“Culegatorii de frumos, recuperatorii de secunde furate”
La categoria “Fotografia Zilei” am strans o colectie frumusica de fotografii inspirate din natura sau lucrate cu mare migala in studio, de la peisaje hibernale la soarele dogoritor de vara reflectat in valurile marilor, fac privitorul sa se transpuna intr-o lume furata de fotografi de pe diverse meleaguri si redate pentru a fi hrana sufletului!
Pictura cu lumina nu putea fi mai bine redata si transpusa de versurile nemuritoare scrise si lasate noua de marele Poet George Bacovia!
Foto: Mariana Naegulescu Andrei
Foto: Ionut Burloiu
Boema – George Bacovia
Se aşeza să ningă –
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârşit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu eşti mai frumoasă
Iarna.
Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
Reintram în târg.
Zăpada licărea
Electric
Pe fereastra ta.
Se ducea o noapte.
Citeam
Ca în nopţi de iarnă.
Foto: Ovi D. Pop
Foto: Plaino Marian
Foto: Mircea Negulescu
Contraste – George Bacovia
Femeie – mască de culori,
Cocotă plină de rafinării –
Tu, care ţipi la desfrânări târzii,
Pe visători, cu greu, îi înfiori…
Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine –
Şi singure dorm, albe, şi senine
În albele crivate de cristal…
Foto: Maria Fekete
Foto: Levi Bagy
Foto: Ionuț Petrea
Lacustra – George Bacovia
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val —
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind…
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Foto: Genovel Butnaru
Foto: Gaudi Matei
Foto: Gabi Claudia Dragoslav
Foto: Burlacu Lush
Poema in oglinda- George Bacovia
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare…
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă –
Adormind…
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare…
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită – albă marmură sculptată –
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca şi noi…
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu –
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint…
Foto: Draga Paul
Foto: Daniel Mayer
Pustiu – George Bacovia
Departe, în cetate viata tropota…
O, simturile-mi toate se enervau fantastic…
Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic
Si Poe, si Baudelaire, si Rollinat.
Foto: Cornel Gușat
Foto: Voicu Sorin Andrei
Foto: Constantin Ticu
Foto: Comsa Bogdan
Toamna Murind – George Bacovia
Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung…
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
Foto: Cezar Gabriel
Foto: Alexandru Handrache
Foto: Alexandru George
Foto: Adrian Si Nicoleta Grigoroiu
Amurg Vio;et – George Bacovia
Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
Foto: Alex Ristoiu
Foto: Adriana Ceausescu
Foto: Ștefan Pop-Coț
Foto: Talpau Mihai
Foto: Adela Rusu
Umbra – George Bacovia
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii…
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa –
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
– Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată…
Foto: Paul Adrian Chis
Foto: Ovidiu Sova
Foto: Olivia Nica
Strigoii – George Bacovia
Cu roşii fanare, galbene, verzi
Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu
Şi câinii în lanuri în noapte tot bat –
Strigoii la crâşmă în pod au intrat,
Şi podul se vede bizar luminat
De roşii fanare, galbene, verzi.
Strigoii, din pod, îşi iau înapoi,
Lăsate din viaţă, demult, amanete…
Aşa spune basmul ce azi l-am uitat
Că noaptea, la crâşmă, apar siluete
Cu roşii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,
Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd
Roşii, galbeni şi verzi.
Foto: Mariana Scubli
Foto: Iulian Radu
Foto: Petrica Bratila
Un articol de: Bajan Sorin
