Cand vorbim de conasi fruntasi, nu putem intregi echipa fara Liliana Radita Watkinson.

Mai intai de toate, cine este Liliana Radita Watkinson?

Liliana Radita Watkinson este o femeie obisnuita care cauta, pretuieste si imortalizeaza frumosul. Careia ii place sa gaseasca situatii inedite, peisaje deosebite sau cadre pe care ea le gaseste emotionante si interesante.

Cum ai decoperit dragostea pentru fotografie?

Cred ca fotografia m-a pasionat dintotdeauna. Intotdeauna am avut un aparat foto la indemana. Am avut o prietena – nu ii dau numele – care si ea avea si are in continuare aceasta pasiune si careia ii multumesc pentru imboldul si incurajarile in sensul acesta. Am devenit dependenta de fotografie si nu doresc sub nicio forma sa renunt la aceasta indeletnicire.

Iti amintesti care a fost prima camera achizitionata?

Prima mea camera a fost una de unica folosinta, cu film, acum vreo 20 ani. Din pacate, nu-mi amintesc numele ei.

Cat ai investit de atunci?

Greu de spus… Mai mult am investit in ultimii 5 ani, de cand m-am apucat mai serios de fotografie, timp in care am schimbat 3 aparate foto, obiective, flash, filtre, trepiede, etc.

Culegi roadele muncii tale?

Da. Imi place sa impart cu prietenii mei imagini cu locuri, oameni, animale, cu orice mi se pare ca merita sa fie imortalizat. Ma incanta si ma face fericita cand reusesc sa transmit mesaje pozitive prin fotografiile mele.

Ce gen de foto iti place sa abordezi cel mai des si de ce?

 

Nu am un gen anume. Foate mult imi plac fotografiile alb-negru si sepia, au un farmec aparte. Precum am mai spus, imi place sa imortalizez orice mi se pare interesant. Cineva mi-a spus odata ca reusesc sa vad frumosul acolo unde altii nu-l vad… asta m-a incantat mult si m-a incurajat sa continui.

Te-a schimbat in vreun fel venirea ta pe Conac?

Conacul… da, m-a schimbat. Am descoperit aici fotografi extraordinari, de la care am invatat si inca invat despre tainele acestei pasiuni comune. Am devenit mai interesata, mai dornica de aprofundare in ale fotografiei, mai atenta la detalii, compozitii, culori.

Care e cea mai frumoasa amintire legata de Conac?

Cea mai frumoasa amintire legata de Conac o am de asta iarna, in februarie, cand am luat parte la intalnirea cu ocazia implinirii a trei ani de la infiintare. La Moeciu, am intalnit o mare parte din conasi, oameni de toata isprava, simpatici si inventivi.  Au fost trei zile minunate in care m-am simtit excelent in compania lor.

Ce recomandari ai pentru conasi?

Recomand conasilor sa ramana aceiasi pasionati de fotografie ca si pana acum, sa ne bucure in continuare cu frumoasele si deosebitele imagini, iar Conacului ii doresc multi ani inainte si mult succes si de acum incolo !

Un Articol semnat:

Adina Voicu