Unul dintre Conasii cu state vechi, un impatimit al excursiilor montane, dar si al fotografiei, Bogdan Comsa ne uimeste de fiecare data cu postarile sale .

Rep. Buna Bogdan ! Esti unul dintre mebrii foarte apreciati ai Conacului Fotografilor. Te rugam sa ne spui cateva cuvinte despre tine.

C.B. Aş vrea eu să fiu cel mai apreciat, dar la cât mă iau de conaşi uneori…. nu cred … Sunt multe de spus despre mine, dar aşa pe scurt… Am studiat silvicultura (treaba aia cu pădurile), liceu, licenţă si master (nu lucrez în domeniu), dar cunostintele acumulate in scoala mă ajută în fotografie. În prezent Protejez munca, adica sunt Expert SSM (protectia muncii) cu atributii si pe partea de Situatii de urgenta (PSI) si ISCIR … la un serviciu extern, din cand in cand mai predau la cursuri in domeniul protectiei muncii. Am fost sportiv de performanta, am jucat handbal  aproape 7 ani; prima oara am urcat pe munte in clasa a IV-a si după a urmat o pauza in acest sens din cauza cantonamentelor până în facultate. Îmi place geografia, călătoria, istoria, corectitudinea, şoferia (mi-ar plăcea sa conduc si ceva mai mare). Locuiesc în Braşov, un oraş de care sunt tare mândru şi nu o zic pentru că sunt localnic, ci pentru faptul că le-am vizitat pe majoritatea de la noi din ţară. Imediat împlinesc 30 ani. Mai am multe de spus, dar nu prea îmi place să mă laud şi nici nu vreau să vă plictisesc  J. 

Rep. De unde dragostea fata de fotografie ? La ce varsta ai luat prima oara contact cu un aparat foto ?

C.B. Când eram mic, pentru cei care mă cunosc, da, am fost şi mic, au luat părinţii mei un aparat foto pe film, compact, nu ştiu cum se numea, dar îmi plăcea sunetul declanşării.  Fotografia mi-a plăcut de când mă ştiu, dar din diferite motive am folosit doar săpuniere până în august 2014. Mergeam la chefuri în satul Peştera din Moieciu şi când mă puneam la somn, Piatra Craiului se colora într-un mare hal şi îmi ziceam în gând: Dacă aveam şi eu un aparat foto din ăla profesional, ce poze făceam ! Începând de prin 2011 am tot mers în drumeţii pe munte, prin pădure şi am luat cu mine şi săpuniera de la HP (a doua săpunieră HP i-am luat-o cadou surorii mele, dar era mai mult la mine). Între timp am descoperit latura pozitivă a facebook-ului şi am vazut peisaje de la noi din ţară pe diferite pagini ce promovau România. Am trimis şi eu poze realizate cu săpuniera, au fost postate şi au avut success. Una a fost postată chiar pe pagina Discovery Romania. Pe aceste pagini erau multe postări a fotografilor care acum si atunci fac/făceau workshop-uri, ture foto şi eu nu eram încântat de ceea ce vedeam…M-am supărat şi am creat pagina mea România prin obiectiv în noiembrie 2014, acum am ajuns cu ea la peste 22000 de like-uri. În 12 august 2014 am plecat spre vf. Negoiu din munţii Făgăraş cu un Canon PowerShoot (nu mai stiu ce model, dar destul de vechi) si care era împrumutat, la intoarcerea din drumetie l-am achizitionat. Şi cam de aici a început totul. Am scris mai mult, pentru că dragostea pentru fotografie a avut mai multe etape la mine, aşa zic eu.

Rep. Care au fost primele tale subiecte ?

C.B. Greu de răspuns la această întrebare pentru că eu fotografiez orice cred că este frumos. Dar peisajele cu munţi sau cadrele din pădurile de fag cred că au fost primele.

Rep. De-a lungul anilor te-ai inspirat de la fotografi consacrati ?

C.B. Grea întrebare, iar răspunsul nu vreau să sune ciudat, dar din fericire pentru mine, nu mă inspir de la fotografi consacraţi şi nici nu urmăresc vreunul. Eu mă inspir din fotografiile pe care le văd pe Facebook, Guru, Pixoto etc. şi nu conteaza ale cui sunt, ci conteaza sa-mi placa, iau din ele ce cred eu că este bun sau ce îmi lipseste mie din portofoliu. Cel mai mult mă inspir în fotografia de eveniment, dar şi asta din cauză că a rămas ca o moştenire pentru mine să fac genul acesta de poze (altă poveste) şi la fel nu mă inspir de  la cineva anume, iar mai nou ideile îmi vin pe moment.

Rep. Fotografia este pentru tine doar o pasiune, sau deja o meserie ? Se poate trai aici, la noi, doar din fotografie ?

