru fotografie m-a format ca om!
Domnule George, sunteti deja la al doilea interviu la revista noastra, pentru ca au ramas intrebari fara raspuns…
Rep: Fotografia marea si unica pasiune, sau mai aveti si alte pasiuni ?
G.A: Buna ziua ! Marea mea pasiune au fost dintotdeauna drumețiile pe munte. Dar de cand am descoperit pasiunea pentru fotografie, aceasta imi ocupa tot timpul si m-a format ca om; acum, de exemplu, pot să ma bucur şi de o ieşire la mare făcând fotografie. In 28 de ani am vazut marea doar o data; nu m-a atras niciodată, mi s-a părut prea aglomerat. In ultimii 2 ani, de cand cu fotografia, cred ca am vizitat marea de cel putin 20 de ori, mai ales de când am aflat că e mai “liniştită” noaptea. Astfel pot spune ca fotografia m-a facut un om complet , putând alterna intre munte si mare.
Rep: Aveti o afinitate speciala pentru fotografia in natura, fotografia de peisaj. Aveti un loc special in care va face face o placere deosebita sa va intoarceti in repetate randuri pentru a face fotografii?
G.A: Buna întrebare ! Sunt asa de multe locuri ascunse de ochii lumii, dornice sa fie vizitate, cu oameni calzi si pe care mi-as dori să le fotografiez. Am o listă lungă în aşteptare, ce mă face să uit de locurile pe care deja le cunosc. Dar de ar fi să revin într-un loc drag mie, ar fi la copacul singuratic de la Sycamore Gap şi Durdle Door, fantastica stânca exact pe malul mării avand mult mai mult potențial față de cum am surprins-o eu ultima dată şi parcă tare m-aş reîntoarce să aflu ce am mai învățat între timp.
Rep: Dar un loc special in care v-ati dori sa ajungeti sa faceti fotografii si inca nu ati reusit ?
G.A: Insulele Feroe, un loc fantastic cu mult potential. Multi prieteni de ai mei ar prefera Islanda pentru fotografie, dar insulele Feroe sunt un paradis nedescoperit încă.
Rep: Dar ce va opreste la un anumit loc si va determina sa apasati declansatorul aparatului foto ? Cum va dati seama ca un anume loc are potential fotografic ?
G.A: Din păcate, in viata de zi cu zi, niciodata nu am timp sa iau camera si sa ies din casă la fotografiat, sa incerc sa surprind momente instante. La mine fotografia se rezuma la nenumarate nopti pierdute de cercetare asupra unui obiectiv anume, iar cu cateva luni inainte fac rezervarile, indiferent de vreme. Mereu pe lună plină o să mă găsiți plecat de acasă. Avantajul de a folosi lumina ei pe timp de noapte iti ofera o atmosfera fantastica in cadre. Vorbind de lună plină, chiar se apropie repejor 31 martie… J
Rep: S-a intamnplat vreodata ca intr-un anumit loc sa nu puteti face nicio fotografie ?
G.A: Da. Odata a trebuit sa ma decazez la 10 dimineata, iar trenul pleca la 3pm. În criză de timp, la 12pm cand am ajuns la locul respectiv, ultimul de pe lista din zilele acelea, soarele batea cum nu se putea mai rau; m am chinuit o ora si intr- un final am sters toate cadrele in tren la intoarcere. Fu vina mea… eu il lăsasem la urmă, iar când Lumina nu te ajută, pur si simplu poti pune camera in ghiozdan si sa te uiți la cer.
Rep: Exista un anumit moment al zilei recomandat pentru fotografia de peisaj ?
G.A: Bineinteles ca nu. Ziua cu un soare la 90 de grade si un polarizator poti profita de nori albi pufosi, iar lipsa reflexiilor îmbunătăţeşte foarte mult perspectiva culorilor; răsăritul sau apusul au farmecul si frumusetea culorilor unicate. Eu personal am fost mereu fascinat de noapte si felul cum parcă lumina Lunii îți pictează subiectul si decorul cadrului făcându – l foarte vibrant.
