Fotografiile copiilor ne sensibilizeaza pe toti. De multe ori m-am intrebat daca este greu sa realizezi o astfel de fotografie, m-am intrebat cum ii pacalesti sa stea macar cateva minute nemiscati. Am incercat sa aflu raspunsul la aceste intrebari si nu numai stand de vorba cu o fotografa ce s-a specializat aproape in fotografierea prichindeilor, Aurelia  (Reli) Giurca.

Rep: Reli, de cand faci fotografii ?

R.G: Pai  sa tot fie vreo 30 de ani. Bineinteles nu la nivel profesional  ci, ca noi toti, cred, la inceput totul a fost la nivel de “hobby”.

Rep: Ai  fotografii deosebit de frumoase, dar trebuie sa recunosc, fotografiile cu “piticii’ mi – au atras atentia in mod deosebit.  De unde idea de a fotografia copilasi ?

R.G: Practic, idea de a fotografia in special “pitici” mi-a venit odata cu titulatura de “bunica”. De trei ani parca totul s-a schimbat, totul e mai usor. De cand s-a nascut prichindelul din familia noastra totul are un alt sens ,iar fotografierea picilor a devenit atat de….usoara si de naturala incat era si pacat sa o las pe planul doi.

Rep: Fiecare fotografie are in spate o poveste?

R.G: Da, fotografiile mele au mereu cate o poveste in spate. Ideile imi vin mai mereu seara, inainte de culcare, le imbunatatesc apoi in timp ce le dau viata. Pentru realizarea lor, multumesc lui “Doamne” pentru ca mereu mi-a trimis alaturi oameni  fara de care n-as fi putut sa pun in practica toate “nebuniile” mele!

Rep: Ai un studio ?

R.G: Nu, inca nu am un studio. Sau, mai corect spus, il am dar inca nu e amenajat. Am reusit sa cumparam materialele necesare si sper sa pot realiza si acest vis, pana in primavara-vara!

Rep: Decorurile sunt doar creatia ta, sau ai vreun ajutor?

R.G: Decorurile sunt in cea mai mare parte creatia mea, dar tin cont de absolut  toate sfaturile venite din afara.

Rep: Am remarcat si costumatiile modelelor tale.

R.G: Da.  Asa-i ca sunt minunate? Asa cum spuneam, sunt norocoasa ca-s inconjurata de oameni minunati care ma ajuta ca orice idée sa-mi devina realitate.  Costumele sunt in egala masura si ideile mele dar si ale fetelor care le realizeaza. E greu, dar nu imposibil sa gasesti pe cineva care sa-ti inteleaga nevoile si, uneori, sa fie nevoie sa-ti realizeze in timp record piesele necesare, si pentru aceasta le multumesc!

Rep: Spune-ne cate ceva despre luminile folosite, daca vrei.

R.G: Folosesc lumina continua si blitz-urile din dotare in interior, dar cel mai mult imi place sa folosesc lumina naturala, preferatele mele fiind sedintele in aer liber.

Rep: Sa mai intreb cine este ‘modelul’ tau preferat ?

R.G: Daa, poti intreba de o suta de ori, vei primi acelasi raspuns de fiecare data: modelul meu preferat este Mihnea, minunea din viata mea, care déjà stie mai bine decat mine cum trebuie sa stea si cand trebuie sa zambeasca, desi are doar 3 ani! Drept recompensa a primit un aparat foto Smena, din colectie, si atunci cand il are in mana imi zice: “tai, deau tac poda” (stai, vreau sa fac poza!)

 

Rep: Ma gandesc la faptul ca un copil este…imprevizibil, nu cred  ca sta locului 5 minute. Cum procedezi, care este secretul fotografiilor tale ?

R.G: Am multa rabdare cu copiii cand vreau sa-i pozez si nu numai. Ma mai si schimonosesc, ii fac sa rada si deseori ii pacalesc cu fel si fel de chestii legate de obiectiv. Nu stiu cum reusesc dar…reusesc. J  Cred ca e darul meu de a ma intelege cu copiii (mai bine decat cu adultii).

Rep: Care este sedinta foto pe care nu o vei uita niciodata?

R.G: Uneori, fara voia mea, se intampla ca dupa o sedinta foto sa primesc vreo veste, informatie, ceva…si atunci, in ciuda faptului ca in interiorul meu nu mai incape fericirea pentru reusita acelei sedinte, trebuie sa fac loc si altor sentimente, mai putin placute…

Asa cum se spune, nimic nu e intamplator. In prima jumatate a lunii iunie, cand lavanda era aproape trecuta, mai aveam o zi si trebuie sa plecam in vacanta. Am stat, am cugetat si mi-am zis: nu se poate sa ratez si anul acesta lavanda, tot “din cauza” vacantei! Cum am spus mai sus, Doamne a aranjat in asa fel lucrurile incat am putut sa am tot ce-mi trebuia pentru sedinta foto…chiar daca bagajele inca nu erau facute. Am trait momente unice in acea dimineata, cu noaptea in cap, impreuna cu modelul meu preferat!  A fost o traire unica, la finalul careia, din pacate, am primit cumplita veste ca matusa mea iubita ne-a parasit. Ii placea atat de mult culoarea lavandei…

Hai ca m-ai intrebat povesti si m-au apucat amintirile J

Rep: Reli, in contextul actual, se poate trai doar din fotografie la noi ?

R.G: Mai, nu prea stiu sa-ti raspund concret. Pot sa-ti spun ca eu nu reusesc sa traiesc doar din fotografie. Cumva fotografia inseamna si (sau mai ales) a te dedica pasiunii tale si atunci “castigul” ramane undeva in urma…Ca mic exemplu iti pot spune ca eu acum, de toamna, déjà am pregatit un décor minunat (zic eu) pe care abia astept sa-l “incerc” pe muza mea! Nu stiu inca daca voi mai avea potentiali doritori pentru o sedinta foto in acest décor, dar nu mi-a pasat! Decorul si tinuta, toate erau in mintea mea si le voiam intr-o fotografie…iti poti imagina, desigur, ca nici macar n-am facut un calcul total al acestui décor…Cam asa stau lucrurile din punctul meu de vedere, atunci cand e vorba de castig. Simt ca am mai mult de castigat in suflet cam de fiecare data. La fel si atunci cand am o rochita noua si ard de nerabdare s-o vad pe o printesa si atunci apelez la cine-si doreste si are timp sa vina sa scriem cu lumina cateva amintiri minunate!

Rep: Nu am vorbit nimic despre echipamentul tau fotografic. Cu ce aparat si cu ce obiectiv lucrezi aceste minunatii ?

R.G: In prezent folosesc un full frame Canon 6d, iar cel mai folosit obiectiv la sedintele foto este Canon 50mm f1.4

Rep: Un gand pentru conasi ?

R.G: Nu lasati fluturii care zboara prin mintea voastra sa plece, urmati-i si impliniti-va visurile! Uneori, de cele mai multe ori, pot rezulta “minuni minunate” de acolo! Cu alte cuvinte,  “Traiti clipa”!

Reli, mult succes in toate proiectele si multumesc frumos pentru timpul pe care mi l-ai acordat

Un articol de: Angela Codrina Bocse