Astazi vom sta de vorba cu Adrian Ciulea, unul dintre adminii grupului La Conacul Fotografilor.

  1. Adi, de cand pasiunea pentru fotografie ?

Cred ca pasiunea pentru fotografie s-a manifestat la mine pentru prima data atunci cand tatal meu a inceput sa faca fotografii prin voiajele sale. Eram fascinat de povestile lui de pe mare si de prin tarile pe care le vizita, dar acestea erau si mai impresionante atunci cand erau insotite de fotografii.

  1. Majoritatea dintre noi am folosit la inceput aparatele de fotografiat compacte, unii chiar aparate cu film si abia apoi DSLR-urile. La tine cum a fost ? Cu ce ai inceput si ce folosesti acum ?

Pot spune ca primele aparate foto au fost cele compacte pe film. Orice aparat isi cumpara tata, o data ce ajungea acasa cu el din voiaj il confiscam :). Am trecut apoi pe compacte digitale (Sony Cyber-shot), iar in urma cu aproximativ 4 ani am trecut pe DSLR. Am inceput cu un Canon 650D care mi-a fost fidel pana anul acesta cand am achizitionat un Canon 80D. Dar iarna trecuta am facut un mic experiment si am testat prin Maramures un Canon  AE1 (SLR de prin anii 70) si am ramas fascinat. Voi mai repeta experimentul in curand.

  1. Ce gen de fotografie preferi?

Greu de spus. Inca nu mi-am format un stil aparte si nu cred ca ma pot axa pe un singur tip de fotografie. Pot spune ca imi place sa surprind momente frumoase fie ele pe strada, fie in natura … Nu sunt mare fan al situatiilor in care trebuie sa fotografiez ceva regizat.

  1. Ai un model, un idol in ale fotografiei ?

Sunt multi fotografi pe care ii admir, iar daca ar fi sa dau cateva nume as zice: Adrian C. Murray pentru caldura imaginilor sale in care isi surprinde (mai mult sau mai putin regizat :)) copiii, Sorin Onisor pentru peisajele superbe care reflecta viata la tara, Dan Dinu pentru proiectul lui Romania Salbatica, Mircea Bezergheanu pentru fotografia spectaculoasa de natura, si multi altii.

  1. Cum ai descoperit Conacul Fotografilor ?

Sincer sa fiu, prin intermediul altor grupuri de fotografie. Anul trecut am decis sa imi supun fotografiile criticilor si am intrat pe mai multe grupuri foto pe Facebook. Initial pe cele dedicate naturii, iar mai apoi am dat de voi si pentru ca ati fost atat de draguti cu mine :), am ramas “client fidel”.

  1. Majoritatea conasilor au depasit granitele internetului, au participat la ture fotografice, la aniversarile Conacului, s-au imprietenit si au iesit impreuna la fotografiat. Tu ai reusit sa faci asta ?

Am reusit, dar prea putin din pacate. Am participat la intalnirea de 3 ani a Conacului si atunci am reusit sa cunosc o multime de oameni frumosi care impart aceeasi pasiune. Ma bucur nespus pentru asta si sper sa reusim sa mai repetam experienta asta inca multi ani de acum inainte.

  1. Ce iti place si ce nu iti place la Conacul Fotografilor?

Ce imi place e simplu, oamenii. M-am apropiat foarte mult in special de admini si asta ma bucura nespus.

Ce nu imi place … poate atitudinea unora care in loc sa comenteze productiv si sa dea sfaturi utile prefera sa ia in deradere fotografiile unora, parerile altora, etc.

  1. Ai un conas preferat, ale carui postari le urmaresti in mod special ?

Ii urmaresc pe toti cu acelasi interes si ma bucur cand vad ca parca de la o zi la alta apar tot mai multi fotografi talentati pe Conac. Am insa un regret, si anume ca nu am mai vazut de mult o postare din partea lui Dobre Cezar. Sper totusi sa il revedem cat mai curand pe aici.

  1. Adi, dintre toate fotografiile tale, ai una la care tii cel mai mult, care ti se pare…..cea mai cea ? Daca da, te rugam sa ne-o arati si sa ne spui in cateva cuvinte povestea ei.

Am mai multe si imi este greu sa arat cu degetul spre una singura, asa ca o arat spre 4 🙂

Prima si a doua sunt facute in aceeasi zi acum multi ani, dar sunt portretele mele preferate. Sunt portretele bunicilor mei din satul Tartaria (jud. Alba). Tarani autentici, oameni minunati, muncitori si iubitori. Ma bucur nespus ca am reusit sa le fac aceste fotografii cat inca erau  printre noi. Fotografiile le-am facut cu un superb Sony DSC P72 (3 megapixeli exceptionali :))

A treia fotografie este un moment surprins in parcul Phoenix din Dublin (Irlanda) si este intalnirea dintre un copilas si o caprioara. Ador inocenta copiilor (probabil subiectul meu preferat), iar aceasta fotografie cred ca ilustreaza cel mai bine acest lucru.

A patra ar fi fotografia care mi-a adus un premiu dragut si neasteptat in cadrul concursului VIPA 2016 (locul 2 la categoria “Architectural Photography”) si anume Scara Bramante din Vatican. A fost o fotografie pentru care am asteptat vreo 15 minute cu aparatul la ochi pentru a reusi sa o prind cat mai libera. In cele din urma am reusit si m-am gandit sa o editez cat mai contrastant folosind doar nuante alb-negru si auriu deoarece cam aceasta a fost imaginea care mi-a ramas in minte dupa ce am vizitat Vaticanul.  O lume in care puritatea religiosa se lupta cu realitatea pacatoasa, toate sub cupola aurita a bisericii.

  1. Cunoastem faptul ca fara tine revista nu prindea viata, Iti multumim pentru toata munca depusa!

Eu trebuie sa va multumesc voua tuturor pentru bratele deschise cu care m-ati primit in randul vostru. Va doresc tuturor “Lumina buna!”

Un articol de  Angela Bocse