Rep: Fiecare anotimp are farmecul sau. Totusi, preferati sa fotografiati intr-un anume anotimp ?
G.A: Da, vara este anotimpul meu preferat datorita faptului ca noaptea este foarte scurta, iar temperatura te ajuta sa astepti răsăritul. De obicei ajung la 9 la apus, pe la 10:30 ma bucur de blue hour, iar până pe la 4:20 am când uşor, uşor se face de lumină este suficient timp 6 ore sa te bucuri de briza calda si sa incerci compozitii peste compozitii îndrumat de lumina Lunii. Mereu fac cam 120 de cadre pe noapte, dar doar 7-8 ajung păstrate. Incerc sa ma perfectionez in teren, iar starea mistică trăită acolo pentru mine contează mai mult decât rezultatul final cu care ma întorc acasă pe memory card.
Rep: Mi-au atras atentia in mod deosebit fotografiile facute in acel satuc de pescari. Sunt nemaipomenite. Ne puteti spune in cateva cuvinte povestea acelui loc ?
G.A: Mi am dorit foarte mult sa ajung in Staithes, dar mereu am amânat si nu a fost să fie. Mie personal mereu mi – a plăcut sa fotografiez stânci lângă apa mării, iar cand am aflat de Port Isaac (pe care încă n – am avut şansa să-l vizitez) şi Staithes, mi s-a oferit o oportunitate fantastică. Puteam petrece timp pe stânci făcând fotografie, dar am avut si un subiect mai vibrant in cadru prin luminile sale feerice şi căsuțele sale de poveste. Staithes este un sătuc pescăresc si are foarte multe case vechi din 1870, când a fost fondat. Oameni foarte calzi, primitori si foarte vorbăreți. Sunt 2 pub-uri traditionale unde se poate servi si peste; acolo, in zona, se pune foarte mult preț pe mâncarea locală. Pe langa un supermarket clasic cu produse de import, macelaria tradițională a satului e cel mai bun prieten al tău; sucurile naturale si gemurile făcute de ei acolo sunt ca la mama acasă, iar carnea, laptele, pâinea, ouăle şi compoturile sunt din propria fermă.
Chiar e un colț de Rai cum trăiesc ei acolo fără să îi deranjeze viața cotidiană a unui oraş într-o fugă continuă. Cât stai acolo, nu ai nevoie de ceas la mână. Există doar două ore, zi şi noapte.
Rep: Stiu….se spune de multe ori ca nu conteaza aparatura, ci ochiul, experienta fotografului. Si totusi, cat la suta din reusita unei fotografii o asigura aparatura folosita?
G.A: Aparatura contează doar dacă pui accent pe sharpness si detalii, dar aparatura uneori îți poate face munca mai uşoară în condiții de iluminare slabă. Din fericire, fotografia se bazează mai mult pe ce transmite acel moment, dacă are mesaj, compozitie sau ofera o atmosfera, un feeling ceva privitorului ?! Atât timp cât lumina te ajută şi aştepți momentul potrivit, o fotografie poate fi făcută chiar şi cu un telefon.
Rep: Nu ma pot abtine….cu ce fotografiaza George Afostovremea?
G.A: Cu o camera ff mirrorless, modestă la iso în comparație cu modelele apărute în ultimii ani, dar niciodată nu mi – a trecut prin cap să o schimb, de fiecare dată când am avut şansa sa o fac, mereu am preferat un nou obiectiv în schimb. Pentru mine sticla e mult mai importantă decât ultimele gadget-uri noi apărute de pe piață, obiectivele îs ochii mei.
Rep: O ultima intrebare…..pe cand o expozitie personala ?
G.A: Niciodată!
Vă mulțumesc frumos şi Lumină Bună !
Un articol de: Angela Codrina Bocse