C.B. Fotografia este o pasiune, un mod de viaţă şi este loc sub soare pentru toţi Photography. Pot spune că fotografia de eveniment o fac şi pentru bani, nu doar din plăcere, dar pun pasiune atunci când o fac. Chiar dacă nu mă ridic la nivelul multora, încerc să mă aproprii de ei. Ca să trăieşti la noi doar din fotografie, trebuie să investeşti mulţi bani, să fii serios sau să ai noroc sau să te ridici treptat şi cu multă răbdare. Când ajungi sus, să nu uiţi de unde ai plecat, să rămâi serios şi corect ca să poţi trăi doar din foto. Eu momentan pot spune că am urcat o treaptă sau două.

Rep. Ce anume te-a indreptat catre fotografia de natura? De ce nu alt tip de fotografie ?

C.B. Drumeţiile montane, geografia şi călătoria m-au îndreptat către fotografie. Alt tip de fotografie fac ocazional, dar in multe cazuri timpul, spaţiul, finanţele m-au oprit să fac şi altfel de fotografie.

Rep. Ce aparat si ce obiectiv ai in prezent ?

C.B. Momentan deţin un Canon EOS 600D pe care îl folosesc mai rar cu un Sigma 18-250 mm f3,5-6,3, iar toată ziulica port cu mine un Canon EOS 60D şi Canon 18-200 mm f3,5-5,6 şi când îmi permite timpul folosesc Canon 17-40 mm f4 L şi Canon 24-105 mm f4 L si Canon 50 mm f1,8.

Rep. Ce ti-ai mai dori sa achizitionezi ?

C.B. Momentan mă gândesc să trec la FF , sper să se întâmple în 2018 şi tind către un Canon 5D MarkIII, dar încă nu sunt hotorât şi încă câteva obiective, dar nici acolo nu sunt hotorât; in orice caz, urmăresc ceva wide si ceva cu zoom puternic.

Rep. Bogdan, care consideri ca este secretul din spatele unei fotografii perfecte ?

C.B. Fotografia perfectă nu există pentru public, pentru că gusturile şi educaţia în domeniu nu este la fel pentru fiecare. Dar în viziunea mea, fotografia perfectă este aceea la care îmi tremură picioarele de emoţie atunci când o realizez; fotografia perfectă se face din suflet – minte – ochi – cameră – lumină.

Rep. Cat de importanta este post procesarea in fotografiile tale ?

C.B. La început eram fan poze needitate, pentru că nu prea ştiam să folosesc programele de editare, dar acest lucru m-a făcut să învăţ să realizez poze la care să nu intervin prea mult. Acum, că am mai învăţat un pic, pot spune că mă ajută mult să aduc poza brută la ceea ce am văzut în teren. Nu-mi plac exagerările, dar uneori mă mai joc şi eu. Am curajul să arăt şi needitate si nu mă fac de râs.

Rep. Cateva sfaturi pentru tinerii care vor sa devina fotografi si nu stiu de unde sa porneasca ?

C.B. Eu consider că majoritatea suntem fotografi, pentru că tehnologia ne ajută în acest sens mai ales prin smart phone-uri, dar nu toţi suntem la fel de apreciaţi. Cel mai important lucru este să faci ce-ti place, nu sa te autointitulezi Fotograf, ci să-ţi spună lumea că eşti fotograf şi aici trebuie să vezi şi cine îţi spune asta, pentru că în funcţie de nivelul cultural al lui îţi dă o încurajare reală sau falsă. Un alt sfat este sa citesti cartea camerei pe care o foloseşti, dar cu ea în mână. Să furi lucrurile bune de la alţi fotografi. Să tragi multe cadre si sa-ţi dai seama singur de ce asa si nu asa. Dar cel mai important sfat care ţine de orice domeniu este sa faci ceea ce-ţi place din suflet şi să reusesti sa te evaluezi foarte strict.

Rep. In incheiere, sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa ne imaginam ca esti ghidul nostru intr-o tura foto in natura. Ce trasee ne recomanzi ?

C.B. Toate !  Cel mai important lucru este condiţia fizică. Următoarele lucruri vi le spun aleatoriu, dar împreună formează un întreg. Echipamentul, voia bună, plăcerea de a merge în drumeţie (nu doar că este în trend), respectarea naturii sau folosirea bunului simţ te pot duce pe unul dintre cele mai frumoase trasee….

Pentru că se apropie întâlnirea din februarie 2018 vă recomand traseul Sâmbăta de Sus – cabana Valea Sâmbetei şi dacă ne permite timpul şi vremea şi Chilia Părintelui Arsenie Boca. Un traseu uşor, frumos şi cu puţin noroc foarte spectaculos.

Fotografiile pe care le-aţi văzut în interviu sunt cele pe care le voi pune în calendarul pt. anul 2018.

Multumim frumos pentru timpul acordat!

Articol semnat de: Angela Codrina Bocse